Reținerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 cod penal). Decizia 292/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.02.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 292/

Ședința publică din data de 13 martie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, împotriva deciziei penale nr.190 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-. La apelul nominal se prezintă pentru inculpata intimată lipsă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind și partea civilă recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Reșița și părțile intimate Agenția Națională de Administrare Fiscală Reșița, Direcția Generală a Finanțelor Publice C

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul solicită respingerea recursului formulat de partea civilă ca nefondat, având în vedere că acesta nu a fost motivat iar prejudiciul a fost stabilit corect, singurul aspect ce ar putea fi contestat ar fi acela al sechestrului asigurator.

Reprezentantul din oficiu al inculpatei solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr. 312/26 iunie 2007, fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 41 alin. 2, art. 80 cod penal; a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 41 alin. 2, art. 80 cod penal; în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b cod penal i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare; în baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform prev. art. 82 cod penal; potrivit art. 359. pr. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate; în baza art. 14, 346 și C.P.P. a art. 998 și urm. cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală C-S și fost obligată inculpata să plătească părților civile suma de 123.959,21 RON, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat; în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 353, art. 163 cod procedură penală s-a dispus instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din 14.06.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a cod penal, întrucât la controlul efectuat la 31 octombrie 2005, la SRL Reșița, s-a constatat că inculpata - administrator al societății comerciale, nu a virat la bugetul public obligațiile fiscale care le-a constituit în perioada 2003-2005 prin stopaj la sursă, și s-a împrumutat de la societate.

Instanța a reținut că la data de 31 octombrie 2005 Garda Financiară, secția C-S a efectuat un control operativ la SRL Reșița în urma căruia a constatat că această societate nu a virat la bugetul public obligațiile fiscale care le-a constituit în perioada 2003-2005 prin stopaj la sursă.

Valoarea estimată a acestor obligații fiscale restante a fost stabilită de către Garda Financiară, prin verificarea balanței de verificare încheiată la 31.08.2005, la suma totală de 123.959,21 RON.

În cursul judecății, Garda Financiară C-S a precizat că prejudiciul total adus bugetului de stat în urma săvârșirii infracțiunii este în sumă de 123.949,21 RON și se compune din contribuția angajaților la asigurări sociale (49.698,78 RON), contribuția angajaților la asigurări sociale de sănătate (68.865,11 RON), contribuția angajaților la fondul de șomaj (1.824,91 RON), impozit pe salarii (3560,41 RON ).

Prin verificarea contului 542 de trezorerie s-a constatat că inculpata deținea asupra sa, la data controlului, cu titlu de avans de trezorerie, suma totală de 461.420,29 RON sumă bănească folosită pentru acoperirea unor datorii personale la diverse persoane fizice contrar intereselor societății pe care o administrează, neachitând impozitele și contribuțiile realizate prin stopaj la sursă.

Conform comunicării făcute de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, administrator al SC. SRL este inculpata.

Instanța a reținut că în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpata a recunoscut existența debitelor create pe seama societății pe care o administrează față de bugetul public constatate prin raportul de inspecție fiscală și a motivat existența acestei stări fiscale prin lipsa de lichidități; inculpata a recunoscut că a folosit sub titlu de avansuri de trezorerie sume de bani cu care și-a achitat obligațiile de plată pe care și le-a creat față de diverse persoane fizice; din declarația martorului rezultă că contabilizarea și stabilirea obligațiilor fiscale ale SC SRL a fost asigurată SC -Finant SRL, iar plata acestor obligații fiscale trebuia efectuată numai în baza dispoziției administratorului SC SRL prin ordine de plată sau cash la Trezoreria publică.

În declarația dată la instanță, inculpata a recunoscut debitul consemnat în raportul de inspecție fiscală, stopajul la sursă nevirat bugetului de stat ridicându-se la suma de 123.959,21 RON, precum și că a preluat din casierie diverse sume de bani pe care le-a folosit în interes personal.

Instanța a mai reținut că fapta inculpatei care, în calitate de administrator al SC SRL Reșița, în perioada 01.01.2003-31.10.2005, a reținut și nu a vărsat în termen de cel mult 30 de zile de la scadență sumele reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal; fapta aceleași inculpate care, în calitate de administrator al SC SRL Reșița, în perioada 01.01.2003-31.10.2005, s-a împrumutat de la societatea comercială pe care o administrează, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal; pentru aceste fapte inculpata a fost condamnată la pedepsele mai sus menționate.

Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală; s-a solicitat modificarea sentinței în sensul reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Tribunalul C S, prin decizia penală nr. 190 din 10 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul declarat de apelanta inculpată, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o parțial și în consecință:

A redus de la 1 (un) an închisoare la 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c Cod penal.

