Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 966/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4660/4/2008
1331/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 966
Ședința publică de la 26 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 230/05.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 264/A din data de 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat oficiu prin substituire, în baza delegației nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimatele părți vătămate G, ȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor atacate și redozarea pedepsei, către minimul special.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Apreciază că instanțele în mod corect au dat eficiență prevederilor art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal. În raport de gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia, pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Recurentul inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că este nevinovat. Se susține că au fost sparte ambele autoturisme în același timp, lucru ce nu poate fi posibil.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prinsentința penala nr.230/5.02.2009, pronunțata de Judecătoria Sector 4 - Secția Penala in dosarul nr-s-a dispus in baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), b), e), g), i) Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 75 alin. 1 lit. c) Cp și art. 37 lit. b) Cp, condamnarea inculpatului, în prezent încarcerat în Penitenciarul București -, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cp, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27.02.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cpp, a menținut măsura arestării inculpatului.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cp, a confiscat de la inculpat bunurile ridicate de organele de poliție (cuțit tip briceag cu lama de cca. 10 cm, chei auto tip, cheie antifurt tubulară, contact auto tip, șurubelnițe ), descrise și indisponibilizate conform dovezii seria - nr. -/21.03.2008 ( 73 ).
luat act că părțile vătămate G, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
In baza art. 191 alin. 1 Cpp, a obligat inculpatul la 1.300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a avut in vedere următoarele:
În noaptea de 26/27.02.2008 inculpatul, însoțit de minorul, s-a deplasat pe raza sectorului 4 B, cu intenția de a sustrage diverse bunuri din autoturismele parcate în zonă. În acest scop, acesta a aluat asupra sa un "set de instrumente" folosite pentru comiterea de furturi din auto (două legături de chei tip contact auto și pentru yale auto, un contact tip "" și două șurubelnițe). Astfel, ajuns pe-, sector 4, în dreptul scării 3 blocului 4B, inculpatul a pătruns în autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-52- (proprietatea părții vătămate G) cu ajutorul unei chei potrivite iar din interior a sustras un radiocasetofon auto, din locașul special amenajat de sub bord. În tot acest timp, minorul a supravegheat zona, asigurând paza.
În continuare, cei doi s-au deplasat în direcția - pentru ca pe-, în lateralul blocului nr. 61, inculpatul să ascundă bunul sustras sub autoturismul parcat marca 1310 cu nr. de înmatriculare B-22-, cu intenția de a-l lua mai târziu.
Pe-, sector 4 rolurile între cei doi s-au inversat în sensul că, de această dată, inculpatul a fost cel care a asigurat paza pentru ca să încerce să deschidă prin folosirea forței fizice portbagajul autoturismului marca 1310, cu nr. de înmatriculare B-09- (proprietatea părții vătămate ) cu aceeași intenție - de a sustrage bunurile găsite, faptă care nu s-a consumat, dat fiind că sistemul de închidere-asigurare al portbagajului nu a cedat, motiv pentru care cei doi au renunțat.
În realizarea aceleași rezoluții infracționale, după doar câteva minute, inculpatul a pătruns în autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-25- (proprietatea părții vătămate ), situat în aceeași parcare, de unde a sustras o trusă medicală, din dreptul scaunului dreapta - față. Săvârșirea faptei s-a făcut în aceeași manieră, mai exact, cu ajutorul unei chei potrivite și al minorului care asigura paza.
La sesizarea a doi locatari, martori la activitatea infracțională desfășurată de cei doi, la fața locului a sosit un echipaj de poliție care i-a depistat pe ambii în dreptul parcului situat pe-, sector 4, fiind conduși la secția de poliție pentru cercetări.
Situația de fapt astfel redată a fost întocmai relatată de numitul, audiat în calitate de martor în prezenta cauză (filele 131-132, respectiv, 141-142 dosar ), dar și de ceilalți martori audiați în cauză, locatarii blocului 34,-, sector 4. Aceștia din urmă, A și, au observat de la fereastra locuinței primului două persoane dintre care, una îmbrăcată în hanorac negru cu imprimeuri albe și cu gluga purtată pe cap, iar cealaltă într-un trening de culoare albastră, care au încercat să sustragă dintr-un autoturism aflat în parcarea din fața blocului diverse bunuri. Mai exact, martorii au descris încercarea primului individ descris mai sus de a deschide portbagajul autoturismului 1310, cu nr. de înmatriculare B-09-, timp în care cel de-al doilea asigura paza (filele 47, 49 dosar - depoziția martorului A și filele 50, 52-53 dosar p- depoziția martorului ).
