Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL GALAȚI împotriva încheierii de ședință din 8.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații intimați, -, personal și asistate de av., în baza împuternicirii avocațiale din 13.07.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul, personal și asistat de av. și av., apărători aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr.63/07.07.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că s-au trimis la dosar motivele de recurs ale Parchetului.
Întrebați fiind, apărătorii inculpaților arată că au luat cunoștință de motivele de recurs,după care:
La întrebarea instanței, având pe rând cuvântul, inculpații arată că își mențin declarațiile date și nu mai solicită să fie ascultați de instanța de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că încheierea de ședința din data de 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații, - și, ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente:
Analizând situația de fapt, circumstanțele reale și personale în care infracțiunile au fost comise, fiind infracțiuni de criminalitate organizată tranfrontalieră, apreciază că existau suficiente temeiuri și probe care să conducă la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că în perioada 2002- 2005 inculpatul și soția sa, fostă și - - mama, au constituit un grup organizat, acționând pe relația România - Spania, cu scopul racolării, găzduirii și transportării victimelor la cluburile de noapte din Spania.
au acționat în cooperare cu zis "", patron al firmei de transport internațional de persoane SC "" RL G, care conducea tinerele până la Madrid, unde de obicei erau așteptate de către inculpata sau - patronul clubului "", fiind plasate ulterior în vederea practicării prostituției la locațiile amintite. De obicei, victimelor traficului cu ființe umane le erau luate pașapoartele de către și pentru a nu fugi, erau amenințate cu acte de violență fizică sau psihică atât tinerele cât și familiile acestora, pentru a le determina să se prostitueze.
În ce privește modul de operare, inculpatul a promis victimelor minore și că se va căsători cu acestea, lăsându- le această impresie cel puțin un an de zile pentru fiecare victimă și convingându-le că se prostituează pentru a obține bani în vederea întemeierii unui cămin cu.
Referitor la a, o altă victimă minoră, a indus-o în eroare prin faptul că i-a spus despre una dintre prietenele acesteia că a angajat-o în Spania unde câștigă foarte bine. În ceea ce privește victima menționată anterior, fiind minoră, odată ajunsă în Spania, inculpata - fosta soție a lui, i-a procurat un pașaport fals pe numele pentru ca în cazul unor razii ale poliției spaniole în clubul de noapte, - patronul spaniol, să nu poată fi tras la răspundere de exploatarea unei minore.
Referitor la modul de operare al numitelor - și, acestea, în toate cazurile victimelor audiate promiteau locuri de muncă bine plătite tinerelor, țintele celor două inculpate fiind cu precădere victimele fără locuri de muncă, cu locuri de muncă prost plătite ori din familii dezorganizate.
Rolul inculpatei - era de racolare, prin inducere în eroare, cazare și obținerea documentelor de călătorie ( pașapoarte, bilete de transport până în Spania) iar fiica acesteia - inculpata (fostă ) avea rolul de exploatare sexuală a victimelor în cluburi de noapte, elocvent fiind cazul clubului "" - patronat de.
Din anul 2005 până în anul 2007, inculpatele și - au rupt relația infracțională cu inculpatul și, ca urmare a divorțului dintre și, susnumitele au acționat în continuare în cooperare cu, fapt recunoscut de altfel în prezența apărătorului ales și de către inculpata.
În aprecierea luării măsurii arestării preventive, instanța de judecată a avut în vedere doar declarațiile inculpaților, fără a ține seamă și de celelalte probe administrate în cauză, precum și susținerile apărării, care au dat o altă interpretare probelor decât cea care rezultă, astfel încât instanța să nu se mai concentreze asupra realei activități infracționale a inculpaților, asupra numărului mare de persoane exploatate și valoarea însemnată a foloaselor obținute de inculpați, respective 1. 000 Euro; (fapt recunoscut de altfel de inculpata în fața victimelor). De asemenea, s-a urmărit ca instanța să nu aibă în vedere persistența inculpaților în comportamentul infracțional. Declarațiile inculpaților, singurele de care instanța de judecată a ținut seamă în aprecierea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.
Pentru a stabili existența indiciilor temeinice cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpați, în special infracțiunea de trafic de persoane, instanța de judecată nu a avut în vedere materialul probator în ansamblul său, ci a analizat în mod singular și cu titlu de exemplu - pentru că exact așa se precizează:"de exemplu"-, doar situația martorei, prin prisma declarațiilor inculpatelor date în fața instanței de judecată. Această situație a martorei a fost reținută în mod greșit de instanță, iar motivarea făcută în raport cu această victimă este contradictorie. Astfel, pe de o parte instanța de judecată retine că "din probele administrate în cauză până în prezent nu rezultă că inculpații, printre altele, ar fi obligat persoanele feminine racolate să practice prostituția, prin inducerea în eroare.", iar pe de altă parte arată că martora, după ce s-a înțeles în țară cu inculpata - asupra găsirii unui loc de muncă de către, abia când a ajuns în Spania a constatat că munca pe care urma să o presteze nu era cea stabilită în țară cu inculpatele, ci că urna să practice prostituția".
Neanalizând întregul material probator, instanța de judecată nu a avut cum să constate că declarațiile victimelor se coroborează atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv recunoașteri din planșe foto, declarația transportatorului zis "", verificări în baza de date a - Evidența intră-ieșiri pentru cetățeni români, precum și cu verificările efectuate în baza de date a -, din care rezultă că inculpații au primit sume importante de bani de la victimă, cât și faptul că s-au virat, că inculpații au primit importante sume de bani de la victimă, cât și faptul că s- au virat între ei, deci între membri grupului, în perioada desfășurării activității infracționale.
