Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 220/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1514/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.220/
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, (fost ), și împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr.14/UP de la data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, și, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător ales, avocat, (fost ), personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat și, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea Curții, recurenții inculpații precizează că își mențin declarațiile date anterior și nu au nimic de adăugat la acestea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, și arată că recursul acestora vizează încheierea prin care Tribunalul Giurgiu, admițând propunerea formulată de Biroul Teritorial Giurgiu al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a dispus arestarea lor preventivă pentru o perioadă de câte 29 de zile.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, susține că, în cazul uneia dintre infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, respectiv cea prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003, nu există nicio probă care să dovedească că această infracțiune ar fi fost într-adevăr comisă. Astfel, unii dintre inculpați nici nu se cunosc între ei, aspect ce rezultă din declarațiile pe care le-au dat în fața judecătorului de la instanța de fond, iar alții fie au fost colegi de clasă la școală, fie sunt vecini sau locuiesc în aceeași zonă. De asemenea, nu există o anumită structurare a pretinsului grup infracțional, după cum nu există niciun element concret care să conducă la ideea că inculpații formează un astfel de grup. Solicită a se observa că, în decurs de aproximativ 4 luni, perioadă în care inculpații s-au aflat sub supravegherea organelor de urmărire penală, membrii acestui pretins "grup" au vândut droguri unei singure persoane de pe raza municipiului
În privința condițiilor prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, critica adusă încheierii recurate se referă la greșita apreciere a pericolului social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pericol despre care judecătorul de la instanța de fond a considerat că ar rezulta din gravitatea faptelor și din perseverența în comiterea acestora. Or, gravitatea faptelor nu se confundă cu pericolul social la care face referire art.148 lit.f din Codul d e procedură penală. Această gravitate a fost avută în vedere de către legiuitor în momentul în care a stabilit limitele speciale de pedeapsă, iar de ea va ține seama și instanța care va judeca fondul cauzei, dacă va pronunța o hotărâre de condamnare, la individualizarea pedepsei concrete pe care o va aplica. În speță, judecătorul de la instanța de fond ar fi trebuit să constate dacă există sau nu probe, în înțelesul art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce, din motivarea încheierii recurate, rezultă că nu s-a realizat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor declarate de către cei trei inculpați, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se respingă propunerea de arestarea preventivă a acestora. În cazul în care se va aprecia că se impune luarea, în ceea ce îi privește, a unei alte măsuri preventive, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.1491alin.12 în referire la art.146 alin.111din Codul d e procedură penală, în sensul de a se aplica inculpaților măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al recurentului inculpat (fost ) critică încheierea atacată numai în ceea ce privește greșita apreciere a îndeplinirii celei de-a condiții prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, susținând că nu există probe din care să rezulte că, lăsat în libertate, acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, solicită a se observa că inculpatul (fost ) a fost atras într-o cursă de către inculpatul și, la cererea acestuia, a acceptat să vândă pentru el, de 3 ori, cocaină și cannabis, de fiecare dată aceleiași persoane, respectiv o femeie, care trata direct cu inculpatul și care era trimisă de către acesta la inculpatul (fost ) pentru a lua drogurile. Mai arată că inculpatul pe care îl asistă este un tânăr abia ieșit din adolescență, fiind practic un copil, care nu a realizat gravitatea faptelor în care a fost implicat, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă niciun pericol, câtă vreme autorul principal, inculpatul, va fi menținut în continuare în stare de arest. Mai arată că inculpatul în discuție a muncit cu părinții în Spania, iar în luna ianuarie a acestui an a revenit în țară singur, pentru a face școala de șoferi, în vederea obținerii permisului auto, însă, în mod regretabil, a intrat într-o "gașcă" de infractori, foști prieteni din copilărie.
Susține și faptul că, în mod nelegal, în încheierea atacată, se reține că pericolul concret pentru ordinea publică ar fi determinat de gravitatea deosebită a faptelor, or această gravitate fundamentează doar pedepsele deosebit de severe stabilite în Legea nr.143/2000.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecându-se cauza, să se dispună luarea în privința inculpatului (fost ) a unei alte măsuri preventive decât arestarea, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al recurentului inculpat achiesează la concluziile antevorbitorilor, susținând că, în cauză, nu se justifică arestarea preventivă nici a acestui inculpat, întrucât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, neexistând date concrete din care să rezulte că, lăsat în libertate, el ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică. De asemenea, nu există nici date că acest inculpat va încerca să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei sau să zădărnicească în vreun mod anume aflarea adevărului, câtă vreme a recunoscut faptele comise. Totodată, nu există date din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni, având în vedere că a fost prins "coordonatorul" presupusei asocieri infracționale.