Aceiași doi martori au relatat și modalitatea în care inculpatul, "folosind un obiect" a deschis portiera stânga față a altui autoturism - marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-25- situat pe trotuarul din fața parcării, intrând înăuntrul acestuia. În tot acest timp celălalt ce era îmbrăcat cu hanorac culoare neagră cu imprimeuri albe a rămas lângă autoturism uitându-se stânga-dreapta." Inculpatul a fost și recunoscut de martorul A ca fiind cel care a săvârșit faptele susmenționate, cu ocazia recunoașterii din grup (proces verbal de prezentare pentru recunoaștere fila 58 dosar p), fiind recunoscut și de martorul (proces verbal de prezentare pentru recunoaștere fila 54 și planșele foto anexate acestuia filele 55-57 dosar ). Depozițiile avute în vedere sunt cele ale martorilor, așa cum acestea au fost luate în faza de urmărire penală, ca urmare a imposibilității audierii de instanța de judecată. Astfel, aceștia au fost citați, inclusiv cu mandat de aducere pentru mai multe termene consecutive, fără că aceștia să se prezinte în acest sens.
De o deosebită relevanță sub aspect probator sunt și urmele ridicate cu ocazia examinării celor trei autoturisme de mai sus de pe ramele exterioare ale geamurilor de la portierele față stânga ale acestora (proces verbal de cercetare la fața locului - autoturism marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-52- fila 14 și planșe foto anexate acestuia filele 15-20 dosar p; proces verbal de cercetare la fața locului - autoturism marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-25- fila 39 și planșe foto anexate acestuia filele 40-44 dosar ), urme care, potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică, au fost lăsate de degetul inelar de la mâna a inculpatului (fila 103 dosar u-p), respectiv de la degetul mijlociu de la mâna dreaptă a acestuia (fila 93 dosar u-p).
În ceea ce privește bunurile folosite de inculpat la săvârșirea faptelor arătate, conform depoziției martorului (fila 142 dosar ), acestea au fost abandonate de într-un de gunoi anterior depistării sale: "mai multe șurubelnițe pe care le avea la el, un contact și mănunchiul de chei le-a aruncat [inculpatul] într-un de gunoi situat în apropiere". Cu ocazia conducerii în teren efectuate în cauză (procese verbale filele 61, respectiv 62 și planșe foto anexate acestora filele 63-72 dosar ) acestea au fost recuperate împreună cu radiocasetofonul și trusa medicală sustrase și ascunse sub autoturismele marca 1310 cu nr. de înmatriculare B-22- și marca Daewoo cu nr. B-66-. De pe acestea au fost ridicate alte urme digitale care, așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, au fost lăsate de degetele mijlociu, arătător și mare de la mâna dreaptă a inculpatului (fila 82 dosar u-p).
Cu toate că audiat fiind în fața instanței, martorul de mai sus ți-a schimbat radical depozițiile date în faza de urmărire-penală susținând că acestea au fost date sub imperiul forței fizice de care lucrătorii de poliție ar fi făcut uz și negând orice implicare a sa în săvârșirea faptelor descrise și faptul că s-a aflat împreună cu inculpatul în noaptea de 26/27.02.2008, această din urmă declarație nu poate fi luată în considerare de instanță. În mod evident față de întreg ansamblul probator administrat în cauză și care îl indică pe inculpat drept autor al faptelor ce-i sunt imputate, comportamentul martorului este unul simulat. Relevant sub acest aspect este și momentul la care declarația sa a fost făcută, respectiv ulterior pronunțării unei soluții de scoatere a sa de sub urmărire-penală (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni) sub aspectul participării la comiterea furtului de mai sus.
