Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av. -, apărător ales, și, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați și, întrebați fiind, pe rând, precizează că își mențin recursurile formulate.
De asemenea, întrebați fiind, precizează că doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea separată a recurenților inculpați și, încheindu-se procese-verbale separate care s-au atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că prin încheierea din 02.03.2009 a Tribunalului Galațis -a dispus luarea măsurii arestării preventive a acestuia, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile referitoare la starea de pericol concret pentru ordinea publică din cauza numărului mare de persoane participante și a faptului că infracțiunea de furt pentru care acesta este cercetat a fost săvârșită pe timp de noapte. S-a avut în vedere și valoarea prejudiciului. S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1491și 148 lit. f Cod procedură penală, precum și 136 Cod procedură penală.
În referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -au menționat o serie de indicii și probe temeinice care ar fi de natură să determine instanța să ia măsura arestării preventive față de inculpat.
Verificând întregul material probator administrat până la data de 02.03.2009, a observat că procesele-verbale de prindere în flagrant nu îl vizează pe inculpatul. Adresa de prejudiciu îl vizează. Certificatul de audiere în mediu ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, declarațiile coinculpatului, nu vizează situația concretă de fapt și implicarea inculpatului.
Nota de constatare a valorii prejudiciului care s-ar fi putut cauza părții vătămate și declarația martorului, care relatează că a văzut când încărca o mașină, sunt singurele aspecte care au determinat instanța să ia măsurii arestării față de recurentul inculpat.
Apreciază că raportat la disp. art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, instanța ar fi putut avea în vedere gradul de pericol social al participației inculpatului la săvârșirea faptei, modalitatea în care acesta a ajutat în săvârșirea infracțiunii de furt, dar și antecedentele penale și situația privind persoana inculpatului.
Inculpatul a relatat faptul că a executat pur și simplu solicitarea șefului său direct. Astăzi, inculpatul a arătat că s-a stabilit aleatoriu faptul că va fi pe macara în acea zi. Arată că acesta putea să fie într-un alt punct de lucru, că din cauza lipsei de personal poate să desfășoare și alte activități. Întâmplarea a făcut ca inculpatul să fie pe macara în ziua respectivă, nu a avut vreo înțelegere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Inculpatul este singurul căruia nu s-a promis nici un folos dacă va încărca mașina.
Apreciază că probele administrate în cauză până la acest moment nu ar fi putut determina instanța de fond să dispună o măsură atât de drastică față de inculpat.
Raportat la disp. art. 1491Cod procedură penală, solicită să se aibă în vedere că de la data de 24.02.2008 - momentul săvârșiri faptei, până la data de 02.03.2009, când inculpatul a fost audiat de procuror, acesta nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală. Este de neînțeles de ce s-a dispus citarea inculpatului cu mandat de aducere la Parchet, în condițiile în care acesta a fost luat de la locul de muncă și nu din alte locuri unde s-ar fi ascuns, și nu a încercat în nici un fel să evite legătura cu organele de cercetare și de urmărire penală.
Dacă gravitatea faptei, care se presupune că a fost săvârșită de inculpat, este atât de mare, ar fi trebuit să se ia măsura arestării preventive la data de 24.02.2009 noaptea, când au fost audiați toți inculpații. Între timp, a plecat din țară, iar inculpatul, care nu a făcut decât să încarce niște materiale, fără să știe ce, cât și pentru ce, a fost arestat preventiv.
Inculpatul este un om corect, a ascultat dispozițiile șefului său, știut fiind că atunci când lucrezi la un patron, orice abatere înseamnă pierderea locului de muncă.
Raportat la toate probele și indiciile temeinice, care de fapt nu sunt decât declarațiile lui și ale celor doi colegi: și, care relatează cu privire la modalitatea în care se desfășura activitatea în acea hală, apreciază că aceste indicii nu sunt de natură să determine instanța să ia măsura arestării preventive față de inculpatul.
Față de împrejurarea că la dosar există un regulament de ordine interioară care să stipuleze și să reglementeze strict activitatea, față de măsura luată de conducerea secției în dimineața imediat următoare, când s-au pus afișe că nu se vor mai încărca și descărca mașini decât în de dimineață, consideră că recursul este întemeiat.
Solicită admiterea recursului, cu consecința casării încheierii din 02.03.2009 și punerii de îndată în libertate a inculpatului. Arată că inculpatul dorește să promoveze în activitatea pe care o desfășoară, a urmat școala postliceală de maiștri cu medie mare, sens în care depune adeverința de absolvire a studiilor. Consideră că dacă inculpatul ar fi obținut beneficii din activități ilicite nu ar mai fi fost preocupat să promoveze la locul de muncă.