Pe de altă parte, apreciază că în mod greșit instanța de judecată a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, la acest moment, când s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive și că nu se justifică promptitudinea luării acestei măsuri care să fie în interesul bunei administrări a actului de justiție.
S-a omis faptul că din actele dosarului rezultă cu claritate că organele de urmărire penală au întâmpinat dificultăți în determinarea faptelor și a gradului de responsabilitate ale fiecăruia dintre inculpații care au acționat în gruparea infracțională. Probarea activității infracționale a inculpaților a fost îngreunată tocmai pentru că, victimelor abia scăpate de sub influența inculpaților le-a fost teamă să se întoarcă imediat în țară, sau, cum e cazul victimelor, și, nu au revenit în țară, până în prezent, inculpații atât nemijlocit cât și prin intermediul unor rude, exercitând amenințări la adresa lor.
De asemenea, tot de teama amenințărilor inculpaților, unele dintre victime au părăsit țara imediat după ce au dat declarații în fața organelor de urmărire penală. Aceasta este și situația victimelor, a, și -.
Pe parcursul urmăririi penale, activitate nefinalizată încă datorită complexității cauzei, au fost identificate 70 de victime ale traficului de persoane realizat de inculpați, victime care apar și în acea verificare făcută la, iar dintre acestea, s-a reușit audierea doar a 22 de victime.
După cum s-a statuat în practica instanței supreme, în ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, condiție prevăzută în art. 148 lit. f Cod procedură penală, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, mai ales că este vorba de infracțiuni de criminalitate organizată, transfrontalieră, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorității statului față de participanții la comiterea unor astfel de fapte grave.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, nu pot fi avute în vedere numai date legate despre persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, în speță, constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată, precum și proxenetism în formă continuată, infracțiuni care pot fi de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția și organele judiciare ce o înfăptuiesc nu acționează îndeajuns de prompt și ferm împotriva fenomenului infracțional - în același sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 1435/2002.
De asemenea, valorile sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea infracțiunii, împrejurările și modalitatea concretă în care faptele au fost comise, numărul mare de părți vătămate, unele dintre ele minore, urmările pe care faptele le-au avut (fiind neîndoios că faptele grave pentru care inculpații sunt cercetați s-au repercutat profund în psihicul acestora, marcându-le negative viața), sunt de natură a forma convingerea instanței că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, - și.
Față de aspectele arătate mai sus, consideră ca instanța de judecată a apreciat în mod greșit că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost dovedit în mod cert și că rezonanța social negativă a faptelor săvârșite în perioada 2003-2007, respectiv 2003-2005, s-a diminuat în timp, respingând cu multă ușurință propunerea de arestare preventivă a inculpaților,formulată de Parchet.
Împrejurarea că faptele au fost comise în perioada 2003-2007, respectiv 2003-2005, nu poate conduce, prin ea însăși, la concluzia lipsei de pericol pentru ordinea publică, atâta timp cât prin gravitatea faptelor săvârșite, prin modul de comitere - amenințări cu acte de violență atât asupra victimelor cât și asupra rudelor aflate în țară, unele dintre victime fiind minore, induceri în eroare, caracterul organizat al activității infracționale -, inculpații au dat dovadă de un grad de periculozitate socială sporită.
În acest sens invocă deciziile penale nr. 172/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (caz în care inculpații au fost arestați preventive în luna februarie 2007 pentru infracțiuni identice cu cele care obiectul prezentei cauze, fapte comise în cursul anului 2005, încheierea de ședință nr. 296/19.11.2007 a Curții de B - Secția I-A Penală - situație în care inculpații au fost arestați preventiv în luna noiembrie 2007 pentru fapte comise la începutul anului 2006.
Față de cele de mai sus precizate, apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile și temeiurile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, - și,
Având în vedere că motivele de recurs invocate se încadrează în cazul prevăzut de art. 1491al.13 Cod procedură penală, solicită, în baza art. 38515pct.2 Cod de procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință din 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- cu privire la inculpații, - și, urmând ca, în rejudecare, să se dispună admiterea propunerii Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Jusțiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL GALAȚI de luare a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
-. arată că de multe ori se arată că apărătorii au lărgit sfera de comentarii in pledoariile pe care le țin,că uneori fac extensii care exced cadrului strict al cauzei în ceea ce privește situația de fapt, însă astăzi, constata cu plăcere că duelul judiciar îmbracă aceleași forme și pentru celelalte organe, exercițiuni- nu este rău, este foarte bine,dar el se referă la o generalitate și nici într-un caz la o situație concretă, așa cum e situația în speța de față. Sintetizând, roagă a se observa că, înainte de a preciza că Tribunalul Galați, prin încheierea din 8 iulie 2009,a realizat o analiză sintetică,corectă a tuturor probelor dosarului și a pronunțat o soluție legală si temeinică, neadmițând propunerea de arestare preventivă, a făcut dovada că, practic, în fiecare dosar,trebuie să analizăm concret dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143, 146 și în concret condițiile impuse de art.148 lit.f Cod pr.penală.
S-a susținut și nu mai face analiza încheierii, prin motivele de recurs, că ne aflăm în fața unei activități care, în ceea ce îl privește pe, s-a desfășurat în perioada 2003-2005, cu privire la 4 persoane -, o altă martoră sub identitate modificată -, la fel - și asupra lui Că această activitate s-a produs în perioada 2003-2005, că vizează o activitate de infracționalitate organizată și transfrontalieră care prezintă un pericol social deosebit de grav,că pericolul pentru ordinea publică rezultă și din gradul de pericol social concret al faptelor și că aceste fapte ar fi demonstrate în sensul existenței grupului infracțional format din mamă și fiică și din,care ar fi fost căsătorit cu.