În același context, nici declarațiile inculpatului de negare constantă a comiterii infracțiunii (date în fața organelor de urmărire-penală și a instanței de judecată) nu prezintă un grad de credibilitate suficient pentru a înlătura convingerea instanței în sensul reținerii vinovăției sale. Prezența urmelor papilare pe unul din autoturismele vizate (B-52-) și pe bunurile sustrase (radiocasetofon și trusă medicală sustrase din auto B-52- și B-25-) și prezența obiectelor folosite în vederea sustragerii a fost explicată pe de o parte, prin același abuz de forță fizică de care au făcut dovadă lucrătorii de poliție l-au obligat să le atingă cu mâna (aspecte neverosimile ce denotă o adevărată "conspirație" a lucrătorilor de poliție, nedovedite) și, pe de altă parte, prin sprijinirea sa de cele două autoturisme cu ocazia percheziției ce i s-a făcut la momentul depistării, Or, cele două mașini erau situate la data săvârșirii faptelor și reținerii sale pe două străzi diferite:- și, respectiv, -.
În drept, fapta inculpatului care în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale (sustragere de bunurilor din autoturisme, cunoscute ca ușor de forțat) a pătruns în data de 26/27.02.2008 în autoturismele marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-52-, proprietatea numitului G și marca 1310 cu nr. de înmatriculare B-25-, proprietatea numitului, parcate în locuri publice, de unde a luat fără consimțământul părților vătămate bunuri mobile constând într-un casetofon auto și o trusă medicală, bunuri în valoare de aproximativ 500 lei, în scopul însușirii lor pe nedrept și, deopotrivă, a asigurat paza permițând numitului să încerce sustragerea de bunuri din autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare B-09-, proprietatea părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată - art. 208 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalPe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă. Astfel, prin acțiunile săvârșite, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale (pagubele cauzate părților vătămate) și a urmărit producerea lui. de dorința obținerii unor foloase într-un mod foarte ușor și evident, contrar legii, a luat hotărârea sustragerii bunurilor mobile din autoturisme, rezoluție infracțională pusă în executare integral. Sustragerea trusei medicale și a casetofonului auto s-a făcut în scopul însușirii lor pe nedrept, scop care caracterizează infracțiunea de furt.
Față de modalitatea săvârșirii faptei, respectiv, împreună cu o altă persoană (sub forma complicității concomitente, minorul asigurând paza), noaptea (în jurul orelor 03,00), locul săvârșirii ei (în public - autoturismele fiind parcate în stradă - loc prin destinația lui accesibil publicului în accepțiunea dispoz. art. 152 lit. a Cod Penal), cu ajutorul unor chei potrivite folosite fără drept și având asupra sa un cuțit (armă, în înțelesul dispoz. art. 151 alin. 1.Cod Penal), furtul devine calificat, cu reținerea circumstanțelor speciale prevăzute de art. 209 alin. 1, lit. a, b, e, g și i și Cod Penal a circumstanței generale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. c
Cod PenalDe asemenea, din modalitatea în care s-au desfășurat acțiunile de sustragere a bunurilor de mai sus, la intervale scurte de timp (de doar câteva minute), prin folosirea fără drept a unor chei adevărate, din autoturisme de aceeași marcă, și în aceeași manieră (un participant la infracțiune asigura paza pentru ca celălalt să asigure sustragerea), doar rolurile inversându-se ocazional, rezultă și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2; toate actele materiale în forma consumată a infracțiunii de furt ori rămase doar în stadiul de tentativă, au fost realizate în executarea unei rezoluții infracționale unice de sustragere de bunuri din autoturisme, prealabilă săvârșirii faptei în ansamblul ei.