Referindu-se la faptele și persoana inculpatului, arată că acesta a vândut numai câteva cantități infime de rezină de cannabis, fiind chiar provocat de către cumpărătoare, care l-a căutat în mod intenționat pentru a-și procura drogurile de la el și nu este cunoscut cu antecedente penale. Mai arată că simpla referire la existența pericolului pentru ordinea publică, fără precizarea în concret a probelor din care ar rezulta acest pericol, astfel cum s-a procedat prin încheierea recurată, nu este suficientă pentru luarea în mod legal a măsurii arestării preventive. În plus, arestarea preventivă fiind o măsură de excepție, aceasta nu se poate lua decât în cazul în care s-ar dovedi cu adevărat o stare de primejdie pentru societate, determinată de lăsarea în libertate a inculpatului, ținându-se seama inclusiv de circumstanțele lui personale. Or, în speță, inculpatul pe care îl asistă este un tânăr fără antecedente penale, care a recunoscut faptele săvârșite și a cooperat de la început cu organele de urmărire penală, împrejurări care nu numai că exclud un pericol real pentru ordinea publică, dar dovedesc și că procesul penal se poate desfășura în condiții normale cu acesta în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere și declarația inculpatului din fața procurorului, în care a arătat că, atât în beneficiul său, cât și pentru a ajuta organele de urmărire penală, dorește să acționeze în sensul aplicării dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, iar, pentru realizarea acestui fapt, consideră că este necesar a se oferi o șansă acestuia, prin punerea lui în libertate, eventual cu luarea în ceea ce îl privește a măsurii obligării de a nu localitatea sau țara, conform art.145-1451din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, referitor la critica privitoare la inexistența de probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, respectiv constituirea unui grup infracțional, arată că aceasta este pe deplin nefondată, având în vedere convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat între inculpații (fost ), și, care relevă modalitatea în care aceștia își procurau droguri unii de la alții și vindeau mai departe din aceste droguri. De asemenea, din declarațiile martorei colaboratoare, rezultă aceleiași aspecte, dar și faptul că, pentru procurarea drogurilor, aceasta trebuia să ia legătura cu inculpatul, cel care coordona activitatea grupului infracțional.
Raportat la cea de-a doua critică formulată, respectiv lipsa pericolului concret pentru ordinea publică sau imposibilitatea judecătorului de la instanța de fond de a-l demonstra, apreciază că și această este nefondată. Astfel, în mod corect, în încheierea recurată s-a făcut referire la gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, întrucât acest criteriu este avut în vedere și de legiuitor, potrivit dispozițiilor art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, atunci când reglementează alegerea măsurii preventive. De asemenea, este justificată temerea organelor de urmărire penală și a judecătorului de la instanța de fond în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea conduce la continuarea activității lor infracționale, având în vedere repetabilitatea acțiunilor acestora, faptul că în privința fiecărui inculpat s-au reținut cel puțin două acte materiale de vânzare de droguri, împrejurarea că activitatea infracțională s-a întins pe parcursul mai multor luni, iar fiecare dintre inculpați a pus în vânzare diferite tipuri de droguri, atât droguri de risc, cât și droguri de mare risc, respectiv rezină de cannabis și cocaină. Solicită a se avea în vedere și urmarea acestor activități infracționale, în concret pericolul la care este expusă societatea, sănătatea acesteia, prin punerea în circulație a drogurilor.
Pentru aceste motive, solicită respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză, ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că s-a dovedit că a vândut droguri o singură dată, în decurs de 3 luni, cât a fost supravegheat.