Dacă lucrurile poartă o atât de generalitate și generos general, spune că din nou îi revine instanței sarcina și mai grea și mai delicată de a constata că balanța probatorie este cea care operează în favoarea intimatului pe care îl asistă. Și iată ce se ocolește: a făcut o căsătorie pur formală cu în anul 2003,întrucât aceasta nu putea să părăsească țara. Au divorțat după 2 luni, dar cu toate acestea, se susține că a format cu ea și cu mama acesteia un grup infracțional. Nici pe departe, întrucât a rămas în țară, și-a văzut de lui, și ca fapt divers, fără a stârni amuzamentul nimănui, a venit îmbrăcat la instanța cu pantofi de împrumut. Deci, acest proxenet și personaj care face trafic de persoane, același, întâmplător este pomenit tangențial de cele patru:, și. Cu două dintre aceste persoane,câtă vreme ele s-au aflat în țară, într- adevăr intimatul a fost în relații de prietenie, fiind un om tânăr,a avut o prietenă,două,trei. Dar,de aici și până la a se spune că le-a făcut promisiuni de căsătorie,inducându-le în eroare,că aceste promisiuni de căsătorie au durat preț de un an ca temporizare, că ar fi primit vreo sumă de bani de la ele și că acest lucru rezultă din verificarea sinopticelor de la, este extraordinar de mult. Sumele, dacă se verifică - sunt de 163 de dolari și 240 de dolari. Și aici a auzit de fabuloasa sumă de 1 milion, dar dacă se analizează cele trei volume tot pe diagonală, se va constata că în afară de aceste sume nu s-a grăbit nimeni să acționeze. A făcut schemă pe calculator, foarte, le putem urmări, dar toate acestea nu se referă,câtuși de puțin,la și din victimele despre care se spune,22 din 70 identificate, 22 au fost audiate. Dar dacă din 22, 4 se zice că fac referire la, iar din care 2 spun "am fost prietene cu el",care este activitatea dumnealui infracțională,dar spunem 70 identificate, 22 audiate, iar toate sunt fugite de spaima și de amenințările lui.
Nu se indică măcar declarația unei victime care să spună că a avut de a face cu în vreun fel, că le-a certat, că le-a cumpărat un bilet de tren, de mașină,e pomenit, e audiat, nu face nici o referire la. Dar astea toate puse repede, repede de tot, pentru a desființa ceea ce s-a blamat cu titlul de generalitate. Ori, dincolo de faptul că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter strict personal, ea este un răspuns la comiterea unor infracțiuni pentru care organele de urmărire penală apreciază că se impune măsura arestării preventive, dincolo de acest aspect cu caracter central, ne trebuie și ceva concret. Pentru el, ca umil jurist, este de neimaginat că intimatul ar fi putut să facă trafic cu o femeie și un picior, timp de 3 ani, reținându- se ca să facă 4 femei, în 3 ani, deoarece se zice că activitatea lui e din 2003 în 2005.
Dacă s-au făcut acte de urmărire penală, acte în prealabile, constând în identificări, în relații de la Inspectoratul Poliției de frontieră, etc,cât puteau să dureze ele? Deci această presupusă activitate infracțională este cantonată până la mijlocul anului 2005, primăvara lui 2005 și mergem și facem o propunere de arestare preventivă după 5 ani și
Și atunci, pe bună dreptate, invocând practica Curții Europene, a discutat despre principiul promptității și al oportunității. Dacă ar fi infractorul despre care s-ar fi vorbit, cine l-ar fi determinat și ce anume l-a determinat ca, deodată, din 2005, 5 ani să nu facă nici un astfel de act, pentru că se spune că aceste infracțiuni sunt practic infracțiuni care cunosc o desfășurare în timp, noi și noi femei și gustul banilor cere alți bani.
Și atunci, a îndrăznit să vorbească și despre necesitatea oportunității luării unei măsuri preventive. Dacă el, timp de 5 ani,admițând că tot ce s-a făcut prin absurd e perfect demontabil, ar fi fost un infractor care să se ocupe cu așa ceva, timp de 5 ani și-ar fi văzut de lui, de munca lui, de relația lui de concubinaj, de copilul lui. Deci, măsura, indiferent de situație, nu este nici oportună, nu îndeplinește nici condițiile răspunsului social la comiterea unei infracțiuni și, mai mult decât atât, fără a comenta pericolul general pentru ordinea publică, folosește însăși argumentul doamnei procuror, care este corect și care spune că pericolul pentru ordinea publică rezidă de foarte multe ori și din pericolul social al faptei, dar aici nu s-a demonstrat nici una și nici alta. Pentru că este foarte subțire ceea ce se încearcă a se face cu.
Nu își permite să intre în apărarea celor două care au argumente de cu totul altă natură, însă nu poți dispune arestarea unui om după 5 ani de zile, fără să nici un fel de legătură. Deci, pe o perioadă de trei luni, cât a durat această căsătorie formală, recunoscută chiar de, puteau oare să constituie grup infracțional cu mama și fiica? - aibă vreo legătură, nu se leagă nimic în dosar în ceea ce-l privește pe. De aceea, s-a mirat foarte mult de propunerea Parchetului ca expunere generală. Este pretabilă comentariului, iar ca susținere concretă - ea este înlăturată.