Nu în ultimul rând, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată dosarului cauzei (fila 22 dosar instanță), inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru diverse infracțiuni, ultima condamnare fiind pentru infracțiuni de fals de monedă sau alte valori și deținere de instrumente în vederea falsificării acesta, acesta fiind liberat condiționat la data de 22.09.2006, prin nr. 2646/18.09.2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, cu un rest de 473 de zile. Față de data săvârșirii infracțiunii de furt- 26/27.02.2008 (infracțiune intenționată pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an), ulterior executării unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru care s-a dispus liberarea condiționată și s-a împlinit termenul de încercare, se rețin drept incidente și dispoz. art. 37 lit. b Cod Penal, referitoare la recidiva postexecutorie.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să-l condamne pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, b, e, g, i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod Penal, art. 75 alin. 1 lit. c
Cod PenalLa alegerea pedepsei și individualizarea cuantumului acesteia, instanța are în vedere dispozițiile art. 72.Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, infracțiunea săvârșită de inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani. În concret, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul destul de ridicat (reținând în special locul public în care a fost săvârșită și arma pe care inculpatul o avea asupra sa), iar acesta a avut o atitudine total nesinceră pe parcursul derulării procesului penal. Mai mult decât atât, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracțiunea de furt calificat, așadar pentru fapte de aceeași natură, cât și pentru fapte de altă natură (infracțiuni de fals). Condamnările anterioare denotă perseverență infracțională, ceea ce impune condamnarea la o pedeapsă cu executare efectivă și care să nu se apropie de minimul special. Pentru același motiv instanța va da eficiență art. 37 al. 1 lit. b și art. 39 alin. 4.Cod Penal care sancționează recidiva postexecutorie. De asemenea, instanța va face și aplicarea dispoz. art. 77.Cod Penal care prevăd efectele reținerii circumstanțelor agravante, în cauză, circumstanța prev. de art. 75 alin. 1 lit. c- săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
Pe de altă parte însă, prejudiciului creat părților vătămate este unul redus (aproximativ 500 lei) și, mai mult, acesta a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase (chiar dacă restituirea nu a avut caracter benevol).
Așadar, referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut în art. 52.pen. poate fi atins în privința inculpatului numai cu executarea pedepsei în regim de detenție, cuantumul acesteia urmând a fi orientat spre medie, față de circumstanțele reale și personale în care s-a săvârșit fapta. Instanța ia în considerare și faptul că scopul pedepsei anterioare, suspendată condiționat sau, după caz, din care s-a dispus liberarea condiționată, nu a fost atins.
Împotriva acestei hotărâri a formulatapelinculpatul care a criticat soluția pronunțată ca netemeinica si nelegala fata de greșita sa condamnare si, totodată, fata de pedeapsa aplicata, pe care a apreciat-o ca prea severa, in raport de gravitatea faptei si persoana sa.
Prindecizia penală nr. 264/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penalăîn temeiul disp.art.379 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.230/05.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 4 -Secția Penala in dosarul nr-.
A dedus detenția de la 27.02.2008 la zi si menține starea de arest.
A obligat apelantul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele, a constatat că apelul formulat de inculpat este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Pentru a aprecia astfel, Tribunalul a avut în vedere că înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigură drepturile părților, că au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seamă și exact apreciate.
Pe cale de consecință, a constatat că faptele și împrejurările reținute ca existente prin hotărârea atacată precum și cele înlăturate prin aceeași hotărâre, corespund probelor administrate în cauză, soluția data în fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar și fiind în concordanță cu acesta.
Din moment ce din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul este autorul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță, împrejurarea că acesta contestă că ar fi cel care a comis respectivele fapte nu poate infirma concluzia referitoare la vinovăția sa; altfel ar însemna, pe de o parte să se ignore probele existente, iar, pe de altă parte, să se acorde, în principiu, unei declarații, o valoare probantă prestabilită, determinantă pentru reținerea vinovăției ori nevinovăției, ceea ce, desigur este inadmisibil în raport și cu dispozițiile art. 63 alin. 2.
C.P.P.De altfel, inculpatul a încercat sa probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente la dosar fără reuși insa decât să întărească convingerea instanței asupra caracterului nesincer al susținerilor sale.
In mod evident instanța fondului, i-a dat posibilitatea inculpatului de a combate probele, însă această atitudine prin care se exprimă dezacordul față de conținutul unei probe nu trebuie să se mărginească la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din probe, ci presupune administrarea de probe contrare. Sub acest aspect, s-a stabilit de mult regula că cel ce afirmă este obligat să dovedească afirmația făcută(eius probatio qui dicit, non qui negat ).
Or, simpla afirmație inculpatului ca prezența urmelor papilare pe unul din autoturisme si pe bunurile sustrase s-ar explica prin abuzul lucrătorilor de politie care l-au obligat sa le atingea cu mana si respectiv prin sprijinirea sa de cele 2 autoturisme cu ocazia percheziției ce i s-a făcut la momentul depistării (cele 2 mașini erau parcate la data săvârșirii faptelor si reținerii de 2 străzi diferite:.- nr.123 si-), nesusținuta in mod veridic de nici proba, in mod corect a fost interpretata de prima instanța ca o încercare de a înlătura răspunderea sa penala, cu relevanta numai in ceea ce privește conduita sa pe parcursul procesului penal, criteriu ce trebuie avut in vedere la individualizarea judiciara a pedepsei.