Recurentul inculpat (fost ), personal, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și dorește să se întoarcă la muncă.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă niciun pericol pentru societate și, de asemenea, precizează că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor și dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu nr.14/UP de la data de 23 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, un judecător al Tribunalului Giurgiu - Secția Penală a dispus astfel:
În temeiul art.1491din Codul d e procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu și, în temeiul art.143, art.146 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, a dispus arestarea preventivă a fiecăruia dintre inculpații (fiul lui și, născut la data de 24 ianuarie 1980 în municipiul G, județul G, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 26 septembrie 1989 în municipiul G, județul G, CNP -), (fost ) (fiul lui și, născut la data de 02 octombrie 1989 în municipiul G, județul G, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 13 februarie 1990 în municipiul G, județul G, CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 26 septembrie 1987 în municipiul G, județul G, CNP -) pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu data de 23 iunie 2009 și până la data de 21 iulie 2009.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de la Tribunal a constatat că, prin ordonanța procurorului din data de 23 iunie 2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei cinci inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, în primăvara anului 2009, aceștia s-au asociat în vederea deținerii și vânzării de droguri de risc și de mare risc pe raza municipiului G, sens în care, în baza acestei înțelegeri și după discuții prealabile purtate cu inculpatul, martora a cumpărat rezină de cannabis și cocaină, după cum urmează:
la datele de 12 martie și 20 mai 2009, de la inculpatul, cantitățile de 1,12 și respectiv 0,40 grame de rezină de cannabis;
la data de 25 martie 2009, de la inculpatul, cantitatea de 0,73 grame de cocaină, în amestec cu phenacetin și levamisol;
la datele de 27 martie și 02 aprilie 2009, de la inculpatul, cantitățile de 1,29 și respectiv 1,50 grame de rezină de cannabis;
la datele de 14, 17 și 30 aprilie 2009, de la inculpatul (fost ), cantitățile de 0,87 și 1,05 grame de rezină de cannabis și respectiv de 0,76 grame de cocaină, în amestec cu phenacetin și levamisol;
la datele de 13 și 18 mai 2009, de la inculpatul, cantitățile de 0,89 și respectiv de 0,63 grame de rezină de cannabis.
Prin ordonanța procurorului din aceeași dată, s-au extins cercetările față de inculpatul și pentru alte infracțiuni, respectiv instigare la introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de risc în vederea vânzării, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, la data de 08 iunie 2009, l-a determinat pe fratele său ( ), aflat în Spania, să-i trimită cantitatea de 505,02 grame de rezină de cannabis în vederea vânzării, drogurile fiind aduse în țară prin intermediul firmei de curierat, iar inculpatul fiind surprins de către organele de poliție, la data de 22 iunie 2009, având asupra sa coletele în care se aflau drogurile.
În ceea ce privește primele infracțiuni, din cercetările efectuate, a rezultat că inculpatul se aproviziona cu droguri de mare risc (cocaină) și respectiv de risc (rezină de cannabis), de regulă, din Spania și tot acesta porționa drogurile și le înmâna, în vederea vânzării, celorlalți inculpați, care, la rândul lor, le vindeau altor persoane, consumatoare de droguri.
În vederea strângerii datelor privind săvârșirea de infracțiuni și identificării persoanelor implicate, alături de inculpatul, în vânzarea de droguri, prin ordonanța procurorului din data de 09 martie 2009, s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire " " (nume de cod), pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă și a colaboratorului, pentru a procura, în condițiile legii, cantitățile de 20 grame de hașiș, 20 grame de cannabis și 10 grame de cocaină.
De asemenea, prin autorizația nr.3 din data de 11 martie 2009, emisă în baza încheierii nr.2/2009, Tribunalul Giurgiua autorizat înregistrarea audio-video a activităților desfășurate de colaborator, de inculpatul și de alte persoane implicate, împreună cu acesta, în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, autorizarea respectivă fiind ulterior prelungită, în două rânduri, cu câte 30 de zile, prin încheierile din datele de 27 martie și 08 mai 2009, în baza cărora s-au emis autorizațiile nr.6 și respectiv nr.24 din aceleași date.
În aceste condiții, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul de mai multe ori, iar acesta din urmă, fie îl trimitea la ceilalți inculpați, în vederea cumpărării de droguri (pe care chiar el li le distribuise în prealabil, dorind astfel să rămână "în umbră"), fie îi vindea chiar el personal droguri, astfel cum s-a întâmplat la data de 25 martie 2009, când colaboratorul a cumpărat de la inculpat cantitatea de 0,73 grame de cocaină, în amestec cu phenacetin și levamisol.
Inculpații și au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că procurau drogurile de la inculpatul, dar și de la o persoană necunoscută din B (în cazul uneia dintre faptele comise de către primul dintre aceștia).