,pentru că mai sunt 2 aspecte pe care, probabil, le va comenta domnul, afirmând că aceste măsuri se impun a fi luate întotdeauna cum sunt în interesul urmăririi penale. Nu este adeptul retorismelor, decât atunci când este nevoit să le facă. Nu a existat 5 ani interesul de a-l prezenta la arestare, pentru ca urmărirea penală să se poată desfășura și există, după 5 ani? Spune că nu.
În condițiile date, solicită a se observa că, deși încheierea este motivată sintetic, deși face trimitere doar la, arătând cum a ajuns aceasta în Spania, instanța a spus "de exemplu", dar instanța a ales acea declarație din mai multe declarații similare, ca să nu le înșiruie pe toate care aveau același conținut și aceleași idei. De aceea, instanța a spus "de exemplu".
În mod cert se va analiza și decizia penală nr. 1435/2002 a Curții de Apel București și se va constata că nu are aplicabilitate în cauză. Mai mult decât atât, se va vedea că acolo unde s-a dispus arestarea în 2007 pentru fapte din 2006, adică la o diferență de un an, e o cu totul altă situație față de fapte care au fost pretins săvârșite în urmă cu 5 ani.
De aceea, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, că în ceea ce îl privește pe, nu există decât pomenirea numelui lui, că pe durata de 3 luni a căsătoriei nu a avut cum să constituie un grup infracțional și solicită a se observa că nici într-un caz lui nu i se găsește locul în grup, nici ca formator, nici ca aferent, că nu a făcut nici o activitate specifică acestei infracțiuni și că în afara faptului că a fost pomenit, dar astăzi i- spus că are posibilitatea să demonteze tot ceea ce s-a spus aici.
În acest sens solicită a se respinge ca fiind nefondat recursul formulat de către DIICOT - Serviciul teritorial, întrucât afirmațiile sunt de maximă generalitate și nu se regăsesc în concret în ceea ce privește activitatea inculpatului intimat.
-. arată că ar vrea să facă câteva afirmații în legătură cu recursul parchetului, respectiv că din greșeală s-a menționat în motivele de recurs că este vorba de trei minore. Și indică -, - ambele cu identități protejate și În realitate, este majoră, pentru că așa se pretinde că s-a reținut în sarcina inculpatului, că ar fi traficat două minore și două majore. vede că sunt trei minore, este o greșeală și solicită a se reține,pentru că una este să trafici, dacă se va face dovada, persoane majore, și alta e să te referi la persoane minore.
În al doilea rând,crede că s-a observat că aproape în totalitate motivele de recurs se folosește formularea generică "inculpații", dar aici trebuie individualizat pentru că nu interesează ce s-a reținut în sarcina fostei sale soții sau a fostei soacre, ci ceea ce s-a reținut în sarcina lui. Lui i se rețin cele patru cazuri, din care două sunt față de persoane pe care nu le cunoaște, pentru că apar cu identitate protejată.
Un alt aspect - vede că așa este obiceiul: se procură flanșe fotografice ale presupușilor făptuitori sau ale făptuitorilor și sunt chemate persoane chemate ca să -i recunoască și îi indică mai sigur sau mai puțin sigur că ar fi. Dar se referă la cele patru persoane implicate în legătură cu inculpatul, care au fost audiate și înainte, dar au fost audiate începând din luna ianuarie 2009.Nici una nu a fost confruntată cu inculpatul, care era prezent, nu era dispărut și este convins că acele persoane care au dat declarații au plecat înapoi de unde au venit, la produs, iar când va veni dosarul la instanță, instanța nu va avea pe cine să audieze și va trebui să fie făcută aplicarea art.327 al.3 Cod pr.penală. Sunt câteva chestiuni pe care a ținut să le spună în legătură cu motivarea recursului.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că, printre altele a susținut și la instanța de fond, că după cinci ani și ceva de la pretinsa săvârșire a faptelor, a cere acum luarea măsurii arestării preventive pe motiv că dacă va fi lăsat liber inculpatul va prezenta pericol concret pentru ordinea publică este o absurditate: inculpatul a fost liber cinci ani și ceva după săvârșirea pretinsă a faptei, nimeni nu l-a deranjat, deși cercetări s-au făcut, nimeni nu a spus că atâta timp el prezenta pericol, ca dovadă că nu s-a luat nici un fel de măsură, abia acum, după atâta timp se solicită luarea acestei măsuri.
Își permite cât mai scurt posibil să releve instanței ceea ce s-a întâmplat în acest dosar, pentru că în recurs s-a susținut că s-au întâmpinat greutăți și din acest motiv cauza a durat mai mult.
La fila 34 din volumul I este procesul-verbal datat 23 iunie 2004, al inspectorului principal care arată că s-a sesizat din oficiu că în perioada 2002-2004, deci nici perioada nu mai corespunde,- în propunerea de arestare se menționează perioada 2003-2005 -, în 2004 - și crede că aceasta este realitatea -ofițerul spune că în perioada 2002-2004, fosta soție, actualmente și un oarecare ar fi inițiat și ar fi aderat - deci e ceva neclar - la un grup infracțional organizat, ar fi racolat, transportat,transferat și cazat în Spania mai multe persoane de sex feminin, în vederea practicării prostituției - se pare că atunci era vorba de infracțiunea de proxenetism.
S-a întâmplat ceva în urma acestui proces-verbal, s-a început urmărirea penală, nu. Nu s-a întâmplat nimic, făptuitorul despre care se spune că există date nici măcar nu a fost audiat. În schimb, au fost audiate diverse persoane care nu îl priveau pe inculpat.