Apărătorul recurentului inculpat, av. -, susține că în acest dosar sunt probleme, că adevăratul cap al rețelei este în libertate pentru că și-a rezolvat problema, iar cei doi inculpați, mai mici, care au greșit nu pentru că au vrut să greșească, ci pentru că au căzut în plasa unor persoane vexate care știu cum să le vorbească ca să-i determine să săvârșească infracțiuni la a căror consecințe nu se gândesc, sunt arestați.
Aceasta este și situația inculpatului, care racolat fiind de un consătean, a acceptat cu ușurință să stea de vorbă cu persoană pe care nu o cunoaște foarte bine, căruia i-a dat un telefon și cu nonșalanță i-a spus să treacă cu vederea un camion al unui prieten de al său care scoate sau din combinat.
Consideră că listingul convorbirilor telefonice existent la dosar dovedește buna-credință și sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul atunci când a relatat instanței situația de fapt.
Cert este că în cauză sunt incidente disp. art. 136 Cod procedură penală, în care se arată că măsura arestării preventive urmărește în primul rând asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în vederea realizării scopului prevăzut de legiuitor în art. 1 Cod procedură penală.
Este evident că această măsură este o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal și în mod corect și riguros au fost reglementate condițiile pentru a se dispune arestarea preventive. Totodată, și instanța și toți cei chemați la înfăptuirea actului de justiție au în vedere disp. art. 23 din Constituție privind apărarea drepturilor și libertăților persoanei.
Pentru a se ajunge la luarea acestei măsuri extreme trebuie să existe niște indicii temeinice. În ceea ce privește existența acestor indicii temeinice în cauză, dacă se analizează cu înțelegere declarația dată de inculpat, coroborată cu toate celelalte probe, pentru că nu se poate să nu se antameze puțin fondul, se poate observa că nu a existat nicio înțelegere prealabilă, concretă cu autorul inițial, care a propus săvârșirea infracțiunii, și nu s-a discutat decât cu privire la ajutorul care urma să fie dat pentru a se pătrunde în incinta combinatului. Nu au existat discuții cu privire la poarta de acces pe platforma combinatului, la locul de unde să fie sustras bunul, ora la care urma să se desfășoare activitatea de sustragere, și mai ales cu privire la cantitatea și calitatea mărfii ce urma să fie încărcată în camion. Toate acele discuții s-au purtat în momentul în care s-a discutat în biroul directorului de la. Arată că atunci când directorul îi solicita inculpatului relații suplimentare cu privire la numărul mașinii sau alte amănunte, îl suna pe și îi solicita detalii cu privire la mașină, pe care ulterior le comunica directorului.
Din declarația inculpatului rezultă că acesta a tratat problema cu foarte mare ușurință. Nu a existat o discuție și o înțelegere cu privire la cât să se sustragă, care să fie cota lui de participație, cu cât urma să fie remunerat pentru activitatea pe care o desfășura. De asemenea, inculpatul nu a negociat cu capul rețelei nici cu privire la suma de 50 milioane lei care urma să fie oferită și nici nu știe dacă ar fi putut să dea acei bani persoanei care l-a ajutat în efectuarea serviciului.
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze instanței convingerea că inculpatul a ajuns în situația în care se află astăzi din cauza ușurinței cu care a tratat o problemă, din cauză că, probabil, a auzit că au mai făcut și alții și nu s-a întâmplat nimic.
Cert este că la acest moment solicită să fie analizată cu înțelege situația inculpatului și să se considere că în vederea realizării condiției pentru existența pericolului social pentru ordinea publică, acest pericol trebuie să fie concret și să rezulte fără echivoc din probele administrate în cauză.
Susține că dacă s-ar fi dorit, s-ar fi realizat prinderea în flagrant a făptuitorilor, ceea ce nu s-a realizat la 24 februarie. era acolo cu mașina, dar nu s-a străduit nimeni să îl prindă. a reușit să scape, iar cei doi inculpați au fost arestați.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este un om deosebit de corect, este căsătorit, are doi copii mici, locuiește într-o casă în care plouă. Depune la dosar o caracterizare care emană de la locul de muncă a inculpatului, o adeverință din care rezultă că la data de 24.02.2009 s-a aflat la, lucru care nu a fost înțeles de judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării. Din listingul convorbirilor rezultă că inculpatul ar fi fost în jurul combinatului și că ar fi conlucrat la realizarea scopului infracțional, ori el nu se afla acolo, ci la locul de muncă, așa cum rezultă din adeverința depusă. De asemenea, depune copii de pe certificatele de căsătorie, de pe certificatele de naștere ale minorilor și copie de pe certificatul de deces al bunicului inculpatului, decedat în ziua arestării.