Inculpații și (fost ) nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că nu au nicio legătură cu drogurile cumpărate de colaborator și că nu există vreo relație nici între ei doi, nici între ei și inculpatul, declarațiile acestora fiind însă contrazise de înregistrările telefonice efectuate în cauză, în baza autorizațiilor nr.7/2009 și nr.10/2009 emise de Tribunalul Giurgiu, al căror conținut (transcris la pag.159-160, 268-273, vol.II, dosar de urmărire penală) a fost reprodus parțial în considerentele încheierii recurate.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea vânzării de droguri și a susținut că nu a vândut niciodată droguri vreunei persoane, recunoscând însă că a primit, la data de 22 iunie 2009, de la un prieten din Spania, cantitatea de 505,02 grame de rezină de cannabis, pe care urma să o păstreze, o parte pentru consum, iar cealaltă parte pentru vânzare.
Judecătorul de la Tribunal, analizând îndeplinirea condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, a apreciat că, în privința tuturor celor cinci inculpați, există nu doar indicii temeinice, ci și chiar probe, din care rezultă că au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, sens în care a reținut ca fiind relevante denunțul și declarațiile martorei colaboratoare, declarațiile coroborate ale inculpaților înșiși, interceptările telefonice și înregistrările audio-video în mediu ambiental, efectuate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Giurgiu, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, având asupra sa cantitatea de 505,02 grame de rezină de cannabis și constatările tehnico-științifice prin care s-a stabilit natura substanțelor ce fac obiectul activităților infracționale anchetate.
Totodată, judecătorul de la Tribunal a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor, modul de operare specific unei asocieri infracționale și perseverența dovedită de inculpați în săvârșirea repetată a unor astfel de fapte.
Împotriva încheierii anterior menționate,au declarat recurs în termenul legal(la data de 23 iunie 2009, după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpații, (fost ), și, cererile acestora fiind formulate oral și nemotivate în scris.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 24 iunie 2009.
Inculpații nu au dorit să dea noi declarații în fața instanței de recurs, precizând însă că își mențin declarațiile anterioare și că nu au nimic de adăugat la acestea.
Cu ocazia dezbaterilor, cei cinci inculpați, care au beneficiat de asistența juridică a unor apărători aleși, au criticat încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică, toți contestând îndeplinirea în ceea ce îi privește a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală.
În plus, inculpații, și au contestat și îndeplinirea condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, însă numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003.
Inculpații recurenți au solicitat, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă și, în condițiile în care se va constata îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, luarea în privința lor a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților, (fost ), și sunt fondate, în timp cerecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea constată, în primul rând, că, în privința fiecăruia dintre cei cinci inculpați, este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, corect evaluat și de către judecătorul de la instanța de fond, relevând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care fundamentează presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
De altfel, în prezentul recurs, niciunul dintre inculpați nu a contestat îndeplinirea acestei condiții, cel puțin în ceea ce privește infracțiunile privind traficul de droguri.
În privința infracțiunii de constituire sau aderare la un grup infracțional, singura în privința căreia trei dintre inculpații recurenți (, și ) au contestat îndeplinirea condiției în discuție, Curtea constată că, și pentru aceasta, declarațiile martorei colaboratoare (cu referire la care nu există motive pertinente de a le pune la îndoială sinceritatea), coroborate cu înregistrările audio-video în mediu ambiental și cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpați, relevă motive verosimile de a crede în săvârșirea ei, fiind rezonabilă presupunerea că, acționând sub coordonarea inculpatului, care se ocupa de procurarea drogurilor și negocierea tranzacțiilor, ceilalți patru inculpați vindeau pentru acesta diferite cantități din substanțele respective.
Cu referire la aceeași condiție, Curtea constată însă, spre deosebire de aspectele menționate în ordonanțele procurorului de punere în mișcare a acțiunii penale și preluate ca atare, în mod greșit, și de către judecătorul de la instanța de fond (inclusiv în cuprinsul mandatelor de arestare preventivă pe care le-a emis), că, în cazul inculpaților, și (fost ), există indicii temeinice de săvârșire a numai două acte materiale (în privința primilor trei inculpați) și respectiv trei acte materiale (în privința celui din urmă inculpat), constând în vânzarea de droguri către martora colaboratoare, iar nicidecum a opt astfel de acte materiale.