La fila 13 din același volum I, mai este un alt proces-verbal de sesizare din oficiu, de această dată din 11.07.2006, deci după doi ani și ceva, al unui alt agent șef -, de la care, din nou s-a sesizat din oficiu că aceleași trei persoane în perioada 2002-2004 ar fi racolat, transportat, transferat. Nici acum nu se începe urmărirea penală, nu este audiat, nu se ia nici un fel de măsură și dosarul trenează în continuare.
La filele 2 - 3 din același volum unu, apare o rezoluție din 23.11.2007 a procurorului de la DIICOT care spune că având în vedere dosarul în care se efectuează cercetări față de cei trei, și, pentru articolul 12 din Legea nr.678, dispune efectuarea unor acte de cercetare penală de către organul de poliție, și anume, citarea și audierea olografă a victimelor, identificarea altor victime, verificarea intrărilor și ieșirilor din țară, deși în acel moment nu exista nici un act începător de urmărire penală față de sau față de altcineva.
Mai departe, deși cei trei erau deja cunoscuți, pentru că apăreau în toate aceste acte, la 14.11.2008 procurorul începe urmărirea penală in rem, adică cu privire la faptă,tot pentru infracțiunea prev. De articolul 12 al.1 și 2 din Legea nr.678,dar se întreabă: toate actele de până atunci nu însemnau nimic, de ce s-a început urmărirea penală in rem, și a găsit și un răspuns, dacă se începea urmărirea penală împotriva inculpaților, atunci ei trebuiau să fie imediat citați, să li se aducă la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică și să li se permită administrarea de probe, ori acest lucru nu convenea parchetului și atunci s-a găsit această formulă ocolitoare a legii, de începere a urmăririi penale in rem, care nu obligă audierea persoanei despre care se știe, dar care permite efectuarea de cercetări fără ca persoana respectivă să știe.
În fine, în perioada ianuarie - aprilie 2009 sunt audiate cele 4 așa zise așa zise victime ale infracțiunilor imputate inculpatului,după care este iar o perioadă de liniște și deodată, la 7 iulie apare bomba, este chemat, se începe urmărirea penală împotriva sa și se extinde cercetarea pentru cele trei infracțiuni care în final au rămas a-i fi imputate, respectiv art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, și art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, se pune acțiunea penală în mișcare și se propune arestarea.
Și atunci, întrebarea care și-o pune, care și-a pus-o și la fond: era acum, la 7.07.2009 în interesul urmăririi penale să se ia această măsură a arestării preventive? Spune că nu. Dacă a existat acest interes al urmăririi penale, acesta ar fi existat în 2004, când organul de cercetare s-a sesizat din oficiu despre așa zisele fapte imputate inculpatului.
Orice măsură preventivă, ca să fie eficace, trebuie să fie luată imediat sau în cel mai scurt timp de la săvârșirea faptelor, în condițiile în care se știe cine este autorul. Deși se știa cine ar fi autorul unora din faptele care sunt în acest dosar, nimeni nu a propus, nimeni nu a luat timp de 5 ani și o lună, nici un fel de măsură preventivă. Și atunci, spune că azi, 8 iulie când s-a judecat la fond sau 13 iulie, când se judecat recursul, nici vorbă nu poate fi de îndeplinirea cerinței prev. de art.148 lit f Cod pr.penală, respectiv că dacă inculpatul va fi lăsat liber, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a fost liber și până acum și nu a prezentat nici un fel d pericol, nu a săvârșit nici o altă infracțiune, nimeni nu poate să spună ceva rău despre el., să apară acest pericol, dar cu ce a dovedit parchetul acest pericol care s-ar fi născut acum față de ordinea publică? Nu crede că există așa ceva. Și atunci, dacă nu există, înseamnă că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.148 lit f pr.penală, singurul temei invocat în susținerea cererii de arestare preventivă și atunci socotește că nu există temeiuri juridice de pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.Solicită respingerea recursului parchetului.
-. pentru inculpatele și -, arată că sarcina sa este mult ușurată, având în vedere datele tehnice redate cu multă acuratețe de apărătorii inculpatului. Cert este că a audiat pledoaria reprezentantului DIICOT- ului care a motivat că instanța de fond a fost indusă în eroare de interpretarea dată de apărătorii inculpaților și i-a stârnit un oarecare sentiment de împlinire din punct de vedere profesional, dacă prin ceea ce a spus a reușit să convingă instanța că interpretările pe care organul, de urmărire penală le-a dat celor incriminate pentru cele două infracțiuni a reușit să pronunțe soluția pe care a dat-
Arată că a pornit întotdeauna de la adevărul că, în dicționarul limbii române, termenul de "racolare" nu este interpretat în sensul în care urmărirea penală îl dă, și anume că cele două învinuite din cauza de față au racolat persoane pe care le-au traficat în afara țării, respectiv în Spania pentru obținerea de foloase materiale. Instanța audiat 20 de așa-zise victime. În nici una din declarațiile acestora nu se vor găsi termeni în care să se încadreze această noțiune de racolare. Niciodată sau - nu s-a deplasat într-un anumit loc, nu a făcut vreo activitate în acest sens de a obliga pe cineva, de a smulge din sânul familiei sale și a-l lua în Spania să practice prostituția în folosul său. Nu există nici o probă în acest sens,iar instanța de fond în motivare, chiar spune la momentul la care se referă de ce acestea nu constituie un pericol public pentru ordinea publică și de ce indiciile care au fost avute în vedere de către Parchet la cererea pe care au făcut-o de luare a măsurii arestării preventive nu se coroborează cu adevărul. Pentru că nu se arată în nici un fel concret cum au fost racolate și cum s-a repercutat asupra acestora faptele săvârșite de către inculpate. Pentru că adevărul este cu totul și cu totul altul,și vi s-a spus că dintre acestea au fost obligate să plece înapoi din cauza temerii. Nu este adevărat, ele s-au întors să facă același lucru pentru care au plecat și pe care îl fac în continuare, nu numai din nevoia acută de a obține bani, că bani se pot obține și altfel, ci din faptul că le place să facă acest lucru și s-au învățat,s-au acomodat,a devenit o obișnuință și nu mai pot trăi fără ea.