A redus de la 1 (un) an închisoare la 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 272 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatei, pedeapsa cea mai grea aceea de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 4 (patru) luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, conform art. 82 Cod penal.

A dispus înlăturarea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanța.

Verificând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este admisibil pentru următoarele motive:

Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpată în disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

Deși prima instanță a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, însă ca efect al acesteia nu a coborât sub minimul special pedeapsa prevăzută pentru fiecare faptă săvârșită, astfel că s-a constatat că pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de instanță (pentru fiecare faptă), este nelegală.

Astfel, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, împrejurări de altfel reținute de instanța de fond, precum și gradul de pericol social concret al faptelor, și persoana inculpatei, care este la prima încălcare a legii penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, tribunalul a apreciat că prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, și aplicarea disp. art. 76 lit. d Cod penal, se impunea stabilirea și aplicarea unei pedepse mai reduse în cuantum, respectiv de 4 (patru) luni închisoare pentru fiecare faptă reținută în sarcina inculpatei.

Întrucât aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus de 4 (patru) luni închisoare pentru fiecare faptă este de natură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, tribunalul a redus de la 1 (un) an închisoare la 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru fiecare faptă.

Totodată, s-a mai reținut că prima instanță a soluționat și latura civilă a cauzei, în sensul obligării inculpatei la repararea prejudiciului cauzat părții civile, astfel cum s-a apreciat corect de către instanța de fond.

S-a constatat însă că prima instanță a dispus în mod nejustificat instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate.

S-a reținut că, deși prin art. 11 din Legea nr. 241/2005, este prevăzută instituirea sechestrului asigurător pentru asigurarea reparării pagubei cauzate, s-a constatat că la dosar nu există dovezi în sensul că s-ar fi respectat procedura instituirii sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei.

Astfel, s-a constatat că nu s-a procedat conform dispozițiilor legale în materie, la identificarea eventualelor bunuri mobile și imobile care aparțin inculpatei și stabilirea valorii acestora pentru a se putea dispune indisponibilizarea acestora (în totalitate sau în parte) prin instituirea sechestrului, până la concurența valorii pagubei cauzate, potrivit art. 163 al. 1, 2 Cod procedură penală.

Având în vedere aceste motive, în raport de faptul că sechestrul a fost instituit nelegal, instanța a înlăturat această măsură asiguratorie dispusă de prima instanță.

Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul urmează a admise apelul declarat de apelanta inculpată, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o parțial în sensul reducerii de la 1 (un) an închisoare la 4 (patru) luni închisoare, a pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c Cod penal; a redus de la 1 (un) an închisoare la 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 272 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatei, pedeapsa cea mai grea aceea de 4 (patru) luni închisoare.

S-a dispuse înlăturarea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei.

Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanța.

Împotriva deciziei penale nr. 190/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs, în termen legal, partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 19.02.2008.

Prin cererea de recurs, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a solicitat desființarea deciziei în partea în care a fost respins apelul său privitor la latura civilă, ca fiind nelegală și netemeinică.

Recursul nu a fost motivat în scris conform art. 385¹⁰alin. 1 și 2.

C.P.P.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor ce pot fi analizate din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului nr- al Tribunalului C-S, precum și din decizia penală recurată, rezultă că partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 312/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița. Conform art. 385¹alin. 4.C.P.P. "persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare". Prin urmare, recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S poate împotriva deciziei pronunțate în apel poate viza numai modificările aduse soluției primei instanțe, celelalte aspecte neputând fi contestate pentru prima dată în recurs.

Analizând decizia penală nr. 190/2007 a Tribunalului C-S, instanța constată că singura dispoziție care modifică sentința pronunțată de prima instanță este aceea prin care se înlătură sechestrul instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei. Este adevărat că și partea civilă avea posibilitatea de a contesta aspectele modificate de instanța de apel în latură penală, însă din cererea de recurs rezultă că aceasta a exercitat calea de atac în ce privește latura civilă. Prin urmare, singurul aspect ce poate fi analizat de instanța de recurs, în aplicarea art. 385¹alin. 4, 385⁶și 385⁹alin. 3.C.P.P. este acela al sechestrului.

În ce privește măsura sechestrului, decizia instanței de apel este legală și temeinică, cu aplicarea judicioasă a dispozițiilor art. 163.C.P.P. Astfel, este adevărat că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă trebuie respectate și condițiile de procedură. Potrivit art. 163 alin. 1.C.P.P. măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii, fapt ce presupune ca acestea să fie individualizate, neputându-se dispune măsura sechestrului fără a se preciza și obiectul acesteia.

Prin urmare, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva deciziei penale nr. 190/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga partea civilă la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵punct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva deciziei penale nr.190/10.12 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- (

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe partea civilă la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 17.03.2008

Tehnored.

2ex/24.03.2008

Prima inst.

Inst. apel.,