Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 555/
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mîrza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 131/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (dosar fond nr- al Judecătoriei Focșani ).
La apelul nominal a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind recurentul inculpat G și intimatul parte civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Publicarată că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea vizează nelegalitatea deciziei penale a instanței de apel având în vedere faptul că, în apel instanța de judecată a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, deși la instanța de fond inculpatul fusese condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie. Consideră hotărârea de apel nelegală, legală fiind hotărârea instanței de fond unde a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie.
Netemeinicia vizează de fapt și coborârea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice de la o pedeapsă de 4 ani pe care o avea inițial la o pedeapsă mai mică. Totodată precizează că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea consideră că încadrarea corectă a acestei fapte este infracțiunea de tâlhărie. Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, încă de la urmărirea penală, în toate declarațiile care au fost luate, cât și cea olografă când a sesizat poliția, după începerea urmăririi penale dar și în fața instanței de judecată, partea vătămată a precizat că, după ce i-au fost smulși banii din mână de către inculpat a fost împins. Instanța de fond chiar l-a întrebat dacă a căzut, partea vătămată menționând că a fost împins de câteva ori de inculpat dar a reușit să-și mențină echilibrul.
Solicită ca instanța să dea relevanță declarațiilor date de partea vătămată, declarații care le-a menținut încă de la sesizarea poliției și până în fața instanței, pentru că, declarațiile date de inculpat nu pot fi luate în considerare atât timp cât acestea au fost oscilante. Încă de la început, la urmărire penală a recunoscut faptul că în noaptea respectivă a mers la partea vătămată având chei potrivite de la concubina sa și că i-ar fi smuls banii din mână. Nu a recunoscut că s-ar fi comportat violent față de aceasta, ulterior schimbându-și declarația în fața instanței de judecată precizând că nu la 2 noaptea a fost ci la 2 ziua și că nu a intrat în casa părții vătămate ci a stat la ușă și a aruncat cheile pe balcon - aceasta stând la un etaj inferior, iar în instanță a declarat că nu el a săvârșit fapta respectivă ci concubina sa și că el a luat-o asupra sa. Ori, acest lucru nu este posibil. Inculpatul nu este la prima abatere, este recidivist, a mai săvârșit fapte de tâlhărie așa cum rezultă din cazier și de aceea a spus că nu a fost violent și că numai a luat banii din mâna părții vătămate pentru că știa ce înseamnă violența atunci când se sustrag anumite lucruri. Nu și-a menținut declarația. A avut declarații care nici măcar nu au fost susținute de concubina sa care și ea fost mințită spunându-i-se inițiat că nu-i dă banii pentru că de fapt nu a fost la domiciliul părții vătămate.
Având în vedere că la două noaptea în casa părții vătămate nu au fost alți martori, solicită instanței a pune în balanță declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, solicitând să se constate că partea vătămată și-a menținut declarațiile de la început până la sfârșit, în timp ce inculpatul a dat dovadă de nesinceritate și și-a schimbat continuu acele declarații.
Solicită casarea deciziei din apel, păstrarea ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, atât în ceea ce privește încadrarea juridică cât și pedeapsa, cuantumul pedepsei.
Av., în ceea ce privește recursul declarat de Parchet, solicită instanței să constate că este nefondat, apreciind că motivarea pe care instanța de apel a dat-o la momentul la care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt. Instanța de apel a reținut corect că exercitarea violenței asupra obiectului ce a fost sustras nu constituie infracțiune de tâlhărie ci de furt, considerând că această motivare este corectă atâta timp cât nu există nici o dovadă directă a faptului că inculpatul a exercitat violență asupra părții vătămate. Dacă ar fi existat acest lucru ar fi putut fi dovedite cu existența unui certificat medico-legal, lucru care în cauză nu s-a făcut.
Ori, atâta vreme cât există un dubiu pentru că nu există nici o probă directă, acesta trebuie să profite inculpatului și în acest sens consideră că în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză este vorba despre săvârșirea infracțiunii de furt și nu de tâlhărie, aplicându-i-se pedeapsa corespunzătoare.
Acesta este considerentul pentru care solicită respingerea recursului formulat de către reprezentantul Ministerului Public.