Dar de aici și până a trimite, a incrimina aceste două femei că au racolat tinere este cale lungă. Și dorește să se refere la declarația lui -, care se află în volumul 2, la fila 150 și care spune că în 2004 a ajuns în Spania și a fost angajată la acel bar pentru curățenie, cu suma de 500- 600 de euro. Mai precizează martora că niciodată nu i-a cerut bani din sumele obținute din practicarea prostituției, că a practicat timp de 3 luni, a câștigat 3000 de euro pentru că așa a vrut ea. În afară de, toate au practicat prostituția și plăteau 30 de euro pe zi la club, la casieria clubului. Iată cum interpretează Parchetul faptul că este angajată în acel grup și sunt acte doveditoare în acest sens, primește in jur de 700-800 de euro pe lună, iar sarcina ei era de a sta de dimineață până dimineață, non-stop în locul ei, de a ține evidența tuturor fetelor care intrau în acel bar, de a le încasa cotizația de 30 de euro pe lună, mai multe martore spun că toți banii se aflau la casierie, venea patronul și le arăta caietul și le spunea. Dacă pentru asta primea bani, nu trebuia să își exercite atribuțiunile de serviciu, nu trebuia să își mențină salariul, pentru că ea e plecată din 2000, iar din 2002-2007 a lucrat în acest loc de muncă cu stat de plată și a trimis lunar bani acasă mamei sale pentru creșterea copilului, pentru că de aceea s-a dus, nu să facă proxenetism și nu să practice prostituția. Iar martora spune că era singura care nu practica prostituția pe lângă toate celelalte.
Dar nu este singura care vă spune același lucru: declară că a ajuns la club prin intermediul unei prietene, nu a fost de acord și a practicat pe cont propriu prostituția. Deci,de ce, dacă a ajuns în același club în care vorba se duce, toată lumea se duce și dacă nu le-au ajuns banii,sunt tinere lipsite de orice educație, sunt tinere lipsite de posibilități materiale și dacă află că o cunoștință se află acolo și muncește cu contract de muncă, se țin ca scaiul de tine să o ajuți și pe ea. Dacă inculpata -, rugată de cunoștințe, de vecina de bloc să-i ajute nepoatele ar fi spus "du-te,fată,de aici,ce să cauți tu la fiica mea acolo", lumea ar fi tratat-o ca o femeie care a parvenit, că s-a îmbogățit pentru ca fiica ei s-a dus acolo și nu mai se uită și la cei necăjiți din jur și nu îi ajută. Și iată cum din om în om, biata femeie care nu a făcut nimic altceva decât să spună ca vorbește cu fata ei, iar dacă îi va găsi,bine,dacă nu, nu, s-a dus acolo și fata ei a informat-o asupra a ceea ce fac fetele acelea acolo, adică practică prostituția. Dacă a vrut, a chemat-o.Așa de indignată a fost, încât a adus-o și pe sora ei ca să se indigneze și ea și mai tare. Toate aceste lucruri sunt adevăruri, instanța le-a văzut și ele nu fac parte din conținutul și din latura obiectivă a infracțiunilor pentru care inculpatele sunt trimise în judecată, și pe lângă asta, solicită a se avea în vedere și declarația martorei aflată la fila 131 în care spune că urma să plece în Spania la sora ei, că la autocar, s-a întâlnit cu o tânără pe nume I ce i-a spus că lucrează în Spania ca damă de companie și i-a spus că dacă vrea să facă bani, poate să facă acolo și o ajută să meargă acolo. Iată cum merge lanțul slăbiciunilor și de ce toate aceste fete care au ajuns prin intermediul altor persoane, au ajuns în Spania la barul la care lucra și inculpata, îi sunt puse în cârcă ei că ar fi obținut dumneaei foloase materiale de pe urma acestora. Iar această le-ar fi dus și pe a și pe și pe celelalte.
Deși a avut mai multe dosare de acest gen, deși s-a observat că ceea ce aceste tinere vin și declară, nu din proprie inițiativă, ci pentru că sunt aduse de către organele de urmărire penală, ele niciodată nu își mențin declarațiile date și niciodată nu se prezintă la instanță pentru a susține ce au declarat în aceste dosare. Pentru că este volumul 2 în care sunt aduse tinere de către organul de urmărire penală și puse să dea aceste declarații, există planșele fotografice și este un volum întreg în acest fel,în care fiecare tânără arată fetele pe care le cunoaște, le spune numele, așa organul de urmărire penală merge după ea și o aduce, și așa s-a făcut lanțul, dar tot lanțul s-a creat în jurul lui care, practic,din 2002 și până acum a muncit cu carte de muncă, a obținut venituri legale, se află la dosarul cauzei de la instanța de fond, din care rezultă că și-a plătit asigurările sociale.
