Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 294/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 294/

Ședința publică din 13 martie 2008

PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află soluționarea recursurilor formulate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 147/A din 09.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă recurentă, partea civilă intimată, pentru care se prezintă avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și părțile civile intimate Spitalul Clinic Județean T - Clinica de Neurochirurgie și Clinica 2 Ortopedie, Spitalul Clinic Municipal de Urgență - Clinica T și SC a Românească SA

Procedura legal îndeplinită.

Se prezintă tatăl inculpatului recurent care depune la dosar, în copie, biletul de ieșire din spital nr. 32131 din 05.11.2007, biletul de internare nr. - din 10.05.2006.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecare, având în vedere că în primă instanță s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, prin respingerea efectuării unei probe științifice, ca tardivă, întemeindu-și cererea pe disp. art. 385⁹pct.10 Cod procedură penală. A mai sesizat și un alt aspect de nelegalitate, în sensul că în dispozitivul hotărârii primei instanțe s-a menționat: calea de atac este recursul în 10 zile de la comunicare, fără să se atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală, susținând că deși această eroare a fost corectată ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, nu acoperă nulitatea absolută pentru că în speță nu este vorba de o eroare materială ci de aplicarea incorectă a legii. Cu privire la recursul formulat de partea civilă pune concluzii de respingere ca nefondat.

Reprezentantul părții civile intimate, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției date ca legală și temeinică, susținând că aceste din probele de la dosar rezultă vinovăția inculpatului,și că aceste speculații nu sunt de natură să ducă la admiterea recursului, iar instanța de fond a manifestat o clemență deosebită atât în ce privește soluționarea laturii penale cât și civilă a cauzei. Cu privire la recursul formulat de partea civilă, lasă la aprecierea instanței soluția cauzei. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă în sumă de 950 lei conform chitanței depuse la dosar.

Procurorul pune concluzii de respingerea ambelor recursuri ca nefondate susținând că în mod corect a fost soluționată atât latura civilă cât și latura penală a cauzei, făcându-se o corectă individualizare judiciară a pedepselor în conformitate cu dispoz.art.72

Cod Penal

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 22.01.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și pedepsită de art. 184 al. 1 și 3 Cp a fost condamnat inculpatul la 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cp, a fost condamnat același inculpat la 2(doi) ani închisoare. În baza art. 34 lit. b Cp, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2(doi) ani închisoare.

În baza disp. art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și în baza art. 82 Cp s-a stabilit termen de încercare pentru condamnat un interval de timp de 4 (patru) ani.

A fost obligat inculpatul la 5.243,02 lei despăgubiri civile și la 15.000 lei daune morale către partea civilă și s-a respins cererea pentru 1756,9 lei despăgubiri civile, la 50.000 lei daune morale către partea civilă, fiind respinsă și cererea pentru 50.000 lei daune morale. S-a constatat că asigurătorul SC a Românească SA Sucursala T, reprezentant al SC SA B, mandatată să gestioneze dosarul de daune de Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România () - asigurător de răspundere civilă obligatorie pentru D - emitent de document internațional Carte, răspunde în limita sumei asigurate în anul producerii accidentului 2005.

A fost respinsă cererea pentru obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă pentru plata daunelor morale și despăgubiri civile către partea civilă și partea civilă .