Consideră că motivarea instanței de fond, referitoare la recrudescența infracțională invocată, în această situație nu poate să stea la baza emiterii mandatului de arestare preventivă.
Față de toate aceste aspecte solicită să se aprecieze că inculpatul nu reprezintă un pericol ordinea publică, pentru buna desfășurare a procesului penal, să se aibă în vedere faptul că declarația lui a constituit baza pentru instrumentarea dosarului de cercetare penală, să se aibă în vedere atitudinea inculpatului și să i se aplice o altă măsură, nicidecum aceea a arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Galați și să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 2.03.2009 a Tribunalului Galați, sunt nefondate și solicită să fie respinse ca atare.
Ușurința cu care cei doi inculpați au intrat în această combinație, și spune combinație pentru că inculpații s-au lăsat antrenați de alte persoane în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, nu înlătură răspunderea penală pentru infracțiunile deduse judecăți. De asemenea, nu înlătură nici exigența de care trebuie să dea dovadă organul judiciar în sancționarea faptelor de acest gen.
s-a făcut vorbire de lipsa de reacție a organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată în sancționarea cu severitate a unor astfel de infracțiuni, știut fiind faptul că pe raza mun. G aceste infracțiuni sunt cele mai frecvente. Faptul că s-a acționat cu severitate pentru cei care au fost prinși la acel moment nu înseamnă că, automat, trebuie să se ajungă la concluzia că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni sau nu sunt de natură a atrage o astfel de măsură preventivă. Tocmai în aceste condiții trebuie ca instanțele de judecată și organele de urmărire penală să reprime cu severitate, prin luarea celei mai drastice faptele de acest gen.
Consideră că, referirile la ceilalți participanți la comiterea infracțiunii, nu își au locul în prezenta cauză, la acest moment, pentru că așa cum a precizat, răspunderea este personală și fiecare trebuie să răspundă pentru ceea ce a făcut.
Inculpatul se apără susținând că a ascultat ordinele șefului direct, dar în declarația pe care a dat-o azi precizează că maistrul l-a repartizat să lucreze într-un anumit punct de lucru, ori i-a cerut să încarce să încarce mașina respectivă. Este vorba de o cu totul persoană.
Inculpatul susține că a purtat convorbiri telefonice cu din altă locație decât din cea care s-a reținut că s-ar fi aflat la acel moment. Chiar dacă așa este, totuși a existat o complicitate din partea lui la săvârșirea acestei infracțiuni, iar complicele este sancționat la fel ca și autorul, conform legii penale în vigoare.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că în cauză prima instanță a procedat în mod corect luând măsura arestării preventive. Consideră că încheierea este legală și temeinică și sub aspectul celorlalte dispoziții procedurale, motiv pentru care recursul declarat în cauză îl apreciază ca fiind nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, av. -, susține că, de regulă, doar cei mici suferă și suportă consecințele. Există decizii ale în care se arată că recrudescența infracțională, la care s-a referit reprezentantul Parchetului, trebuie analizată în concret, la fiecare caz în parte. În acest caz, instanța trebuie să aibă în vedere că inculpații nu au antecedente penale, că au cooperat cu organele de urmărire penală, că au dat declarațiile pe care le-au dat cu sinceritate. În această situație consideră că inculpatului i se poate întinde o mână de ajutor, chiar dacă pe raza județului sunt numeroase fapte de acest gen.
Susține că prin faptul că nu s-a dat nimic pe postul local de televiziune și în presă cu privire la acest furt, prin faptul că există fotografia lui de de la 14 ani, tocmai pentru a nu fi recunoscut, în cauză s-a încercat mușamalizarea situației persoanelor care au rămas în libertate, iar cei doi inculpați să fie cei care răspund.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, având în vedere că are un serviciu cu carte de muncă și dorește să și-l păstreze, are doi copii în întreținere și casa de renovat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât dorește să-și păstreze locul de muncă.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galațis -a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
În baza art. 1491alin 10 și 11.pr.pen, art 136 alin 8 și art. 148 lit f pr.pen s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pentru infracțiunile prev de art. 255 alin 1.pen și de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit a, g pen, cu aplicarea art. 33 lit a pen și, pentru infracțiunea prev de art.208 alin 1 - 209 alin 1 lit a, g, pen, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 02.03.2009 ora 19,30 până la 31.03.2009, ora 19,30.