În 2007,inculpata nu a mai făcut față și s-a certat cu patronul pe care l-a și acționat în judecată, motiv pentru care a plecat, a venit acasă, și-a deschis o societate, are un magazin și vinde marfa acolo. Cu ce a greșit să constituie grupul infracțional cu, de care s-a chinuit luni întregi să divorțeze și după care - vine și spune în ce condiții ar fi încheiat căsătoria, cât de greu au ajuns să se despartă pentru că acest nu voia să îi redea libertatea, cum era maltratată și cum au fost nevoite să își vândă casa de acolo de unde stăteau, să scape de amenințările la care erau supuse din cauza lui. Și atunci se poate spune de existența grupului infracțional, de înțelegere între cei trei și de stabilire a sarcinilor din cadrul grupului pentru a se putea afla în fața infracțiunii? Nici vorbă În acest sens există motivarea instanței de fond care a relatat, a surprins dispozițiile art.12 din Cod.pr.pen.în care se arată că procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni,pentru ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, dar în același timp trebuie să se aibă în vedere faptul că probele din dosarul cauzei nu conduc în mod cert la faptul că cele două inculpate au indus în eroare persoanele despre care se spune că sunt victime, nici una dintre ele nu s-a constituit parte civilă nu a solicitat despăgubiri, nu a solicitat daune, niciuna dintre ele nu a reușit să facă dovada că a fost maltratată, că a fost bătută, că a fost constrânsă în vreun fel, în niciun fel nu s-a dovedit impactul asupra viitoarei lor activități, pentru că marea lor majoritate lucrează din nou în aceeași activitate pe care o cunosc,o practică, dar de data aceasta, nici în folosul lui și nici a lui. Prin urmare, solicită a se respinge recursul DIICOT- ului ca fiind nefondat și a se menține încheierea instanței de fond din 8 iulie 2007, ca fiind legală și temeinică.
Inculpata intimată solicită respingerea recursului.
Inculpata intimată - solicită respingerea recursului.
Inculpatul intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 8.07.2009, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondată a propunerii formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚI privind arestarea preventivă a inculpaților, - și.
Totodată, s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, conform dispozițiilor art.193 alin.3 cpp.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În baza referatului nr.137/P/2009, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Serviciul TERITORIAL GALAȚIa solicitat arestarea preventivă a inculpaților, - și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.13 alin.1,2 și 3 teza 1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților faptul că în perioada 2003-2007, împreună cu alte persoane, au constituit un grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și acționând în cadrul grupului, au racolat, primit, cazat, facilitat, transportat în străinătate, inclusiv prin obținerea documentelor de călătorie, pe victimele majore, și, precum și pe victimele minore a, - și în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, membrii grupului infracțional acționând în acest scop inclusiv prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică sau morală a acestora și au facilitat practicarea prostituției în Spania pentru numitele, --, a și.
Activitatea infracțională în ceea ce-l privește pe inculpatul s-a reținut pentru perioada 2003-2005.
Apreciază parchetul faptul că inculpaților le sunt aplicabile disp.art.136, art.146 și art.148 lit.f pr.pen. în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea faptelor, persistența inculpaților în comportamentul infracțional, de numărul mare de persoane exploatate și de valoarea însemnată a foloaselor obținute de inculpați și nu în ultimul rând de caracterul transnațional al activității infracționale desfășurate de inculpați, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a celor trei inculpați.
Propunerea este nefondată.
Verificând ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul constată că cererea parchetului nu probează pericolul social al faptelor comise la momentul la care se solicită arestarea celor trei inculpați,precum și promptitudinea luării acestei măsuri care să fie în interesul bunei administrări a actului de justiție.
Potrivit art.1 pr.pen. procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale iar cu această ocazie, se stabilește conform legii, dacă inculpații vor fi cercetați liberi sau în stare de arest.
În speță, procurorii DIICOT au dispus prin rezoluția nr.146/D/P/2006( fila 1 din dosarul nr.137/D/P/2009 vol.I) începerea urmăririi penale față de inculpații, și -, pentru faptele reținute în sarcina acestora că ar fi fost săvârșite în perioada 2003-2007, pentru inculpatele - și, iar pentru inculpatul pentru perioada 2003-2005, deci pentru o activitate infracțională de acum 6 ani, iar în toată această perioadă nu au fost avute în vedere dispozițiile art.136,art.146 și art.148 lit.f pr.pen. cu trimitere în mod special la faptul că aceștia, prin lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și impune arestarea lor.
Nu rezultă din probele administrate că inculpații au persistat în comportamentul infracțional după anul 2007. Deși din motivarea propunerii de arestare preventivă rezultă că inculpații, printre altele ar fi obligat persoanele feminine racolate să practice prostituția iar în acest sens le-au indus în eroare, le-au amenințat și le-au constrâns fizic și moral, nu rezultă din probele administrate până la acest moment, că așa s-a întâmplat.
S-a luat doar un singur exemplu:
Declarația numitei ( fila 202 dosar nr.137/D/P/2009 vol. I), cunoștința inculpatei -, lucru recunoscut și de aceasta din urmă cu ocazia audierii la Camera de Consiliu. Numita o roagă pe inculpată să o ajute să ajungă în Italia la fiica acesteia( inculpata ), pentru aoa ngaja la restaurantul unde aceasta era administrator.
În condițiile descrise, martora a constatat că urma să muncească practicând prostituția. Nu manifestă nici o ripostă și nici nu rezultă că vreunul din inculpați a constrâns-o sau a amenințat- Afirmă doar că a fost cuprinsă de rușine și a contactat-o telefonic pe sora acesteia din țară, i-a explicat ce muncește în Spania, iar peste puțin timp a venit în această țară și în același loc, pentru a practica prostituția, sora numitei, însoțită de încă alte două persoane feminine.
