Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
. nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 IULIE 2009
PREȘEDINTE: Ion Avram JUDECĂTOR 2: Constatin Cârcotă Mița Mârza
JUDECĂTORI - - - - Președintele Secției penale
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, împotriva încheierii de ședință din 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, domiciliat în com.-Meria, sat, jud.
La apelul nominal a răspuns inculpatul personal, asistat de avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Potrivit disp.art.1403alin.3 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului în condițiile prevăzute de disp.art.70-71 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal separat care s-a atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsolicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
În susținerea recursului arată că la dosar există suficiente temeiuri și probe din care rezultă că inculpatul este cel care a aplicat părții vătămate, în mod repetat, lovituri cu corpuri contondente în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Martorii audiați G, persoane care lucrează la stâna inculpatului, au atestat comportarea violentă a acestuia. Partea vătămată a fost agrestă de inculpat până i-a curs sânge din cap. Aceste aspecte se coroborează că concluziile raportului de constatare medico-legală.
Inculpatul nu a anunțat organele de poliție, nu a transportat pe partea vătămată la spital căutând să ascundă urmările faptei sale.
Instanța de judecată, în mod greșit a apreciat că din probele dosarului nu rezultă vinovăția inculpatului bazându-se pe declarațiile acestuia și pe faptul că ceilalți făptuitori nu au precizat că inculpatul ar fi lovit victima în zona capului.
Pentru aceste motive, apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile și temeiurile pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și în rejudecare admiterea propunerii formulate.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că situația de fapt dedusă judecății, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpat, este confuză. În mod corect, Tribunalul Galația respins propunerea de arestare preventivă pentru că la dosar nu sunt probe, indicii din care să rezulte că inculpatul a avut intenția de a ucide.
Martorii audiați sunt angajații inculpatului care este proprietar de și aceștia sunt la rândul lor învinuiți, sunt persoane care nu știu carte, unii sunt minori. Partea vătămată a fost de multe ori lovită în cap, de ceilalți, cu polonicul care este un corp dur, nu se știe ce intensitate au fost date loviturile.
Inculpatul a lovit cu un târn de nuiele pe spate, aspect care se coroborează cu constatarea medicului legist care arată că lovitura a fost dată cu un obiect. Din declarația părții vătămate mai rezultă că lovitura in 18 iunie 2009 fost dată cu cu muchia unui topor în umăr, iar cineva din spate, l-a lovit peste cap.
Inculpatul a luat pe partea vătămată acasă, pentru când îi este rău și avea amețeli, nu știa de ce, l-a îngrijit, i-a acordat primul ajutor împreună cu soția, apoi a anunțat familia. A dorit să o despăgubească pe partea vătămată pentru că s-a întâmplat la stâna lui.
Nu rezultă intenția inculpatului de a ucide, nu rezultă un comportament tipic unui omor. Inculpatul nu avea o motivație pentru a omorî pe partea vătămată pentru că avea nevoie de el la.
Soluția pronunțată de Tribunalul Galați este corectă, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar acte în circumstanțiere, certificat de căsătorit, certificate de naștere ale celor 2 copii minori, caracterizări, de la vecini și preotul din sat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței. Se consideră vinovat pentru că nu a luat împotriva celor care loveam pe partea vătămată.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.07.2009, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondată a propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați privind arestarea preventivă a inculpatului.
Totodată, s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, conform dispozițiilor art.193 alin.3 cpp.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Din propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, privind arestarea preventivă a inculpatului, ar rezulta că acesta în cursul lunii iunie 2009, aplicat lovituri puternice părții vătămate, în zone vitale ale corpului, inclusiv în zona capului punându-i viața în primejdie.
Fapta astfel comisă de inculpatul ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art 20 Cod penal, în referire la art. 174 alin. 1 din Codul penal.
Verificând probele existente la dosar Tribunalul a constatat că cele reținute de parchet prin propunerea de arestare preventivă sunt nereale și prin urmare cererea de arestare nu poate fi admisă.
Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpatul, împreună cu fratele său au o de circa 400 ovine pe raza comunei -Meria, județul G, iar la această au ca angajați mai mulți printre care și partea vătămată, în vârstă de 27 ani.
La stâna de ovine partea vătămată era considerată o persoană inferioară, nu muncea și în mod frecvent era lovită de ceilalți inclusiv de către inculpatul.
Probele din dosar dovedesc că leziunile grave care au pus în primejdie viața părții vătămate au fost cauzate în zona capului, ori în această zonă a capului, inculpatul nu a lovit victima.
Din declarația dată de partea vătămată rezultă că la data de 18.06.2009, inculpatul i-a aplicat lovituri dar nu în zona capului ci peste umăr cu muchia unui topor.
Certificatul medico-legal relevă faptul că leziunile din zona capului au fost produse prin lovire cu corpuri alungite ceea ce poate însemna bâte, răngi, cozi de unelte etc.
Făptuitorii G, și, recunosc că au lovit victima, inclusiv în zona capului cu diferite corpuri contondente, dar nu au precizat nici un moment ca inculpatul ar fi lovit victima în zona capului.
Audiat în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, inculpatul a arătat că nu lovit niciodată pe partea vătămată în zona capului, aceasta fiind lovită de ceilalți ai stânei, iar el personal a intervenit de câteva ori pentru ca partea vătămată să nu mai fie lovită.