A fost obligat inculpatul la 13016,35 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr. 1 T pentru Clinica de Neurologie și Clinica 2 Ortopedie, la 4.599,30 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica Maxilo - Facială și la 400 lei cheltuieli judiciare statului și la 50 lei către IML T ce se virează în contul IML T deschis la Trezoreria T nr. -Z -XXX-.S-a constatat că partea civilă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T nu are calitate de parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoja fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cp - o infracțiune și art. 184 al. 2 și 4 Cp - o infracțiune cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Din probatoriul existent la dosar, instanța a reținut că la data de 21 noiembrie 2005, în jurul orelor 17,30, inculpatul circula pe DJ 592, conducând autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. VS-250-91 din direcția spre T, având în autoturism, pe locul din față, pe prietenul său, iar pe locurile din spate pe numiții și, care au fost luați la ocazie. La ieșirea din orașul, în dreptul SC Profil SRL, inculpatul, fără a se asigura corespunzător, s-a angajat în depășirea autoturismului 1310 cu nr. - condus de martorul. În timp ce efectua manevra de depășire a autoturismului, în apropierea unei curbe la dreapta, cu marcaj continuu, a observat că din sens invers venea autosanitara marca Iveco cu nr. -. Autoturismul condus de inculpat se afla în curbă și văzând apropierea autoutilitarei, inculpatul a tras de volan dreapta pentru a intra pe sensului său de deplasare, însă nu a reușit să intre pe de circulație în sensul de mers, întrucât a acroșat cu partea dreaptă spate autoturismul pe care îl depășea. După acroșare inculpatul a pierdut controlul direcției mașinii, a pendulat într-un sens și în altul, cu mașina, după care a ajuns pe contrasens și în acel moment a intrat în coliziune cu autosanitara marca Iveco care se deplasa din sens opus respectiv din direcția T -, pe care a lovit-o în partea față.

În procesul - verbal de cercetare la fața locului, cu schița plan și planșele fotografice care îl însoțesc, s-a consemnat de organele de cercetare penală că accidentul s-a produs pe șoseaua - T, unde există indicatorul " simplă la dreapta", marcaj longitudinal continuu și nu discontinuu cum a susținut în permanență inculpatul prin apărător în cursul procesului. Apoi, la rubrica "împrejurările în care s-a produs accidentul", s-a consemnat că, conducătorul autoturismului Mercedes s-a angajat în depășirea autoturismului 1310 condus de în momentul în care din sens opus circula regulamentar auto sanitara marca Iveco condusă de martorul, cu care a intrat în coliziune frontală și, așa fiind, rezultă că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 150 lit. a din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că conducătorul auto care se angajează în depășire este obligat ca, înainte de a efectua această manevră, să se asigure că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus. Inculpatul, din împrejurările în care a avut loc accidentul, se constată că a pus în pericol circulația atât pentru sensul opus cât și pentru sensul său de mers întrucât a lovit și autoturismul 1310 pe care încerca să-l depășească.

Inculpatul a semnat procesul-verbal de cercetare la fața locului cu consemnările arătate mai sus la rubrica conducător auto, recunoscând că împrejurările producerii accidentului și marcajul șoselei au fost cele consemnate, care se coroborează întrutotul cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și cu declarațiile părților vătămate, privitor la săvârșirea accidentului, date în faza de urmărire penală.

Martorul, în declarația sa de la filele 92-94 dosar, care a condus ambulanța Iveco, a arătat că după accident, inculpatul nu se afla în stare de șoc întrucât "a răspuns imediat că a făcut un accident și că de moment este bine", martorul a arătat că lucrând pe ambulanță, a văzut că, o persoană când se află în stare de șoc, nu poate să vorbească în momentul respectiv și a precizat că aceasta nu s-a întâmplat în cazul inculpatului. Martorul a menționat în partea finală a declarației că inculpatul a intrat în depășire chiar în curbă și în cuprinsul declarației a arătat că, în curbă, linia este continuă și doar după o distanță de 25 se face discontinuă.

Inculpatul, în declarația dată în fața instanței, filele 69-71 dosar, a recunoscut că în după-masa zilei de 21 noiembrie 2005 condus autoturismul marca Mercedes spre unde s-a deplasat împreună cu martorul, și că la întoarcere, după accident s-a trezit în T la spital. Inculpatul a mai arătat că, după ce și-a revenit, a participat la faza de cercetare penală prin luarea declarațiilor pe care le-a dat și prin cunoașterea actelor de urmărire penală și că a ajuns la concluzia că și el are o vină în producerea accidentului care constă în simplul fapt că a ajuns cu mașina pe contrasens.

În declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul, în partea finală, a arătat că recunoaște și regretă fapta comisă, că nu are probe sau martori de propus în apărarea sa, fiind astfel de acord cu actele de cercetare penală ce s-au efectuat, care i-au fost aduse la cunoștință și pe care le-a semnat.

Din accidentul produs a rezultat vătămarea corporală a inculpatului și a pasagerilor ce ocupau locurile din spatele autoturismului condus de acesta, cât și a membrilor echipajului de pe salvare. din autoturismul condus de inculpat au fost, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale și, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat un număr de 50 zile îngrijiri medico-legale, conform certificatelor medico-legale depuse la dosar.

Membrii echipajului salvării, deși au suferit vătămări corporale, nu au formulat plângere penală iar medicul de pe ambulanță, dr., deși a arătat că înțelege să depună plângere penală și să formuleze pretenții, având 10 zile îngrijiri medicale, s-a reținut prin rechizitoriu că fapta nu constituie infracțiune potrivit art. 184 al. 1 Cp.

Împrejurările în care s-a produs accidentul din data de 21 noiembrie 2005, dovedite cu probele administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița plan a locului faptei, fotografii judiciare, fotografii depuse de inculpat în fața instanței, declarația acestuia, cât și declarațiile martorilor audiați și a părților vătămate din faza de urmărire penală, au condus la concluzia că accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care s-a angajat într-o depășire fără să se asigure că această manevră poate fi efectuată fără să pună în pericol sau să stânjenească circulația pe drumurile publice din sens opus. În cauză s-a dovedit că inculpatul a pus în pericol și circulația de pe sensul său de mers, întrucât a lovit autoturismul 1310 pe care a intenționat să-l depășească.

Potrivit declarațiilor martorilor și a părților vătămate, a rezultat că inculpatul a condus autoturismul Mercedes Benz cu o viteză neadaptată la condițiile concrete de drum și trafic, vizibilitate redusă la lăsarea întunericului, viteză mare în momentul efectuării manevrei de depășire ( 90 - 100 km/0ră) încălcând astfel și prevederile art. 35 din OUG 195/2002 și art. 1 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. Inculpatul, în declarațiile date, a arătat că nu își amintește împrejurările producerii accidentului, deoarece a suferit leziuni craniene cu pierderea temporară a cunoștinței care a fost urmată de amnezie, însă a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că are o vină în producerea accidentului, motiv pentru care în faza de urmărire penală nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice mecanice și a fost de acord cu despăgubirile părților civile.

Fapta inculpatului de a încălca dispozițiile privind circulația pe drumurile publice având ca urmare pricinuirea unor vătămări corporale ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 50 zile în ce-l privește pe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal.

Aceiași faptă a inculpatului din 21 noiembrie 2005 de încălcare a dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice având ca urmare producerea unor vătămări corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 90 zile, în cazul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184al. 2 și 4 Cod penal.

La dozarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere disp. art. 72 Cp, sinceritatea în recunoașterea unei culpe în producerea accidentului cât și numărul mare de îngrijiri medicale și urmările vătămărilor corporale provocate care au atras multe intervenții chirurgicale și suferințe grave fizice și psihice celor vătămați.

Nu s-a putut dispune achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a pr.penală raportat la art. 10 lit. d sau e Cod procedură penală, în principal și în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 18¹Cod penal ori a unei amenzi penale, așa cum s-a solicitat de apărător în concluziile orale puse la termenul de judecată din 15 ianuarie 2007, întrucât împrejurările săvârșirii accidentului, dovedite cu probe la dosar, demonstrează, coroborate cu recunoașterea inculpatului, că acesta are culpă în producerea accidentului rutier din 21 noiembrie 2005, în sarcina părților vătămate neputându-se reține nici o culpă concurentă.

În conformitate cu disp. art. 14, art. 15 și art. 346 Cod procedură penală, cât și art. 998 și 999 Cod civil, instanța a reținut că cererea părții vătămate, constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală și apoi în faza de judecată, este dovedită pentru suma de 5243,02 lei despăgubiri.