Conform art. 151.pr.pen s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 200 lei, să fie avansat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Prin referatul nr. 94/P/2009 din 02.03.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația propus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin 1.pen și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și Cod penal, pe o perioada de 29 de zile, de la 03.03.2009 până la 31.03.2009.
S-a arătat în referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați că inculpatul i-a promis martorului - director la SC G, societate care asigură paza pe platforma SC SA G, că-i va da suma de 50 milioane lei pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în sensul să permită ieșirea pe poarta combinatului a unui autotren în care se aflau bunuri furate, fără ca acest mijloc de transport să fie supus controlului de către agenții de pază ai SC G, care-și desfășurau activitatea în poarta Nord Atlas.
În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că în seara de 24.02.2009, în baza unei înțelegeri prealabile cu coînvinuiții, și, a sustras cantitatea de 66,15 tone șutaj bramă de la partea vătămată SC G - oțelării refractare - secția 1, cauzând un prejudiciu în valoare de 677.184.160 lei.
În sarcina inculpatului s-a reținut că seara de 24.02.2009, împreună cu coînvinuiții, și inculpatul, a sustras cantitatea de 66,15 tone șutaj bramă de la partea vătămată SC G - oțelării refractare - secția 1, cauzând un prejudiciu în valoare de 677.184.160 lei.
Analizând materialul probator existent până la această dată, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 94/P/2009 din 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 255 alin 1.pen, iar prin rezoluția cu același număr din data de 25.02.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit a, g pen.
La data de 02.03.2009, față de învinuiții și s-a dispus reținerea timp de 24 de ore, de la 02.03.2009, ora 09,00 până la 03.03.2009, ora 09,00, prin ordonanțele nr. 15 și nr.16 din 02.03.2009 (filele 83 și 104).
La aceeași dată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația dispus, prin ordonanțele nr. 94/P/2009, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin 1.pen și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (fila 84), precum și față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal (fila 105).
S-a apreciat de către procuror că în cauză sunt probe si indicii temeinice de vinovăție și că cei doi inculpați se află în situația prevăzută de art.148 lit. f pr.pen, în sensul că au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și condițiile concrete în care au fost comise faptele, rezultă date certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că din probele administrate (procesul-verbal de prindere în flagrant, adresele de prejudiciu, procesele-verbale de cântărire și de predare a bunurilor către partea vătămată SC SA G, procesele-verbale de redare și certificare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, precum și a celor telefonice interceptate și înregistrate, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, date în calitate de făptuitor, precum și cu declarațiile învinuitului ), rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, respectiv că inculpatul i-a promis martorului - director la SC G (societate care asigură paza pe platforma SC SA G), că-i va da suma de 50 milioane lei pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu - adică să permită ieșirea pe poarta combinatului a unui autotren în care se aflau bunuri furate, fără ca acest mijloc de transport să fie supus controlului de către agenții de pază ai SC G și că ambii inculpați au sustras împreună cu alte două persoane față de care a fost începută urmărirea penală (învinuiții și ), cantitatea de 66,15 tone șutaj bramă de la partea vătămată SC G - oțelării refractare - secția 1, cauzând un prejudiciu în valoare de 677.184.160 lei.
Audiați fiind de către procuror, inculpatul a recunoscut infracțiunile pentru care este cercetat (filele 73- 82), în timp ce inculpatul a negat comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa (filele 93-97, 100-102).
În fața instanței de judecată, ambii inculpați s-au prevalat de dreptul de a nu face declarații.
S-a arătat că faptele astfel reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de dare de mită, prev de art. 255 alin 1.pen și de furt calificat, prev de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit a, g pen și sunt sancționate cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și respectiv de la 3 la 15 ani.
Art. 1491Cod procedură penală condiționează luarea măsurii preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 și când în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, condiții ce urmează a fi analizate și prin prisma dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
temeinice de săvârșire a unei fapte prevăzute de legea penală sunt simple bănuieli, având ca premise datele existente în cauză, care conturează presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
La o apreciere sumară a probelor deja existente, instanța a observat că există indicii temeinice, bănuieli rezonabile, care să convingă un observator independent de faptul că inculpații și au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
S-a arătat că pentru a se reține temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, trebuie îndeplinite cumulativ condiția referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus săvârșită (mai mare de 4 ani) și cea referitoare la existența probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Legiuitorul a sancționat infracțiunile reținute în sarcina inculpaților cu pedeapsa închisorii peste limita de 4 ani.
Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția referitoare la starea de pericol concret pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, pericol ce rezidă atât din împrejurările și condițiile concrete în care se reține a fi săvârșite faptele (mai multe persoane, pe timp de noapte) cât și din valoarea mare a prejudiciului (677.184.160 lei).
