Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2002/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 282
Ședința publică din data de 20 august 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 16 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, depusă la dosar și de către interpret autorizat de limbă bulgară, dl. - ov, cu autorizația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează faptul că familia inculpatului solicită asistarea acestuia de interpret de limbă bulgară autorizat, dl., pe care, în conformitate cu dispozițiile art.128 Cod procedură penală, l-a angajat în cauză. Precizează că dl. se află în sala de judecată și depune la dosar autorizația, în copie.
Curtea, după deliberare, dispune ca inculpatului să-i fie asigurată traducerea dezbaterilor de către interpretul desemnat de instanță, dl. -ov și tot prin acest interpret se va adresa instanței. Cu privire la interpretul angajat de către familia inculpatului, dl., încuviințează să asiste la traducerea dezbaterilor și, în împrejurarea în care aceasta nu va corespunde realității să intervină oportun.
Apărătorul ales solicită proba cu înscrisuri în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea deliberând încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un set de înscrisuri constituit din:
1.- certificat de cazier judiciar (în limba bulgară și în limba română), din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale;
2.- tichet de călătorie cu avionul din care rezultă că la data de 12 mai 2009 a călătorit de la (Bulgaria) la (Germania).
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16 august 2009, prin care Tribunalul București - Secția I -a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să fie admisă propunerea formulată de către Ministerul Public, formulată la finele referatului 1781/P/2009 din data de 16 august 2009) în subsidiar, de a fi dispusă măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
Solicită să se constate că încheierea atacată nu este legală întrucât în dispozitivul acesteia nu au fost menționate temeiurile de drept în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive.
În continuare, arată că nu a fost dovedit, cu probe, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta judecarea în libertate a inculpatului astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe data de 12 mai 2009 se afla în Germania astfel că nu era posibil să se afle în fața unui bancomat din România.
Își încheie pledoaria solicitând în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și admiterea propunerii de obligare a acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu în subsidiar solicită reducerea duratei prevenției la 15 zile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Înscrisurile depuse la dosar prin care se dovedește că inculpatul se afla în luna mai 2009 în Germania nu sunt relevante în cauză întrucât inculpatul este cercetat pentru o faptă din luna august 2009 și nu mai 2009 din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii că inculpatul a săvârșit fapta din data de 15 august 2009, iar din natura și modalitatea de săvârșire a acesteia rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, stârnind un sentiment de insecuritate în rândul societății civile cu privire la mijloacele electronice de plată. Critica privind lipsa indicării în dispozitivul încheierii atacate a temeiurilor de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu este fondată întrucât în considerentele încheierii acestea au fost precis indicate. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt susține, prin intermediul interpretului de limbă bulgară, că este nevinovat pentru fapta din 12 mai 2009 și regretă sincer fapta din luna august 2009. Solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin împotriva încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 16 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.1491Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16 august 2009 și până la 13 septembrie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că - potrivit art.148 Cod procedură penală - măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f Cod procedură penală.
Din datele existente la dosarul cauzei, s-a reținut că sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind dovezile aflate la dosarul de urmărire penală și care formează ansamblul probator din care rezultă indicii temeinice.
S-a reținut că inculpatul se află în situația prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și față de persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, față de circumstanțele personale și atitudinea procesuală, lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, se reține că, la data de 15.08.2009, inculpatul și o altă persoană s-au deplasat la -ul nr.310 aparținând, situat în Calea, nr.280, sector 2, unde au instalat un dispozitiv creat artizanal, în zona de introducere a cârdurilor bancare în fantă, cu care au copiat informațiile de pe magnetică a cârdurilor aparținând mai multor cetățeni români care au efectuat tranzacții la acest bancomat, iar pentru copierea codului d e securitate PIN aceștia au montat un dispozitiv de formă, ce imita difuzorul de culoare neagră, amplasat în partea superioară a display - ului -ului, în care se aflau dispozitive electronice de filmat.
Dispozițiile art.136 alin.1 lit.d Cod procedură penală, vizează măsura arestării preventive, prin aceasta urmărindu-se asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut în art.1 din același cod.
Reprezentând o excepție de la regula de bază, a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, cu referire în cauză la măsura arestării preventive, garantând astfel dreptul fundamental al persoanei la libertatea individuală, stabilit de art.23 din Constituție, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În raport de situația expusă, se constată că, în mod corect s-a apreciat cu privire la existența cazului prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii.
Astfel, prima condiție este neîndoielnică, rezultând în mod clar că limitele de pedeapsă a infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică și, respectiv complicitate la efectuarea de operațiuni frauduloase fără acordul titularului, prevăzute de art.25 din Legea nr.365/2002, art.26 din Cod penal raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.26 Cod penal raportat la art.27 alin.1 din Legea 365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, sunt pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin.final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
În speță, se constată că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise.
Așadar, legea procesual penală impune pentru luarea măsurii, cu referire la acest caz, ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în baza unor probe certe, aflate la dosarul cauzei.
Potrivit art.1491Cod procedură penală, cu referire la art.151 Cod procedură penală, se constată că hotărârea instanței de fond cuprinde toate motivele ce au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă.
Dată fiind modalitatea de comitere a faptei reținute în sarcina inculpatului, gravitatea ei, pluralitatea persoanelor ce au suferit prejudicii, pluralitatea de infractori, pericolul pe care îl reprezintă acest gen de infracțiuni pentru siguranța surselor financiare, toate acestea conduc la concluzia că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar induce un sentiment de insecuritate în rândul populației, aceasta putând comite noi infracțiuni, prin reluarea activității infracționale, astfel încât se apreciază că sunt întrunite cumulativ prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, precum și la onorariul interpretului de limbă bulgară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DISPUNE:
Respinge recursul recurentului inculpatului, împotriva Încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din data de 16 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 125 lei cheltuieli judiciare statului, din care 25 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu și la contravaloarea a 3 ore, reprezentând onorariu translator limba bulgară.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red. - -
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Niculae Stan, Mihai Oprescu