Cererea părții civile pentru suma de 1756,98 lei nu a fost dovedită, aceasta reprezentând diferența de la suma ce se acordă până la suma totală pretinsă de 70 milioane lei.

Văzând că din actele scrise existente la dosar și din declarațiile martorilor audiați, și Cram, rezultă că partea vătămată a suferit mai multe intervenții chirurgicale, că i s-a produs o dizarmonie a feței având tijă în mandibulă care trebuie scoasă și necesită o nouă intervenție, că are dinți lipsă, că fiind student, greu se reintegrează în societate datorită schimbării fizice a feței, având nevoie încă de operații la bărbie și la pometul feței, instanța a reținut că partea civilă a suferit mult fizic și psihic, cauzându-i-se un prejudiciu moral, motiv pentru care, urmările produse de accident urmează a fi suportate de inculpat, cu titlu de daune morale în sumă de 1500 lei.

Văzând cererea scrisă formulată de partea vătămată, care nu și-a formulat pretenții civile din faza de urmărire penală, cât și disp. art. 15 alineatul 2 Cpp, care prevăd că, constituirea de parte civilă în fața instanței de judecată se poate face până la citirea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului și că cererea s-a formulat înainte de a se da citire rechizitoriului în data de 26 iunie 2006, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit în termen legal parte civilă în cauză. Prin faptul că nu a formulat pretenții civile în faza de urmărire penală când se afla în stare de suferință fizică și psihică, nu s-a putut reține că partea vătămată, a renunțat să se constituie parte civilă.

Partea vătămată a suferit vătămări grave prin infracțiunea săvârșită de inculpat, necesitând 90 de zile de îngrijiri medicale, a suferit mai multe intervenții chirurgicale și în prezent este pensionat gradul II de invaliditate, așa cum rezultă din copia deciziei asupra capacității de muncă nr. 2336 din 10 octombrie 2006. În această decizie s-a apreciat că partea vătămată suferă de poli traumatism prin accident rutier, fractură cominutivă diafiză femur drept operat și fractură radio-corp stâng. Urmare a leziunilor suferite în urma accidentului, viața părții civile s-a schimbat în totalitate față de perioada anterioară accidentului, așa cum au arătat martorii audiați în cauză A și, în sensul că acesta este lipsit de o viață socială și profesională normală. Martorii au arătat că partea civilă a fost profesor de sport, a dus o viață activă atât la școală cât și după programul școlar, organizând echipe de dansuri cu elevii și participând la diferite activități și concursuri. Martorii au mai arătat că intervențiile chirurgicale suferite au fost dificile, dintre care una nu a fost reușită și a trebuit reluată, a urmat mult tratament medicamentos și îl urmează și în prezent, suportând multe cheltuieli materiale.

Suferințele fizice ale părții vătămate, determinate de vătămările corporale suferite în urma accidentului rutier, i-au cauzat acestuia traume psihice care justifică recunoașterea unui prejudiciu moral suferit.

Din actele scrise existente în dosarul de urmărire penală, s-a constatat că autoturismul condus de inculpat la data producerii accidentului era asigurat cu documentul internațional Carte și, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 8/02.10.2002 Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reprezintă în fața autorităților și instanțelor de judecată din România, direct sau prin corespondent nominalizat societățile străine de asigurare emitente ale documentelor internaționale, carte, motiv pentru care acesta a fost chemat în judecată în calitate de reprezentant al Societății de asigurare din străinătate D - Serbia. Prin adresa nr. 6613/26.05.2005, România a arătat că între această societate și societatea s-a încheiat un contract de mandat prin care societatea, în calitate de corespondent nominalizat al societății D, este mandatată să gestioneze dosarele de daună în care au fost implicați asigurați ai societății sus-menționate și să reprezinte această societate în fața instanțelor de judecată. Așa fiind, în cauză a fost introdusă Societatea SC SA B. Prin adresa nr. 6011 din 2.01.2007 România a arătat că este singura în măsură să exprime punctul de vedere cu privire la latura civilă. SC a Românească SA Bad elegat pe SC a Românească SA - Sucursala T, care a fost reprezentată în cauză de consilier juridic, cu împuternicire la dosar.

