Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
DECIZIA PENALĂ NR.209/
Ședința publică din data de 25.02.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.26/CC din 19.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și o regretă.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică raportat la numărul de infracțiuni săvârșite de acesta.
Inculpatul recurent având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.26/CC din 19.02.2010, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art.149 ind.1 alin.9 Cpp raportat la art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. dispus arestarea preventivă a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 20.02.1987 în localitatea, județul G, domiciliat în localitatea, județul G, CNP -, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2010, ora 1700până în data de 19.03.2010 ora 2400.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A dispus plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 19.02.2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că față de inculpat fost începută urmărirea penală în data de 18.02.2010, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, infracțiune constând în punerea în vânzare, pe raza localității L, către investigatorul acoperit cu numele de cod " ", a patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei (rezina de cannabis provine din Spania, unde inculpatul în prealabil a îngurgitat-o pentru aot ransporta și pentru a nu fi depistat de către organele de control vamal).
S-a arătat de asemenea, că probatoriul administrat în prezenta cauză constă în următoarele mijloace de probă:
1. depozițiile de recunoaștere ale inculpatului ;
2.procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul T-Serviciul Antidrog, cu ocazia cumpărării controlate de stupefiante, de la inculpatul (constatarea infracțiunii flagrante); din conținutul procesului verbal rezidă faptul că la data de 18.02.2010 investigatorul sub acoperire cu numele de cod " ", a achiziționat de la inculpat prin vânzare-cumpărare patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei.
3.cantitățile de substanță vegetală au fost supuse unui test preliminar care evidențiase prezența tetrahidrocannabinolului, substanță înscrisă în tabelul 1, anexă la Legea 143/2000;
4.proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor derulate între inculpat și investigatorul sub acoperire, autorizat provizoriu pe durata a 48 de ore în baza ordonanței din data de 18.02.2010;
5.depozitiile martorului consemnate în legătură cu proveniența substanțelor vegetale și în legătură cu deținerea acestora de către inculpat;
6.declarație investigator sub acoperire;
7.proces-verbal sesizare ex oficii;
S-a arătat că prin ordonanța din data de 19.02.2010 s-a procedat la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, infracțiune sancționată de legiuitor cu pedepse cuprinse între 3 - 15 ani.
S-a reținut că în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin.1 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. respectiv acela să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, s-a pronunțat și instanța supremă care a statuat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolului social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (Curtea Supremă de Justiție, pen. dec.nr.1435/2002, publicată în "Revista de Drept Penal" nr.3/2003, pag.115-116).
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea nr.1 din 1 iulie 2008), pronunțată în cauza "Calmanovici împotriva României" și publicată în Of.nr.283 din 30 aprilie 2009, statuat: "Curtea observă că, chiar și în absența unei jurisprudențe naționale care să fie în mod constant coerentă în materie, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profitul moral al acestuia".
Prin nr. R (80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei s-a prevăzut că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și că există motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole - pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. Se mai arată în sus arătata, în plus, că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate anterior nu a putut fi stabilită, detenția se poate justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri când se comite o infracțiune gravă.
Prin ordonanța din data de 18.02.2010 s-a dispus față de inculpat măsura preventivă a reținerii, începând cu ora 19,00.
Inculpatul a fost audiat de procuror, în prezența apărătorului din oficiu, având, deci, cunoștință despre calitatea sa în acest dosar, ca și de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lui.
În probațiune s-a atașat dosarul nr.32/D/P/2010 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 18.02.2010 (dosarul nr.32/D/2010) DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaras -a început urmărirea penală împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În fapt s-a reținut că în data de 18.02.2010 învinuitul a pus în vânzare, pe raza localității L, către investigatorul acoperit cu numele de cod " ", a patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei.
Prin ordonanța din 19.02.2010 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva numitului pentru fapta menționată anterior și cu aceeași încadrare juridică.
Prin ordonanța din 18.02.2010 s-a dispus reținerea inculpatului timp de 24 de ore, începând cu data de 18.02.2010, ora 19,00.
Analizând propunerea formulată de procuror, judecătorul o apreciază întemeiată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare -
Propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de procuror a fost întemeiată pe dispozițiile art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent, respectiv: depozițiile de recunoaștere ale inculpatului ; procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul T-Serviciul Antidrog, cu ocazia cumpărării controlate de stupefiante, de la inculpatul (constatarea infracțiunii flagrante); din conținutul procesului verbal rezidă faptul că la data de 18.02.2010 investigatorul sub acoperire cu numele de cod " ", a achiziționat de la inculpat prin vânzare-cumpărare patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei; cantitățile de substanță vegetală au fost supuse unui test preliminar care evidențiase prezența tetrahidrocannabinolului, substanță înscrisă în tabelul 1, anexă la Legea 143/2000; procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor derulate între inculpat și investigatorul sub acoperire, autorizat provizoriu pe durata a 48 de ore în baza ordonanței din data de 18.02.2010; depozitiile martorului consemnate în legătură cu proveniența substanțelor vegetale și în legătură cu deținerea acestora de către inculpat; declarația investigatorului sub acoperire, rezultă indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul este implicat în săvârșirea faptei de natură penală reținută în sarcina lui prin actul de inculpare (trafic de droguri de risc - prev. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000), faptă pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea ce depășește 4 ani.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat în principal de cantitatea de droguri vândută de inculpat (aproximativ 70 de grame) precum și de modul ingenios de introducere a drogurilor în țară (prin îngurgitarea unor pachețele conținând drogurile) și evitarea descoperirii de către organele de control la punctul de trecere a frontierei.
Pentru considerentele expuse, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art.149 ind.1 alin.9 Cpp raportat la art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2010, ora 1700până în data de 19.03.2010 ora 2400.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus arestarea sa.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Prin încheierea penală recurată și mandatul de arestare preventivă emis în baza acesteia se reține " săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc și a drogurilor de risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr.143/2000 și art. 4 alin. 1 și alin. 2 din legea nr. 143/2000, constând în aceea că începând cu anul 2009 distribuit droguri de risc și de mare risc și a deținut astfel de stupefiante pentru consum, faptă pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpatului sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală privind cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită.
La urmărirea penală se reține că inculpatul a deținut și a pus în vânzare în mod repetat, către diferite persoane droguri de risc și de mare risc, pentru prinderea acestuia fiind introduși în cauză investigatori și colaboratori sub acoperire.
Modalitatea reținută la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, comportarea acestuia în cursul urmăririi penale, dovedesc pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Prin lăsarea sa în libertate se poate induce în rândul cetățenilor societății un sentiment de teamă că pot fi și ei victime unor fapte antisociale de același gen astfel că fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală și neexistând motive de casare a încheierii penale recurată, în temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs
Și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și libertăților cetățenești, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.26/CC/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 09.03.2010
Tehnored.
2ex/ 09.03.2010
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.209/
Ședința publică din data de 25.02.2010
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.26/CC/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 125/D/P/2009- 4 volume privind pe inculpatul și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 209/R din 25.02.2010 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 26/CC din 19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 125/D/P/2009- 4 volume privind pe inculpatul și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 209/R din 25.02.2010 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 26/CC din 19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