În aceeași ordine de idei, s-a arătat că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea în rândul societății civile un sentiment de insecuritate și o stare de neliniște, generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor astfel de infracțiuni sunt cercetate în stare de libertate.
În raport de considerentele mai sus expuse și având în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8.proc.pen, s-a apreciat că pentru buna desfășurare a urmăririi penale este oportună luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpați criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului promovat inculpatul a precizat că în ziua respectivă nu a făcut decât să asculte ordinele șefului său și nu i s-a promis nici un folos dacă încarcă mașina.
S-a mai arătat că din data de 24.02.2009 până pe 2.03.2009, când a fost prezentat instanței cu propunere de arestare, nu a încercat să se sustragă, ci a fost luat de la locul de muncă.
Inculpatul, motivându-și recursul, a susținut că vina sa constă în faptul că a fost de bună-credință și a acceptat cu ușurință să stea de vorbă cu un consătean de-al său ( ), precizându-se totodată că nu a existat o înțelegere prealabilă între el și inițiatorul acestei fapte, nu au discutat cu privire la oră, loc, cantitatea și calitatea mărfurilor, neexistând o înțelegere cu privire la cota lui de participație.
S-a mai arătat totodată faptul că adevăratul cap al rețelei e în libertate.
De asemenea, în circumstanțierea sa, inculpatul a arătat că e un om deosebit de corect, e căsătorit, are doi copii și locuiește într-o casă în care plouă.
Față de toate acestea, inculpații au solicitat admiterea recursurilor promovate, casarea încheierii de ședință și în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Inculpatul a fost arestat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, iar inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a,g Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul i-a promis martorului - director la SC G (societate care asigură paza pe platforma SC SA) că-i va da suma de 50 milioane lei pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu - adică să permită ieșirea pe poarta combinatului a unui autotren în care se aflu bunuri furate, fără ca acest mijloc de transport să fie supus controlului de către agenții de pază ai SC G și că ambii inculpați au sustras împreună cu alte două persoane față de care a fost începută urmărirea penală (învinuiții și ) cantitatea de 66,15 tone șutaj bramă de la partea vătămată SC G - oțelării refractare - Secția 1, cauzând un prejudiciu în valoare de 677.184.160 lei.
În mod corect s-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, respectiv: procesul-verbal de prindere în flagrant, adresele de prejudiciu, procesele-verbale de cântărire și de predare a bunurilor către partea vătămată SC SA G, procesele-verbale de redare și certificare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, precum și a celor telefonice interceptate și înregistrate, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, date în calitate de făptuitor, precum și cu declarațiile învinuitului.
Considerăm că în speță, așa cum a reținut și instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât:
- faptele aduse ca învinuire, respectiv infracțiunile prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod penal);
- în cauză există probe (așa cum am arătat) din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere (mai multe persoane, pe timp de noapte), natura relațiilor sociale încălcate.
Ușurința cu care inculpații au intrat în această "combinație" nu înlătură răspunderea penală a acestora pentru cele două infracțiuni deduse judecății.
În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că alte persoane ce au fost implicate sunt încă în libertate, nu pot fi reținute întrucât răspunderea penală e personală, fiecare răspunzând pentru fapta pe care a comis-
Referitor la susținerile inculpatului, în sensul că a ascultat ordinele primite, constatăm că maistrul său l-a repartizat să-și desfășoare activitatea într-un punct de lucru, or acesta a nesocotit ordinele și a procedat la încărcarea acelei mașini cu șutaj brame. În declarația dată în faza urmăririi penale (fila 92) inculpatul a precizat că i-a propus să încarce șutaje metalice, adresându-i-se cu expresia "te încumeți" și asigurându-l că e ceva sigur și că e aranjată cu toată lumea.
Faptul că inculpatul susține că a purtat convorbirile din altă locație, chiar dacă ar fi așa, nu înlătură răspunderea sa, putându-se vorbi de o complicitate din partea lui, iar complicele e sancționat la fel ca și autorul conform legii penale în vigoare.
Considerăm că luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați e necesară pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere cele reținute, se vor respinge ca nefondate recursurile promovate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 16.02.1980, în com. Pechea, județul G, CNP -, domiciliat în sat Pechea,-, jud. G, în prezent reținut în Arestul G) și (fiul lui și, născut la data de 27.05.1979 în mun. G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 1,. 1,. 1,. 5, județul G; în G,-, - 11,. 16, jud. G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata sumei de câte 60 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/09.03.2009
Tehnored. /2 ex./27.03.2009
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
