Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. 2420.1/2008-12.03.2008
DECIZIA PENALĂ NR. 293/
Ședința publică din data de 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 36/CC din 07.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului invocă excepția nulității absolute a sesizării judecătorului cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive în temeiul art. 197 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 159 alin. 1 Cod procedură penală. Astfel, arată că modalitatea de sesizare a instanței nu s-a făcut cu respectarea condiției procedurale, respectiv propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive să fie depusă la instanță împreună cu dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea arestului preventiv. Mai invocă nulitatea relativă propunerii de prelungire a arestării preventive conform art. 197 al.4 Cod procedură penală, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului având în vedere că acesta a fost citat prin notă telefonică, în aceeași zi și nu a avut posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
Pe fond solicită admiterea recursului, casarea încheierii, și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea. Susține că temeiurile arestării nu se mai mențin, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că faptele ce se pretind a fi comise de inculpat au fost săvârșite în perioada 2004-2006 iar pericolul social se diminuează în timp.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției dată de Tribunalul Timiș. Referitor la nulitatea absolută prev. de art. 197 al.2 Cod procedură penală referitoare la sesizarea instanței, susține că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, termenul de sesizare al instanței este unul de recomandare și nu poate fi considerat ca fiind un termen obligatoriu. În legătură cu nulitatea relativă invocată de apărătorul ales al inculpatului în sensul că inculpatul a fost citat telefonic și nu a avut posibilitatea să studieze dosarul și această susținere este nefondată având în vedere că inculpatul a fost asistat de avocat ales pe tot parcursul urmăririi penale. În ceea pe privește propunerea de prelungirea arestării preventive a inculpatului aceasta s-a făcut conform art. 155 și urm. Cod procedură penală, aceasta fiind legală și necesară.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate invederând că este singurul arestat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele: prin încheierea penală nr. 36/CC din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.04.1969, CNP - în com. M, Jud. C S, cetățenie română, cu domiciliul în T,-,.4,.11, cu reședința în T str. - 72,. 77,. 3, necunoscut cu antecedente penale, pe o durată de 30 de zile, de la 09.03.2008 până la 07.04.2008 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele: prin cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș nr. nr. 118/D/P/2007 din data de 05.03.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș în dosar nr-, s-a solicitat prelungirea măsuri arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09.03.2008 până la data de 07.04.2008.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 12 alin, 1 și 2 lit.a și art. 13 din Legea nr. 678/2001, art. 23 lit.a,c din Legea 656/2002, în sarcina acestuia reținându-se că împreună cu mai multe persoane s-a constituit într-un grup infracțional organizat, care a racolat și găzduit, mai multe persoane de sex feminin, care prin constrângere au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în țară și în Italia, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de către membrii grupului.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că învinuita, împreună cu soțul său, coordonează activitatea unui grup infracțional specializat în facilitatea practicării prostituției și în traficarea în vederea exploatării în municipiul T și în Italia, a mai multor persoane de sex feminin. victimelor s- efectuat de către, iar transportul acestora în afara țării s- realizat de către inculpatul și învinuitul. În Italia victimele erau cazate în locuința cetățeanului italian, iar de aici erau transportate în diferite locații unde erau obligate să se prostitueze. Victimele erau supravegheate de către, a și, care la rândul lor se prostituau. Dintre victime au fost identificate numitele, și . S-a invederat că inculpatul a transportat din țară în Italia, în vederea practicării prostituției mai multe victime: minora de 17 ani, minora de 16 ani, minora de 17 ani.
S-a mai arătat că în perioada 20.12.2003 până în 19.07.2004, prin BCR inculpatul a primit de la și sume de bani provenite din practicarea prostituției. Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că este vorba de un număr de 22 de transferuri de bani, din Italia în România, în sumă de 5078 dolari și 3925 euro.
În perioada 16.02.2004 -29.07.2004, prin BANCA ROMÂNEASCĂ, inculpatul a primit tot din Italia suma de 2577 dolari (10 transferuri).
Ministerul Public mai arată că prin încheierea penală nr. 2/CC din 10.01.2008 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/10.01.2008 și prin încheierea nr.20/CC/07.02.2008, pronunțată în dosarul nr- s-a prelungit măsura arestării preventive cu 30 de zile.
Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile față de inculpat, raportat atât la pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, cât și la faptul că în cauză pentru finalizarea cercetărilor mai este necesară audierea numitelor, și. Din cercetări stabilindu-se că susnumitele au fost victimele grupării organizate din care făcea parte inculpatul, audierea acestora fiind necesară pentru stabilirea adevărului în cauză. Depunerea de către Aaî mputernicirilor în baza cărora inculpatul a scos din țară pe minorele, și, existând suspiciunea că documentele au fost falsificate.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 118/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Având a se pronunța mai întâi pe motivele de nelegalitate invocate de inculpat, prin avocat ales, acestea au fost respinse pe următoarele considerente:
Referitor la nerespectarea termenului de 5 zile pentru sesizarea instanței, cu prezenta propunere de către procuror, prev. de art. 159 alin. 1.C.P.P. a constatat că procurorul a sesizat instanța, pe data de 05.03.2008, deci cu 4 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Un asemenea termen, are însă caracterul unui termen de recomandare și nu poate fi considerat ca fiind un termen obligatoriu, peremptoriu la care să se poată aplica dispozițiile art. 185.C.P.P. întrucât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o sancțiune procedurală pentru nerespectarea lui.