Inculpatul a mai arătat că a avut grijă de partea vătămată, uneori i-a cumpărat lenjerie și când a constatat că se simte rău i-a acordat primul ajutor, a anunțat familia acestuia și a condus-o la autobuz pentru a merge la spital la
Nici din declarațiile martorilor audiați nu rezultă cu certitudine că leziunile grave din zona capului victimei au fost produse prin lovire de inculpatul.
În concluzie s-a constatat că la acest moment nu există la dosar indicii și probe temeinice care să conducă la concluzia certă că leziunile victimei constatate în zona capului au fost produse de inculpatul, ci foarte probabil aceste leziuni au fost cauzate de ceilalți angajați ai stânii care de altfel s-au aflat în permanență în compania victimei.
Așa fiind s-a apreciat că pentru încadrarea juridică propusă de parchet nu sunt probe suficiente și pe cale de consecință propunerea de arestare preventivă a inculpatului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală, Curtea va admite recursul, dar pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod procedură penală.
În fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal, infracțiune sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi).
S-a reținut în esență că în cursul lunii iunie 2009 inculpatul ar fi aplicat părții vătămate lovituri puternice în zone vitale ale corpului, inclusiv în zona capului, cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viața victimei.
Este neîndoielnic că temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta este mai mare de 4 ani) subzistă, leziunile suferite de partea vătămată conducând către încadrarea juridică dată faptei de către procuror.
Curtea observă însă că probatoriul administrat până în prezent (declarațiile părții vătămate, ale celorlalți făptuitori și ale martorilor) relevă o împrejurare esențială și anume că inculpatul i-a aplicat corecții părții vătămate, lovind-o în diverse împrejurări cu un târn, cu palma, cu biciul ori cu muchea unui topor.
Or, leziunile care pot data din 18.06.2009 și care au pus în primejdie viața victimei au fost localizate de medicul legist în zona capului (traumatism cranio-cerebral cu plaga contuză parietală dreapta posterioară și hematom subdural compresiv de emisfer drept cu sindrom piramidal) fiind produse prin lovire repetată cu un corpcontondent alungit, obiect vulnerant care nu se regăsește între cele folosite de inculpat.
Mai mult, chiar partea vătămată a susținut în fața medicului legist care l-a examinat la data de 30.06.2009, (la 7 zile după intervenția chirurgicală la care a fost supus), că a fost lovit de un grup de persoane cu ode lopată, un măturoi (târn), cu pumnii și picioarele.
În această situație nu se poate reține cu certitudine că inculpatul este autorul loviturilor care au pus în primejdie viața victimei, existând însă bănuiala plauzibilă, față de corecțiile repetate aplicate părții vătămate, că acesta a săvârșit o faptă penală.
Este de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav - în stare de deținere.
Teoretic, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o faptă gravă, astfel că una dintre condițiile impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, cu rezervele arătate mai sus, este îndeplinită.
Dar, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi luată și eventual menținută trebuie ca în mod cumulativ să fie îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută de lege și anume cea subiectivă (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Prin definiție pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Cum, pe de o parte, acuzarea nu a demonstrat convingător existența unor factori concreți privind justificarea arestării și astfel să fi condus la concluzia că interesul public, în ciuda prezumției de nevinovăție, cântărește mai greu decât dreptul la libertate, iar pe de altă parte apărarea a demonstrat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de conduita corectă a acestuia manifestată față de biserică - fiind un bun creștin, în familie - fiind un soț și părinte responsabil, în colectivitatea rurală de unde provine - fiind cunoscut ca un om gospodar, liniștit și săritor la nevoie, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu poate reține ca temei al arestării preventive cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, nefiind întrunite cumulativ cerințele acestui text de lege.
Totuși, pentru buna desfășurare a procesului penal Curtea apreciază că se impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 alin.1 Cod procedură penală, fiind întrunite condițiile art.146 alin.11 Cod procedură penală, astfel încât să se răspundă necesității asigurării operativității procesului penal prin facilitarea contactului rapid cu inculpatul, constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment față de inculpat, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi admis conform dispozițiilor art.38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală, încheierea atacată urmând să fie casată în parte și în rejudecare să se ia față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea fără acordul organului judiciar care a dispus măsura restrictivă de libertate, precum și respectarea obligațiilor ce le vor fi impuse pe durata măsurii.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
ADMITE recursul declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI.
Casează în parte încheierea de ședință din 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare:
În baza 146 alin.11 Cod pr. Penală, art. 145 Cod pr. penală și art.136 alin. 1 lit.b și alin.4 Cod pr. penală ia față de inculpatul, fiul lui și, născut la 5.07.1977 în com.-Meria, jud.G, domiciliat în com.-Meria, sat, jud.G, CNP -, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna -Meria, sat, jud.G, pentru o durată de 30 de zile, de la 16.07.2009 până la 14.08.2009, fără încuviințarea organului judiciare care a dispus-
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv la Poliția comunei -Meria, jud.G - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12lit. Cod pr. penală obligă pe inculpat să nu se apropie și să nu comunice în mod direct sau indirect cu persoanele care au în cauză calitatea de învinuiți, martori sau cu partea vătămată.
Atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revine, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Copia prezentei încheieri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
I
Red. - 20.07.2009
Tehnored. 21.07.2009
2 ex
Fond: Al.
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Constatin Cârcotă Mița Mârza