Astfel, după perfectarea tranzacțiilor de către inculpatul, cei patru inculpați anterior menționați au vândut droguri martorei colaboratoare, după cum urmează:
inculpatul, la datele de 27 martie și 02 aprilie 2009, cantitățile de 1,29 și respectiv 1,50 grame de rezină de cannabis;
inculpatul, la datele de 12 martie și 20 mai 2009, cantitățile de 1,12 și respectiv 0,40 grame de rezină de cannabis;
inculpatul, la datele de 13 și 18 mai 2009, cantitățile de 0,89 și respectiv de 0,63 grame de rezină de cannabis;
inculpatul (fost ), la datele de 14, 17 și 30 aprilie 2009, cantitățile de 0,87 și 1,05 grame de rezină de cannabis și respectiv de 0,76 grame de cocaină, în amestec cu phenacetin și levamisol.
Mai mult, în cazul inculpaților, și, este greșită și încadrarea juridică în art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal a celor câte două acte materiale reținute a fi fost săvârșite de către fiecare dintre aceștia, întrucât, faptele respective au constat exclusiv în vânzarea de rezină de cannabis ( drog de risc, conform tabelului anexă nr.III la Legea nr.143/2000), astfel că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, pentru care și regimul sancționator este mai puțin sever.
Doar în cazul inculpatului (fost ), întrucât unul dintre cele trei acte materiale a avut ca obiect și un amestec conținând cocaină ( drog de mare risc, conform tabelului anexă nr.II la Legea nr.143/2000), celelalte două acte materiale având ca obiect tot rezină de cannabis, încadrarea juridică a faptelor a fost corect reținută, însă sub rezerva anterior menționată, a unui număr mult mai mic de acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea constitui temei legal al măsurii arestării preventive, Curtea constată că, dacă prima condiție este într-adevăr realizată (în raport cu pedepsele - mai mari de 4 ani închisoare - prevăzute în normele de incriminare, în încadrarea juridică corectă a faptelor), cea de-a doua condiție, privind existența unui pericol concret pentru ordinea publică, nu a fost dovedită în cazul inculpaților, și (fost ).
Astfel, judecătorul de la instanța de fond s-a limitat la a aprecia acest pericol exclusiv în considerarea gravității infracțiunilor reținute în sarcina celor patru inculpați, deși, în mod legal, aceasta nu se confundă cu pericolul persoanei inculpaților pentru ordinea publică, care trebuie dovedit în concret și în mod separat, ținând seama, conform art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, și de alte criterii, precum vârsta, antecedentele penale, alte situații privitoare la fiecare persoană față de care se ia măsura preventivă, dar și scopul acestei măsuri.
Or, în speță, cei patru inculpați, cu vârste foarte tinere (cuprinse între 19 și 22 de ani) și necunoscuți cu antecedente penale, se presupune a fi săvârșit fapte de o gravitate în concret mult mai redusă decât cele reținute în sarcina inculpatului, realizând practic, exclusiv ca intermediari, vânzări perfectate în prealabil de către cel din urmă, având ca obiect droguri procurate tot de către acesta în cantități mari (dovadă fiind și surprinderea sa în flagrant deținând 505,2 grame de rezină de cannabis, primită din străinătate), din care inculpații în discuție au distribuit doar de 2 și respectiv 3 ori cantități foarte mici (cea mai mare fiind de 1,50 grame).
În același timp, având în vedere că nu există date în sensul că vreunul dintre cei patru inculpați ar putea comite în viitor alte fapte similare, în lipsa distribuitorului care realiza punerea în circulație a drogurilor prin intermediul lor sau că ar fi întreprins ori ar putea întreprinde în viitor acțiuni de zădărnicire a aflării adevărului, prin influențarea probatoriului sau acte de sustragere de la ancheta ce se desfășoară în privința lor, dimpotrivă aceștia manifestând până în prezent o atitudine în general cooperantă, Curtea constată că scopul legal al oricărei măsuri preventive - astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală - poate fi realizat și prin luarea în privința fiecăruia dintre ei a unei alte asemenea măsuri decât arestarea, care, având prin definiție un caracter excepțional, trebuie să se întemeieze pe motive concrete și suficient de puternice, care să facă absolut necesară privarea de libertate. Or, în speță, în cazul inculpaților anterior menționați, astfel de motive nu se identifică în probatoriul prezentat de acuzare.