Probele administrate în cele trei volume ale cauzei conduc la concluzia că în cauză sunt indicii temeinice că inculpații constituiți în grup infracțional organizat, au racolat, cazat, facilitat, transportat în străinătate, inclusiv prin obținerea documentelor de călătorie pentru victime feminine majore și minore, în scopul exploatării acestora la practicarea prostituției, însă probele nu conduc în mod cert și indubitabil și la faptul că acestea au fost efectiv obligate să realizeze acest lucru, că au fost induse în eroare, iar aflându-se în eroare, acestea au făcut tot ce le-a stat în putință, pentru a se apăra, pentru a scăpa de această activitate interzisă de legea statului român, iar inculpații le-au constrâns fizic( le-au bătut, le-au maltratat) sau moral( amenințat în vreun fel astfel încât să le inducă temerea).
În aceste condiții, având în vedere faptul că activitatea infracțională a inculpaților privește un timp trecut destul de mare, pentru a mai putea fi luat în calcul, interesul în buna desfășurare a urmăririi penale cu inculpații în stare de arest iar privitor la pericolul social concret, nu sunt date certe că inculpații au persistat în actul infracțional, după momentul când au fost depistați ( în urmă cu doi ani) și că victimele exploatate au suferit traume fizice și psihice.
Urmare acestor aspecte, Tribunalul a apreciat că urmărirea penală se poate realiza în continuare și cu inculpații în stare de libertate, motiv pentru care a respins ca fiind nefondată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT- Serviciul TERITORIAL GALAȚI, privind pe inculpații -, și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856cpp raportat la art.1403cpp, Curtea va admite recursul, dar pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 cpp, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 cpp (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f cpp.
În fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f cpp, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 cpp, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpații, - și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și trafic de minori prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001cu aplicarea art.41 alin.2 cp respectiv art.13 alin.1, 2 și 3 teza I și II din Legea nr.678/2001cu aplicarea art.41 alin.2 cp, infracțiuni sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 5 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.12 alin.1și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001; de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru fapta prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2003).
S-a reținut în esență că inculpații ( și - în perioada 2003 - 2007 și inculpatul în perioada 2003 - 2005) împreună cu alte persoane au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni sens în care au racolat, au primit, au cazat, au facilitat transportul și cazarea în străinătate, inclusiv prin obținerea documentelor de călătorie, a mai multor victime majore precum și a 4 victime minore în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției, acționând în acest scop inclusiv prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora.
Este neîndoielnic că temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta este mai mare de 4 ani) subzistă.
Însă, temeiul subiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) nu subzistă.
Este de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav - în stare de deținere.
Teoretic, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt fapte grave, astfel că una dintre condițiile impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, astfel cum s-a arătat mai sus, este îndeplinită.
Dar, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi luată și eventual menținută trebuie ca în mod cumulativ să fie îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută de lege și anume cea subiectivă.
Prin definiție pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Cum acuzarea nu a dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților la mai bine de 2 respectiv 4 ani de la săvârșirea faptelor și la peste 5 ani de la declanșarea cercetărilor și a identificării făptuitorilor (conform proceselor verbale de sesizare din oficiu aflate la filele 13 și 34 din dosarul de urmărire penală - vol.I), ), nefăcându-se dovada că lăsarea în libertate a inculpaților ar mai prezenta un interes public, ori un pericol concret pentru ordinea publică, nedemonstrându-se convingător existența unor factori concreți privind justificarea arestării preventive, în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate reține ca temei al arestării preventive cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, nefiind întrunite cumulativ cerințele acestui text de lege.
Totuși, pentru buna desfășurare a procesului penal Curtea apreciază că se impune luarea față de inculpați a unei măsuri preventive și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 alin.1 cpp, fiind întrunite condițiile art.146 alin.11 cpp, astfel încât să se răspundă necesității asigurării operativității procesului penal prin facilitarea contactului rapid cu inculpații. constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment față de inculpați, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi admis conform dispozițiilor art.38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală, încheierea atacată urmând să fie casată în parte și în rejudecare să se ia față de fiecare inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul G fără acordul organului judiciar care a dispus măsura restrictivă de libertate, precum și respectarea obligațiilor ce le vor fi impuse pe durata măsurii.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
ADMITE recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL GALAȚI împotriva încheierii de ședință din 8.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații, și.
Casează încheierea de ședință din 8.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare:
În baza art. 145 Cod pr. penală și art.136 alin. 1 lit.b și alin.4 Cod pr. penală ia față de inculpații ( fiica lui și -, născută la data de 13.08.1981 în G, domiciliată în G,-, - 14,.33, jud.G, CNP--), ( fiica lui și, născută la data de 22.06.1957 în com., jud. G, domiciliată în G,-, - 11,.24, jud.G, CNP--) și ( fiul lui și, născut la data de 19.03.1972 în G, domiciliat în G, str.-. - nr.2, - 3,.103, jud. G, CNP--) măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul G, pentru o durată de 30 de zile, de la 13.07.2009 până la 11.08.2009.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, și trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv la Poliția Municipiului G - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12lit. Cod pr. penală obligă pe fiecare inculpat să nu se apropie și să nu comunice în mod direct sau indirect cu persoanele care au în cauză calitatea de martori sau părți vătămate.
Atrage atenția inculpaților că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Copia prezentei încheieri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud.
Jud. fond
Tehnored.CG/2 ex./15.07.2009
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Petruș Dumitru, Maria Tacea
