Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
DECIZIA PENALĂ NR.210/
Ședința publică din data de 25.02.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.27/CC din 19.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul baroului T, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, apreciind că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate având în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, având în vedere că temeiurile arestării subzistă și impun privarea de libertate.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 27/CC din 19.02.2010, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art.149 ind.1 alin.9 Cpp raportat la art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. dispus arestarea preventivă a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 20.02.1987 în localitatea, județul G, domiciliat în localitatea, județul G, CNP -, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2010, ora 1700până în data de 19.03.2010 ora 2400.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această încheiere penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 19.02.2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că față de inculpat fost începută urmărirea penală în data de 18.02.2010, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, infracțiune constând în punerea în vânzare, pe raza localității L, către investigatorul acoperit cu numele de cod " ", a patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei (rezina de cannabis provine din Spania, unde inculpatul în prealabil a îngurgitat-o pentru aot ransporta și pentru a nu fi depistat de către organele de control vamal).
S-a arătat de asemenea, că probatoriul administrat în prezenta cauză constă în următoarele mijloace de probă:
1. depozițiile de recunoaștere ale inculpatului ;
2.procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul T-Serviciul Antidrog, cu ocazia cumpărării controlate de stupefiante, de la inculpatul (constatarea infracțiunii flagrante); din conținutul procesului verbal rezidă faptul că la data de 18.02.2010 investigatorul sub acoperire cu numele de cod " ", a achiziționat de la inculpat prin vânzare-cumpărare patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei.
3.cantitățile de substanță vegetală au fost supuse unui test preliminar care evidențiase prezența tetrahidrocannabinolului, substanță înscrisă în tabelul 1, anexă la Legea 143/2000;
4.proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor derulate între inculpat și investigatorul sub acoperire, autorizat provizoriu pe durata a 48 de ore în baza ordonanței din data de 18.02.2010;
5.depozitiile martorului consemnate în legătură cu proveniența substanțelor vegetale și în legătură cu deținerea acestora de către inculpat;
6.declarație investigator sub acoperire;
7.proces-verbal sesizare ex oficii;
S-a arătat că prin ordonanța din data de 19.02.2010 s-a procedat la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, infracțiune sancționată de legiuitor cu pedepse cuprinse între 3 - 15 ani.
S-a reținut că în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin.1 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. respectiv acela să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, s-a pronunțat și instanța supremă care a statuat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolului social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (Curtea Supremă de Justiție, pen. dec.nr.1435/2002, publicată în "Revista de Drept Penal" nr.3/2003, pag.115-116).
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea nr.1 din 1 iulie 2008), pronunțată în cauza "Calmanovici împotriva României" și publicată în Of.nr.283 din 30 aprilie 2009, statuat: "Curtea observă că, chiar și în absența unei jurisprudențe naționale care să fie în mod constant coerentă în materie, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profitul moral al acestuia".
Prin nr. R (80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei s-a prevăzut că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și că există motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole - pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. Se mai arată în sus arătata, în plus, că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate anterior nu a putut fi stabilită, detenția se poate justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri când se comite o infracțiune gravă.
Prin ordonanța din data de 18.02.2010 s-a dispus față de inculpat măsura preventivă a reținerii, începând cu ora 19,00.
Inculpatul a fost audiat de procuror, în prezența apărătorului din oficiu, având, deci, cunoștință despre calitatea sa în acest dosar, ca și de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lui.
În probațiune s-a atașat dosarul nr.32/D/P/2010 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 18.02.2010 (dosarul nr.32/D/2010) DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaras -a început urmărirea penală împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În fapt s-a reținut că în data de 18.02.2010 învinuitul a pus în vânzare, pe raza localității L, către investigatorul acoperit cu numele de cod " ", a patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei.
Prin ordonanța din 19.02.2010 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva numitului pentru fapta menționată anterior și cu aceeași încadrare juridică.
Prin ordonanța din 18.02.2010 s-a dispus reținerea inculpatului timp de 24 de ore, începând cu data de 18.02.2010, ora 19,00.
Analizând propunerea formulată de procuror, judecătorul a apreciat întemeiată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare -
Propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de procuror a fost întemeiată pe dispozițiile art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent, respectiv: depozițiile de recunoaștere ale inculpatului ; procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul T-Serviciul Antidrog, cu ocazia cumpărării controlate de stupefiante, de la inculpatul (constatarea infracțiunii flagrante); din conținutul procesului verbal rezidă faptul că la data de 18.02.2010 investigatorul sub acoperire cu numele de cod " ", a achiziționat de la inculpat prin vânzare-cumpărare patrusprezece bucăți rezina de cannabis sub formă cilindrică, în schimbul sumei de 1100 lei; cantitățile de substanță vegetală au fost supuse unui test preliminar care evidențiase prezența tetrahidrocannabinolului, substanță înscrisă în tabelul 1, anexă la Legea 143/2000; procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor derulate între inculpat și investigatorul sub acoperire, autorizat provizoriu pe durata a 48 de ore în baza ordonanței din data de 18.02.2010; depozițiile martorului consemnate în legătură cu proveniența substanțelor vegetale și în legătură cu deținerea acestora de către inculpat; declarația investigatorului sub acoperire, rezultă indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul este implicat în săvârșirea faptei de natură penală reținută în sarcina lui prin actul de inculpare (trafic de droguri de risc - prev. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000), faptă pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea ce depășește 4 ani.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este relevat în principal de cantitatea de droguri vândută de inculpat (aproximativ 70 de grame) precum și de modul ingenios de introducere a drogurilor în țară (prin îngurgitarea unor pachețele conținând drogurile) și evitarea descoperirii de către organele de control la punctul de trecere a frontierei.
Pentru considerentele expuse, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
În baza art.149 ind.1 alin.9 Cpp raportat la art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2010, ora 1700până în data de 19.03.2010 ora 2400.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii nr. 27/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 22.02.2010.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia s-a arătat că nu există indicii temeinice privind comiterea faptei de către inculpat, că probatoriul se bazează pe declarațiile părților vătămate și ale unor persoane cu aceleași interese procesuale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 al.1 din Legea 143/2000. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorului, din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice, de flagrant. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv liberei circulații a bunurilor a căror comercializare nu este interzisă, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează chiar viața.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 27/CC/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.27/CC/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 01.03.2010
Tehnored.P:
2ex/03.03.2010
Prima inst. Trib. T-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.210/
Ședința publică din data de 25.02.2010
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.27/CC/19.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 32/D/P/2010 -30 file privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 210/R din 25.02.2010, pronunțată de această instanță a fost respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 27/CC din 19.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINT5E SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 22.02.2010
CĂTRE,
DIICOT
SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 32/D/P/2010 -30 file privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 210/R din 25.02.2010, pronunțată de această instanță a fost respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 27/CC din 19.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINT5E SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 25.02.2010
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