Dispozițiile art. 185.C.P.P. au un caracter general și trebuie corelate cu dispozițiile speciale referitoare la fiecare termen, care instituie o sancțiune (ex. termenul de apel, de atac a rezoluțiilor procurorului etc.) specifică, tardivitatea actului, ceea ce referitor la termenul de 5 zile din speță lipsește.
Nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2.C.P.P. referitoare la sesizarea instanței, are în vedere regularitatea actelor de sesizare și nu depășirea termenelor de sesizare, care, așa cum s-a menționat mai sus se sancționează cu tardivitatea.
Legiuitorul a avut în vedere, pentru nulitatea absolută la încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, fie sesizarea primară, prin rechizitoriu sau plângere prealabilă, precum și sesizarea suplimentară, în situația extinderii procesului penal sau acțiunii penale, cu privire la alte persoane și fapte.
Prin urmare, față de cele de mai sus, a considerat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, care nu îi afectează validitatea.
Referitor la nulitatea relativă, invocată de asemenea, în sensul că inculpatul, fiind citat prin notă telefonică, nu a avut posibilitatea să studieze dosarul cauzei și prin aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare, conform art. 197 alin.4 C.P.P. instanța a constatat că și această susținere este nefondată.
Inculpatul a fost asistat de avocat pe tot parcursul urmăririi penale și în prezent este asistat de doi avocați aleși, care de altfel s-au și prezentat la soluționarea prezentei propuneri pentru a-i formula apărarea.
Avocații aleși ai inculpatului, au avut acces la toate piesele și lucrările dosarului încă din data de 05.03.2008, dată la care s-a înregistrat dosarul la această instanță.
Respectarea dreptului la apărare al inculpatului, nu presupune ca acesta să-și facă singur apărarea în condițiile în care, în speță este asistat de doi avocați aleși care cunosc s-au care ar fi putut cunoaște piesele din dosarul cauzei.
Referitor la împrejurarea că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că starea de detenție preventivă a acestuia este excesivă, întrucât au trecut două luni, instanța din actele și lucrările dosarului a constatat că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Întrucât în acest sens s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de Strasbourg și în special cazul Toth contra Austriei, referitor la durata arestului preventiv, a constatat că cele invocate nu se pretează la prezenta speță, întrucât petiționarul Toth, a fost arestat preventiv pe o perioadă de 2 ani, o lună și 2 zile, pentru infracțiunea de înșelăciune calificată, iar autoritățile austriece, în ciuda faptului că infracțiunea pentru care acesta a fost arestat nu prezenta o complexitate deosebită, au prelungit detenția preventivă mai mult decât necesar.
De aceea, când trebuie determinată durata rezonabilă a arestării preventive, potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a arătat în jurisprudență că autoritățile naționale trebuie să se raporteze la complexitatea cauzei și comportamentul acuzatului.
În hotărârea Curții din cazul, Curtea, a precizat că starea de detenție a acuzatului, nu trebuie să dăuneze eforturilor judecătorilor de a face lumină asupra faptelor, de a se pronunța după o matură chibzuință asupra infracțiunilor și pedepselor, astfel încât arestarea preventivă raportat la complexitatea unei cauze, nu apare în mod necesar ca fiind excesivă.
Din declarația inculpatului care se coroborează cu declarațiile parților vătămate (fila 39 dup), (fila 60), Trana, (fila 77) si a învinuiților, si, cu procesele verbale privind transferuri de bani prin sistemul, adresa emisa de Consulatul României din Milano (fila 82), rezultat ca inculpatul face parte dintr-un grup organizat cu scopul exploatării unor fete, dintre care si minore, prin obligarea la practicarea prostituției.
Potrivit propriei declarații, inculpatul a făcut diverse servicii cumnatei sale, numita, cunoscând ca aceasta coordonat o activitatea ce viza determinarea unor fete sa practice prostituția atât in T cat si in Italia, astfel încât a apreciat contribuția inculpatului la activitatea infracționala că a constat in faptul ca primit de la cumnata sa periodic sume de bani pe care ii folosea pentru amenajarea unui imobil situat pe str. - in T, tot pentru aceasta, în condițiile în care știa ca banii provin din traficul de persoane. 2 ani inculpatul s-a ocupat cu transportul de persoane. In aceste condiții a transportat în Italia pe părțile vătămate minore, și cunoscând că sunt minore și cunoscând că vor fi folosite în scopul practicării prostituției. Aceste transporturi s-au efectuat la începutul anului 2006 așa cum rezultă din procesele verbale de la filele 29-30. Inculpatul a mai relatat că la începutul anului 2005 locuit 4 luni in Italia. In această perioadă zilnic transporta un număr cuprins între 2 și 6 fete din localitatea (locuiau in apartamentul închiriat pentru ele de cumnata sa, ) în localitatea unde erau lăsate pentru practicarea prostituție.
colecta banii de la acestea prin intermediul învinuitei iar sumele de bani obținute le expedia in România pe numele cumnatei sale prin diferite sisteme de transfer a banilor, astfel cum sunt detaliate in procesul verbal de la filele 30, 31 32, 33, 34 dosar.