Astfel, instanța fondului reținând în mod corect existența faptei și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acesteia a aplicat o pedeapsă judicios individualizată, respectând atât caracterul general al criteriilor prevăzute de art. 72 Cp. cât și caracteristica lor de pluralitate.
S-a constatat astfel că pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății este în deplină concordanță atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptei comise, cât și ci trăsăturile specifice persoanei inculpatului.
De altfel, tocmai raportarea la aceste trăsături specifice fiecărei persoane implicate în raportul juridic de conflict face ca pedeapsa aplicată să dobândească eficiență funcțională, respectiv aptitudine de a îndeplini funcțiile de prevenție, coerciție, reeducare și exemplaritate cerute de lege.
Or, in urma analizării tuturor acestor date, prima instanța a ajuns la concluzia ca o pedeapsa orientata spre mediu este corespunzătoare aptitudinii scăzute de reeducare a inculpatului si posibilităților sale de a reacționa pozitiv la mijlocul de represiune ales, in condițiile in care trăsăturile sale personale releva existenta si persistenta unei mentalități si a unor deprinderi antisociale, de natura a justifica pedeapsa aplicata.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără însă a-l motiva în termenul prevăzut de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a arătat că este nevinovat, căci e susține că au fost sparte ambele autoturisme în același timp, lucru ce nu poate fi posibil. Tot astfel, apărătorul inculpatului a solicitat redozarea pedepsei, considerată prea severă în raport de circumstanțele săvârșirii infracțiunii, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Curtea constată că aceste critici formulate de recurent se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.14 și 18 Cod procedură penală, putând fi examinate din oficiu de instanță.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs, dar și de dispozițiile art.385/6 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală
Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârea este supusă casării "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare".
Așa cum s-a subliniat constant în doctrina și practica judiciară, inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr.63/10.01.2008), stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, competente să devolueze cauza atât în fapt, cât și în drept; în fața ambelor instanțe se administrează probele considerate necesare pentru corecta și completa stabilire a faptelor. În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă de fapt trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate, cazul de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod procedură penalăneputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.
Or, în prezenta cauză - aflată în recurs - Curtea nu poate relua și nici nu poate reface raționamentele instanței de fond ori de apel, realizate în interpretarea probatoriului administrat. Pe de altă parte, se constată că nu există vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor criticate cu privire la existența infracțiunilor imputate inculpatului și vinovăția acestuia. Din contră, instanțele au făcut o analiză minuțioasă și temeinică a probatoriului administrat, soluțiile pronunțate găsindu-și pe deplin susținerea în acest probatoriu.
Inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile martorilor oculari A și nefiind credibile. Curtea subliniază însă că și în măsura în care s-ar primi fără rezerve susținerile inculpatului (ceea ce nu este cazul), acest lucru tot nu ar fi de natură să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare, căci vinovăția inculpatului nu a fost reținută doar în considerarea declarațiilor martorilor, ci și a celorlalte mijloace de probă. Dintre aceste mijloace de probă, o relevanță deosebită prezintă procesele verbale de cercetare la fața locului (în care se consemnează că atât de pe autoturismele în cauză, cât și de pe bunurile sustrase și recuperate au fost ridicate impresiuni papilare) coroborate cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică dactiloscopică, potrivit cărora urmele prelevate au fost lăsate de inculpatul.
Inculpatul a încercat să explice prezența urmelor sale papilare pe autoturismele și bunurile respective prin aceea că s-a sprijinit pe autoturisme pentru a fi percheziționat de organele de poliție cu ocazia depistării sale și respectiv a fost forțat să atingă bunurile cu mâna, susținerea sa negăsindu-și însă confirmarea în probatoriul administrat. Astfel, urmele papilare au fost găsite nu doar pe autoturismul parcat în strada H, unde a fost depistat și percheziționat inculpatul, ci și pe autoturismul parcat pe șos. -. De altfel, inculpatul a mai susținut și că a fost bătut de organele de anchetă pentru a recunoaște săvârșirea faptelor, astfel încât a fost necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale.