Totodată, solicită instanței a observa că împotriva acestei decizii a declarat recurs și inculpatul, apreciind că recursul său vizează soluția pe care a solicitat-o pe tot parcursul cercetării judecătorești prin apărătorul său, aceea că s-a considerat nevinovat, că a fost vorba doar despre o chestiune de natură civilă mergându-se pe ideea că s-a solicitat achitarea în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a referitor la disp.art. 10 lit. a, în sensul că fapta nu există.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, concluziile la care instanța a ajuns, solicită instanței să aprecieze cu privire la recursul declarat de către inculpat cu plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că inculpatul clar a săvârșit fapta, chiar el recunoscând-o când a declarat prima dată că a fost în casa părții vătămate, că i-a luat banii. De altfel, concubina a recunoscut că i-a dat cheile acestuia. Nu se poate pune problema că nu el a comis fapta sau că fapta nu există atâta vreme cât sunt probe în acest sens. În concluzie solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și respingerea recursului declarat de inculpat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1498/21.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Focșani, inculpatul Gaf ost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.c) Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a și art. 74-76 cod penal.
In baza art.61 cod penal s-a revocat restul neexecutat de 1162 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 389/2000 a Tribunalului Vrancea și s-a contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
In baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b) Cod penal.
In baza art.14 cod proc.penală și art.998 cod civil, s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la 400 lei despăgubiri civile și la 350 lei daune morale către partea civilă.
In baza art.191 alin.1 cod proc.penală, inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariu de avocat din oficiu să fie avansat din fondul
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 21/22.12.2007, inculpatul s-a deplasat în apartamentul părții vătămate, situat pe strada D, auzit de partea vătămată, care a deschis imediat ușa, recunoscându-l pe inculpat. In acel moment, inculpatul a pătruns în holul apartamentului și a spus părții vătămate să achite suma restantă datorată concubinei sale. Partea vătămată a fost de acord și a scos din buzunar suma de 400 lei pregătindu-se să numere banii ce-i datora martorei. In acel moment, inculpatul i-a smuls întreaga sumă de bani din mâna părții vătămate, îmbrâncind-o și fugind pe ușa apartamentului.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței și a solicitat în cadrul dezbaterilor orale achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod proc.penală, întrucât infracțiunea nu există. Inculpatul a mai susținut că singura probă în baza căruia a fost condamnat de prima instanță este declarația părții vătămate care erste o persoană în vârstă și lipsită de discernământ.
Prin decizia penală nr. 131 din 27.04.2009 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul inculpatului, s-a desființat sentința penală atacată doar cu privire la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei și în consecință:
S-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 al. 2 lit. b si alin. 2/1 lit. c pen cu aplicarea art. 37 lit. a pen în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g pen cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
S-a menținut aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c pen și art. 76 lit. penal.
S-a stabilit pedeapsa la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 1162 zile de închisoare neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 389/2000 a Tribunalului Vrancea.
S-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni cu restul de 1162 zile și s-a dispus ca inculpatul să execute 1162 zile de închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 200 lei să fie avansat din fondul
Cheltuielile judiciare avansate s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Existența faptei de sustragere a banilor de la partea vătămată de către inculpat rezultă nu numai din declarația părții vătămate ci și din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale în care recunoaște că a smuls banii din mâna părții vătămate și apoi a fugit.
Inculpatul a contestat declarațiile părții vătămate pe motiv că acesta este în vârstă și nu este responsabil. Afirmația inculpatului este infirmată însă de martora care a lucrat pentru partea vătămată. Conform declarației martorei (dată în apel) partea vătămată se deplasează mai greu dar este o persoană conștientă. Este de reținut din declarația martorei (concubina inculpatului și fostă menajeră la partea vătămată) și împrejurarea că i-a înmânat inculpatului cheile de la apartamentul părții vătămate pentru a-i fi restituită iar inculpatul s-a deplasat în acest scop în aceeași zi la locuința părții vătămate.
Cu privire la această împrejurare, inculpatul în declarația dată în apel a arătat că nu el a fost la partea vătămată și martora care i-a și sustras banii.
Apărarea inculpatului nu poate fi reținută având în vedere atât declarația părții vătămate cât și declarația sa dată în cursul judecății în fond în care a recunoscut că personal a mers la partea vătămată și i-a cerut banii pe care îi datora concubinei sale.