Văzând susținerea asigurătorului de răspundere civilă obligatorie SC a Românească SA - Sucursala T, actele normative care reglementează răspunderea de asigurare civilă- Legea 136/95 cât și Ordinul 3108/2004 din 10 decembrie 2004 și normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, instanța a reținut că asigurătorul SC a Românească - SA Sucursala T, mandatat să gestioneze dosarul de daună de România, pentru D - emitent document internațional Carte, răspunde în limita sumei asigurate în anul producerii accidentului anul 2005, fiind o răspundere de natură civilă limitată la un anumit cuantum stabilit prin contractul de asigurare încheiat, care se dovedește cu polița de asigurare - document carte și nu este o răspundere solidară cu inculpatul.

Văzând că părțile vătămate au fost internate în diferite spitale din Municipiul T unde au suferit intervenții chirurgicale și tratament, așa cum rezultă din actele scrise existente la dosar cât și adresa nr. 34712 din 31 octombrie 2006 Casei Județene de Asigurări de sănătate T, s-a reținut de către instanță că această unitate sanitară nu are calitatea de parte civilă în cauză și că părți civile sunt furnizorii de servicii medicale, respectiv spitalele care au acordat servicii medicale părțile vătămate și acestea sunt: Spitalul Clinic Județean nr. 1 T pentru clinica de neurologie și Clinica 2 ortopedie și Spitalul Clinic Municipal de urgență T pentru Clinica Maxilo - Facială.

Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul, criticând soluția ca nelegală pentru nerespectarea dispozițiilor art. 83.Cod Penal în raport cu modalitatea de aducere la cunoștință a consecințelor; nelegală pentru greșita precizare a căii de atac, recurs în loc de apel și ca netemeinică în raport cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești și a urmăririi penale.

A declarat de asemenea apel și partea civilă, criticând soluția ca netemeinică în condițiile în care despăgubirile acordate de prima instanță sunt prea mici în raport cu suferințele fizice și psihice cauzate de accidentul de circulație.

A declarat de asemenea apel și asiguratorul SC Reasigurare SA -Sucursala T, criticând soluția ca netemeinică prin prisma probatoriului administrat în cauză, care nu justifică cuantumul reținut ca daune, de către prima instanță.

Prin decizia penală nr. 147/A/9.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b au C.P.P. fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, partea civilă și asiguratorul SC Reasigurare SA -Sucursala T împotriva nr.38 din 22.01.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal a fost. obligat fiecare apelant la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. s-a constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește latura penală a cauzei, prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81-83.Cod Penal

Sub acest aspect, critica de nelegalitate formulată de inculpat în ceea ce privește modalitatea de aducere la cunoștință a consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni, tribunalul a considerat-o nefondată, legea neprevăzând în art. 359 alin. 1.C.P.P. modalitatea concretă de îndeplinire a acestei obligații legale, ci doar aducerea la cunoștința inculpatului a consecințelor legale menționate.

În ceea ce privește critica privind calea de atac menționată de instanță, cu recurs", îndreptată ulterior prin încheierea din 1.02.2007, cu formularea,cu apel" inițial, ar fi putut fi considerată ca o nulitate relativă, în măsura în care s-ar fi dovedit existenta unui prejudiciu produs inculpatului apelant, dar până la momentul îndreptării erorii materiale din data de 1.02.2007, acest aspect nu a fost invocat, făcându-se referire doar în memoriul de motivare a apelului, înregistrat la dosar în 26.03.2007, fiind, în consecință, neîntemeiată.