Prin urmare, există probe dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a fost implicat în săvârșirea unei activități infracționale.
Studiind facturile depuse la dosarul de urmărire penală de către avocatul ales al inculpatului și care au fost invocate la soluționarea prezentei propuneri ca doveditoare de nevinovăție pentru inculpat, instanța a constatat că din acestea rezultă că o societate a cumpărat de la alte societăți materiale de construcții, folosite probabil de către inculpat sau alte persoane la amenajarea unui imobil de pe strada - din T aparținând învinuitei.
De aici nu se poate trage concluzia, că inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune din cele de care a fost învinuit, întrucât chiar acesta în declarația dată în faza de urmărire penală, fila 44 verso, a arătat că a primit bani de la cumnata sa din Italia, pe care i-a folosit la lucrările de renovare și că a bănuit că acești bani ar putea proveni din prostituție.
Justificarea detenției preventive a inculpatului până în prezent, a avut în vedere întinderea in timp a activității desfășurare de acesta, modalitatea concreta de săvârșire a faptelor, reținându-se că in activitatea infracțională sunt implicate și alte persoane care in prezent sunt cercetate atât in Italia, așa cum rezulta din adresa de la fila 82 dosar, cât și în România pentru constituirea intr-un grup infracțional organizat si proxenetism.
Față de faptul ca sunt implicate mai multe persoane care nu sunt toate identificate și a căror identificare este necesară, față de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, față de gravitatea faptelor și de rezonanța socială a acestora, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, starea de pericol concret fiind apreciată și raportat la consecințele negative ale faptelor cu o derularea în timp atât de M, a stării de nesiguranța ce poate fi creată față de persoanele minore care pot fi oricând victime ale acestui tip de infracțiuni, față de reacția opiniei publice în eficiența actului de justiție vis-a-vis de fapte de natură și amploarea celor de mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul.
În continuare, pentru motivele mai sus menționate, apreciat că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste aspecte apreciat că este întemeiată propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite exigentele art 155 cod pr pen și urm privind această procedură, context în care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe un termen de 30 zile.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, întrucât sesizarea instanței nu s-a făcut cu respectarea termenului de 5 zile, fiind aplicabile dispozițiile art. 197 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală " arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Așa cum reține prima instanță arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, temeiuri care se mențin în continuare.
Prin cererea formulată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș își motivează cererea având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului prin necesitatea audierii numitelor, identificarea și audierea numitei, probe de natură a justifica cererea formulată de procuror.
Criticile inculpatului cu privire la nulitatea hotărârii motivat de nerespectarea termenului de 5 zile de formulare a cererii, anterioare expirării duratei măsurii arestării preventive sunt de asemenea nefondate.
Dispozițiile art. 185 Cod procedură penală nu se referă la termenul de 5 zile prevăzut de art.159 Cod procedură penală, acesta fiind un termen de recomandare, sancționarea nulității absolute a încheierii recurate neprimind aplicare.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului întrucât acesta a fost citat prin notă telefonică, susținerile apărării sun de asemenea neîntemeiate deoarece, potrivit art. 175 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, " citarea se poate face și prin notă telefonică sau telegrafică". Inculpatul nefiind vătămat în drepturile sale, încheierea recurată nu poate fi sancționată cu nulitatea relativă.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.3851515 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.36/CC/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.I- 17.03.2008
Tehnored.
2ex/ 20.03.2008
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. 2420.1/2008-12.03.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 293/
Ședința publică din data de 13 martie 2008
În temeiul art.3851515 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.36/CC/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. 2420.1/2008-12.03.2008
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
-BIROUL TERITORIAL TIMIȘ -
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 118/D/P/2007 vol. I- 122 file, vol.II 232 file, vol.III-92 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 293 din 13.03.2008, pronunțată de această instanță, în dosarul cu nr. de mai sus a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 36/CC din 7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 14.03.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. 2420.1/2008-12.03.2008
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
-BIROUL TERITORIAL TIMIȘ -
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 118/D/P/2007 vol. I- 122 file, vol.II 232 file, vol.III-92 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 293 din 13.03.2008, pronunțată de această instanță, în dosarul cu nr. de mai sus a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 36/CC din 7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 14.03.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