În consecință, Curtea constată că dispunerea în privința inculpaților în discuție a unei măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, cu impunerea unor obligații care să asigure supravegherea comportamentului social al acestora, prezentarea lor în fața organelor judiciare și corecta administrare a probatoriului, este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În schimb, în cazul inculpatului, Curtea constată că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a acestuia prezintă într-adevăr un pericol concret și actual pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul administrat până în prezent îl conturează pe inculpat ca fiind organizatorul și coordonatorul acțiunilor de punere în circulație a unor cantități importante de droguri de risc și de mare risc (rezină de cannabis și cocaină) pe raza municipiului G, ocupându-se nemijlocit de procurarea acestora, inclusiv din străinătate, dar și de perfectarea tranzacțiilor cu potențialii cumpărători, care negociau numai cu el, folosindu-se însă, în majoritatea cazurilor, de intermediari pentru realizarea efectivă a vânzărilor, pentru a îngreuna astfel descoperirea și prinderea lui, aspecte care, pe de o parte, dovedesc periculozitatea socială a înseși persoanei sale, iar, pe de altă parte, fac rezonabile atât temerea că, aflat în libertate, ar putea comite și alte asemenea fapte, dată fiind rețeaua relațională pe care deja și-a creat-o, cât și aprecierea că ar putea încerca să întreprindă demersuri pentru a împiedica deplină lămurire a tuturor circumstanțelor cauzei, cu atât mai mult cu persoanele (aparținând, se pare, familiei ori anturajului său apropiat) care îi livrau drogurile puse în vânzare nu au fost încă identificate.
În aceste condiții, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară arestarea preventivă a inculpatului, dispoziția în acest sens din încheierea recurată fiind, drept urmare, legală și temeinică.
Deși, în pofida celor reținute în mod explicit în considerentele încheierii pronunțate, judecătorul de la instanța de fond a omis a menționa în mandatul de arestare preventivă emis pe numele inculpatului și infracțiunile prevăzute de art.25 din Codul penal rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, având ca obiect cantitatea de 505,02 grame de rezină de cannabis, adusă în țară din Spania la instigarea sa, descoperită asupra lui și deținută, potrivit propriei recunoașteri, atât pentru consum propriu, cât și pentru vânzare, Curtea, sesizată exclusiv cu recursul inculpatului, nu poate proceda la remedierea acestui aspect, întrucât, în caz contrar, ar însemna a-i agrava situația în propria lui cale de atac, fapt inadmisibil în raport cu dispozițiile art.3858alin.1 din Codul d e procedură penală.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursurile declarate de inculpații, (fost ), și, va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând în fond, va respinge, în temeiul art.1491alin.12 rap. la art.146 alin.111din Codul d e procedură penală, propunerea de arestare preventivă a celor patru inculpați, dispunând luarea față de fiecare dintre aceștia, conform art.1451alin.1 din Codul d e procedură penală, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de astăzi, 26 iunie 2009 și până la data de 25 iulie 2009, inclusiv.
În temeiul art.1451alin.2 din Codul d e procedură penală, va impune fiecăruia dintre acești inculpați ca, pe durata măsurii respective, să respecte toate obligațiile prevăzute în art.145 alin.11lit.a-d din Codul d e procedură penală, precum și obligația de a nu se apropria de ceilalți inculpați din cauză și de martora și de a nu comunica cu aceste persoane direct sau indirect, potrivit art.145 alin.12lit.c din Codul d e procedură penală.
Va dispune punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt arestați în alte cauze și, în temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, le va atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor care le revin pe durata acesteia, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, neexistând motive de casare a acestora.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recursurile inculpaților anterior menționați vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații, (fost ), și împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr.14/UP de la data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.1491alin.12 rap. la art.146 alin.111din Codul d e procedură penală, respinge propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu de arestare preventivă a, (fost ), și și, în temeiul art.1451alin.1 din Codul d e procedură penală, dispune luarea față de fiecare dintre aceștia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 26 iunie 2009 și până la data de 25 iulie 2009, inclusiv.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.11din Codul d e procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.12lit.c din Codul d e procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să respecte fiecare și obligația de a nu se apropria de ceilalți inculpați din cauză și de martora și de a nu comunica cu aceste persoane direct sau indirect.
În temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor care le revin pe durata acesteia, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, (fost ), și de sub puterea nr.15/UP, nr.16/UP, nr.17/UP și respectiv nr.18/UP, toate din data de 23 iunie 2009, emise de Tribunalul Giurgiu, dacă nu sunt arestați în alte cauze.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 08.07.2009
-
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Carmen Veronica Găină, Vasile
