Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 25998/3/2009
1479/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.215
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/18.06.2009, depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea încuviințează administrarea probei cu acte în circumstanțiere, reprezentate de înscrisurile depuse la termenul de astăzi și nemaifiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere că nu prezintă pericol concret pentru ordinea public. Solicită ca recursul inculpatului să fie judecat în spiritul legii, dându-i-se astfel posibilitatea să-și continue studiile pentru ca mai târziu să se poată reintegra în societate.
Solicită se avea în vedere că inculpatul a fost determinat să săvârșească fapta pentru care este cercetat, iar expertiza efectuată în cauză nu concluzionează că timbrele care au fost traficate de către inculpat ar conține o substanță interzisă de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că inculpatul nu a fost determinat să săvârșească fapta, acesta fiind de acord să-i procure investigatorul 6 timbre, ceea ce conduce la concluzia că avea o deschidere la o rețea de traficanți de droguri, rețeaua respectivă având încredere în inculpat, încredere dobândită în timp prin fapte similare.
Subliniază că, potrivit expertizei, substanța găsită pe timbrele face parte din tabelul cu substanțe interzise anexat la Legea nr.143/2000, fiind un drog de mare risc.
Totodată, solicită a se avea în vedere că din împrejurarea că inculpatul are deschidere la un traficant care vinde timbre și care are încredere în el rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul o dată lăsat în stare de libertate și-ar continua activitatea infracțională.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul în replică, solicită să i se acorde o șansă inculpatului, prin admiterea recursului declarat de acesta.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită. Referitor la susținerile reprezentantului Ministerului Public privind accesul direct la rețeaua de traficanți și încrederea dobândită, menționează că la procesul anterior, când și-a exprimat disponibilitatea de a coopera cu organele de cercetare penală, procurorul a spus că nu are cum deoarece nu are acces la dealerul direct din moment ce a procurat drogurile prin intermediul prietenilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, a fost admisă propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, de la 17.06.2009 până la 15.07.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel,potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul, la data de 16.06.2009 a vândut investigatorului cu nume de cod " ", precum și denunțătorului un număr de 6 timbre, cu suma de 420 lei.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că fapta este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei (infracțiunea prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000), la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./13.07.2009
2 ex.
Red.. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Stan Mustață, Antoaneta
