Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.486/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 IULIE 2009
PREȘEDINTE: Ion Avram JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Mița Mârza
JUDECĂTORI - - - - Președintele Secției penale
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpațiiși, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 8.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest, asistați de avocat, avocat desemnat din oficiu în baza delegației nr.3w303/15.07.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpaților că pentru asigurarea dreptului la apărare, s-a procedat la desemnarea un ui avocat din oficiu întrucât apărătorul ales, avocat a făcut cunoscut instanței că nu se poate prezenta.
Întrebați fiind, inculpații și, pe rând, declară că își mențin recursurile formulate. Nu are cereri de formulat și sunt de acord cu avocatul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivat de faptul că durata rezonabilă a arestării a fost depășită, inculpații fiind arestați de prea mult timp, sunt doar acuzați și nu dovediți de săvârșirea unor fapt penale.
Procurorulsolicită respingerea recursurilor, ca nefondate. Încheierea pronunțată este legală și temeinică, corect s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, dat fiind gravitarea faptelor pentru care sunt judecați inculpații, modalitatea de comitere a acestora, prejudiciul cauzat și nu în ultimul rând complexitatea materialului probator de administrat în cauză, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare. Expertiza dispusă în cauză nu a fost definitivată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatulsusține că alți cinci inculpați cercetați în cauză sunt liberi, că expertiza dispusă în cauză este de durată și solicită punerea în libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 8.07.2009, dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar probele administrate în cursul cercetării judecătorești conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte penale care prezintă pericol concret și, pentru buna desfășurare a procesului se impune menținerea stării de arest a celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat, pentru fiecare inculpat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856cpp raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod procedură penală.
În fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, evaziune fiscală și spălarea banilor, prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art. 297Cod penal raportat la art.313 Cod penal, art.9 lit.a și b din Legea nr.241/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 (în ce îl privește pe inculpatul ) și de art.23 lit. c din Legea nr.656/2002 (în ce îl privește pe inculpatul ), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență că inculpații, împreună cu alte persoane au desfășurat în perioada 2006-2007 activități infracționale în grup infracțional organizat, inculpații fiind persoane de decizie, determinând și participând la producerea și vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri falsificate, dăunătoare sănătății, produse comercializate prin ascunderea sursei impozabile cauzând importante prejudicii bugetului de stat (78.252.260.000 lei vechi pagubă reținută în sarcina inculpatului și 71.051.660.000 lei vechi-prejudiciu reținut în sarcina inculpatului ) și au derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare, având drept urmare transferarea acestor resurse și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.
Sancțiunile aspre prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fapte generatoare de însemnate prejudicii, relevă gravitatea deosebită a acestora, iar datele care le circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat până în prezent, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunile presupus săvârșite, care, prin rezonanța lor, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestora putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Curtea, astfel cum s-a mai pronunțat anterior în recursurile succesive declarate de fiecare inculpat, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești, impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului, fără a se putea susține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și cel al autorităților, că durata privării de libertate este excesivă și că deci s-ar fi depășit termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducând la prelungirea procedurii, fără ca acest fapt să fie imputabil autorităților.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați nu îi privează, însă, de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției lor, în condițiile legii.
Se constată, așadar, că luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, chiar dacă aceștia au început să manifeste o conduită procesuală corectă.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 07.10.1977 în F, CNP - -și, fiul lui și, născut la data de 16.04.1983, CNP - -, ambii deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 8.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații-recurenți la plata sumelor de câte 130 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma totală de 200 lei, reprezentând onorarii pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 20.07.2009
Tehnored. - 21.07.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Constantin Cârcotă Mița Mârza