Inculpatul nu a mai recunoscut în cursul judecății că a smuls banii din mâna părții vătămate și că incidentul s-a petrecut pe timp de noapte. Nesinceritatea inculpatului este evidentă întrucât în faza de urmărire penală a detaliat modul în care a acționat și a confirmat astfel susținerea părții vătămate cu privire la gestul violent de a-i smulge banii din mână. Cum nu există vreun indiciu că declarațiile din cursul urmăririi penale ar fi fost viciate în vreun fel, întemeiat instanța le-a dat putere probatorie și a reținut vinovăția inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptei nu este însă corectă. Din probele analizate nu se poate reține cu certitudine că pentru a-și asigura scăparea inculpatului a îmbrâncit partea vătămată. In condițiile date și, întrucât inculpatul nu a recunoscut cp ar fi agresionat partea vătămată, Tribunalul apreciază că singurul act de violență dovedit este cel exercitat asupra banilor prin acțiunea de smulgere din mâna părții vătămate.
Ori violența îndreptată numai împotriva obiectului ce a fost sustras nu constituie infracțiunea de tâlhărie ci de furt.
Prin urmare, s-a apreciat că încadrarea juridică a faptei este cea de furt calificat prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.g Cod penal, ținând seama că a fost comis pe timp de noapte și nu de tâlhărie.
Schimbarea încadrării juridice, favorabilă inculpatului a atras și reindividualizarea pedepsei în funcție de limitele prevăzute de text și de criteriile de individualizare prev.de art.72 cod penal.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul
Parchetul a criticat decizia penală pentru nelegalitate susținând în esență că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de furt.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit.c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Inculpatul nu a motivat recursul așa cum prevăd dispozițiile art. 38510alin. 1 și 2.pr.pen.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu acesta a susținut că în cauză s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a pr.pen. întrucât nu ar fi săvârșit fapta dedusă judecății.
Criticile Parchetului sunt întemeiate, recursul urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Analiza probatoriului administrat și împrejurărilor concret în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății exclude existența infracțiunii de furt calificat reținută de instanța de apel.
Este adevărat că nu se poate reține cu certitudine că, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul ar fi îmbrâncit-o pe partea vătămată.
Dar, însuși faptul smulgerii banilor din mâna părții vătămate (împrejurare descrisă pe larg de inculpat în cursul urmăririi penale (fila 13 din dosar urmărire penală) constituie un act de violență, inculpatul înfrângând astfel voința părții vătămate.
Așadar, fapta inculpatului G care aflându-se în locuința părții vătămate în noaptea de 21-22.12.2007 i-a sustras acesteia suma de 400 lei, smulgându-i din mână, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în modalitatea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Se constată așadar că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334.pr.pen. schimbând nejustificat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.
Curtea constată că prima instanță pe baza analizei juste, complete și critice a probelor adminJ. a stabilit în mod corect situația de fapt, dând infracțiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Totodată se constată că prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei și a stabilit corect modalitatea de executare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel instanța a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptei, reflectat în modul și mijloacele în care inculpatul a comis infracțiunea, cât și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată prima instanță a avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului și anume că este recidivist în condițiile recidivei postcondamnatorii față de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 389 - 2000 Tribunalului Vrancea, cu un grad de instrucție sub mediu, fiind absolvent a 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, iar în cursul procesului penal a avut o poziție procesuală oscilantă, recunoscând săvârșirea faptei penale în circumstanțele acceptate de el, în cursul urmăririi penale pentru ca în cursul cercetării judecătorești să revină, încercând să acrediteze ideea că de fapt martora i-ar fi sustras banii părții vătămate și nu el.
Se constată așadar, că față de datele care caracterizează fapta și pe făptuitor, pedeapsa aplicată răspunde exigențelor legale și este de natură să asigure finalitatea preventivă cât și cea educativă.
Pentru toate aceste considerente recursul Parchetului va fi admis conform dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. a pr.pen.
Pe cale de consecință decizia penală nr. 131 din 27.04.2009 a Tribunalului Vrancea va fi casată, menținându-se ca temeinică și legală sentința penală nr. 1498 din 21.10.2008 a Judecătoriei Focșani.
Pentru aceleași considerente în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat cu consecința obligării acestuia la plata către stat s cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 131/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Casează în întregime decizia penală nr. 131/27.04.2009 a Tribunalului Vrancea și menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 1498/21.10.2008 a Judecătoriei Focșani.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 12.02.1955 - domiciliat în Focșani, str. - nr. 5) împotriva deciziei penale nr. 131/27.04.2009 a Tribunalului Vrancea.
Obligă pe recurentul inculpat G la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored: /2 ex.
23.10.2009
Fond:
Apel:
Președinte:Mița MîrzaJudecători:Mița Mîrza, Ion Avram, Marcian Marius