Curtea constată că toate aceste susțineri pot fi valorificate distinct, pe calea unei plângeri penale pentru cercetare abuzivă, cum corect a subliniat și instanța de fond. Oricum, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că aceste aserțiuni ar fi întemeiate. Astfel, din copiile actelor medicale depuse la dosarul de fond reiese că motivul internării inculpatului la 10.03.2008 l-a constitut un icter mecanic "de originelitiazică", iar intervenția chirurgicală (colecistectomie) a fost necesară constatându-se "colecistită cronicăcalculoasă, coledoc de pasaj și pancreatită cronică cefalică". Or, este evident chiar și pentru un nespecialist că aceste diagnostice privesc afecțiunipreexistenteale inculpatului, neavând legătură cu presupusa sa lovire de către organele de cercetare penală.
Cât privește inadvertențele sesizate de inculpat în cauză, legate în special de orele la care se susține că au fost comise infracțiunile, inadvertențe din care (în opinia recurentului inculpat) reiese că săvârșirea faptelor în modalitatea reținută de instanțe este obiectiv imposibilă, Curtea constată că acestea nu sunt unele de esență și în nici un caz nu relevă o altă situație de fapt. Astfel, singurul semn de întrebare care se ridică în cauză privește ora la care partea vătămată situează săvârșirea infracțiunii comise în dauna sa, respectiv în jurul orelor 2,30, în condițiile în care din declarațiile celor doi martori oculari rezultă o altă oră, respectiv 3,30. Această neconcordanță este însă rezultatul unei evidente erori în care s-a aflat partea vătămată, eroare explicabilă având în vedere că, potrivit propriilor declarații, aceasta a fost sculată din somn în miezul nopții de către organele de poliție care i-au relatat cele întâmplate. În sprijinul afirmației Curții, că este vorba doar de o eroare, vine și faptul că cercetarea la fața locului (efectuată imediat după trezirea părții vătămate de către organele de poliție, după cum reiese din declarațiile acesteia) apare ca datând din 27.02.2008, orele3,50.
Concluzionând, Curtea subliniază că împrejurarea că instanțele de fond și respectiv de apel au înlăturat apărările formulate de inculpat nu reprezintă în cauză expresia unei erori grave și de necontestat (după cum s-a arătat mai sus), ci a atribuțiilor suverane ale acestor instanțe de a interpreta coroborat probele existente și de a le aprecia în scopul aflării adevărului, proces de apreciere ce nu poate fi cenzurat în recurs prin raportare la dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Cu privire la cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța ține seama de mai multe criterii de individualizare, printre care dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (ce conturează un grad de pericol socialgenericdestul de ridicat al infracțiunii de furt calificat), de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, se constată că datele ce caracterizează persoana inculpatului nu sunt unele favorabile acestuia, căci nu are loc de muncă și nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru diferite infracțiuni (inclusiv de aceeași natură, îndreptate împotriva patrimoniului), aspect ce denotă perseverență pe calea infracțională, dar și o slabă înțelegere a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Totuși, gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului (astfel cum este relevat acesta de împrejurările și modalitățile comiterii) este unul modic, iar urmările produse sunt pe măsură. În plus, nu poate fi ignorat faptul că prejudiciul cauzat părților vătămate a fost recuperat în integralitate, chiar dacă nu din meritul inculpatului. Or, aceste împrejurări justifică aplicarea unei pedepse mai degrabă orientată spre minimul special prevăzut de lege, decât spre mediu, cum a statuat prima instanță.
Față de aceste considerente, în baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 230/2009 a Judecătoriei sector 4 B și a deciziei penale nr. 264/2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, va casa în totalitate decizia și în parte sentința și, rejudecând:
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal va condamna inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, apreciind că această pedeapsă este aptă să conducă la îndeplinirea scopului preventiv reeducativ prev. de art.52 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, ca fiind legale și temeinice.
Conform art.385/16 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.381 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 27.02.2008, la zi.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 230/2009 a Judecătoriei sector 4 B și a deciziei penale nr. 264/2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Casează în totalitate decizia și în parte sentința și rejudecând:
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal condamnă inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Deduce prevenția de la 27.02.2008, la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în CO
semnează președinte de complet
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-14.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Lucia Rog