În ceea ce privește aspectul de netemeinicie, instanța de apel și-a însușit motivele reținute de prima instanță, în respingerea cererii privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare, cu mențiunea că în apel, nici una din părți, nu a solicitat instanței efectuarea unei astfel de expertize.

S-a constatat temeinică și soluționarea laturii civile a cauzei, prin obligarea asiguratorului apelant în raport cu limitele prevăzute de lege la plata despăgubirilor către partea civilă precum și obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei daune morale către partea civilă apelantă, sumă apreciată ca rezonabilă în raport cu consecințele, asupra sănătății acestuia și cu durata tratamentului medical.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.

Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul iar apărătorul din oficiu a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale.

Reprezentanta părții civile a lăsat la aprecierea instanței soluția cu privire la recursul declarat de această parte.

Prin decizia penală nr. 683/R din 25.06.2007 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.147/A/9.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În.art.193 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei către civilă p. reprezentând onorariu avocat.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art.385⁶C.P.P. instanța de recurs a apreciat că decizia recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul.

Probele administrate în cursul procesului penal au dus la concluzia indubitabilă că inculpatul a încălcat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice urmare a conducerii autoturismului Mercedes Benz cu o viteză neadaptată condițiilor de drum și trafic, vizibilitatea redusă la lăsarea întunericului, viteza mare în momentul efectuării manevrei de depășire, toate acestea ducând la pricinuirea unor vătămări corporale părții civile și, cele două părți necesitând pentru vindecare prima 90 de zile, iar cealaltă 50 de zile.

În mod corect a fost soluționată latura penală a cauzei și s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor în conformitate cu dispoz.art.72 Cod Penal, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia realizează prevenția generală și cea specială.

În privința laturii civile a cauzei, Curtea a reținut că anterior producerii accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile, care a necesitat pentru vindecare un nr. de 90 zile îngrijiri medicale, acesta era profesor de sport, ducea o viață activă iar după programul școlar participa la diferite concursuri de, astfel că urmare a acțiuni ilicite a inculpatului a fost privat de posibilitatea participării la viața socială. Mai mult, potrivit ansamblului probator administrat, urmările accidentului rutier au fost simțite o perioadă îndelungată de timp de către partea civilă recurentă, care a fost nevoită să suporte mai multe intervenții chirurgicale și să urmeze tratament medicamentos o perioadă îndelungată de timp.

Față de aceste considerente, instanța de recurs a reținut că suma de 50.000 lei daune morale acordate părții civile acoperă prejudiciul suferit de aceasta și contribuie la refacerea traiului părții civile în condiții apropiate de cele existente la data producerii accidentului.

Astfel fiind, a fost respins recursul declarat de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.147/A/2007 a Tribunalului Timiș.

Împotriva deciziei penale nr. 683/R din 25.06.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei penale contestate și rejudecarea recursului formulat de către inculpat, deoarece nu a fost citat legal, pentru că în citația comunicată nu s-a trecut scara A, în condițiile în care contestatorul locuiește într-un bloc cu mai multe scări, factorul poștal neavând posibilitatea depunerii citației la domiciliul său, iar judecata de fond a recursului s-a făcut la primul termenul de judecată, fără să fie efectuată procedura de citare în mod legal.

Analizând condițiile unei contestații în anulare, Curtea a apreciat că în speța de față sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, situația contestatorului se încadrează la dispozițiile art.386 lit.a

C.P.P.

S-a observat că la judecarea pe fond a recursului declarat de către inculpatul (calitate procesuală în dosarul nr-) s-a făcut la primul termen de judecată, respectiv la data de 25 iunie 2007, fără ca procedura de citare cu acesta că se facă în mod legal, deoarece pe citația trimisă acestuia nu s-a indicat și scara blocului, motiv pentru care procedura de citare nu a corespuns exigențelor dispozițiilor art. 175, 176.

C.P.P.

S-a mai observat că inculpatul din dosarul menționat mai sus, nu s-a prezentat pentru termenul de judecată, existând prezumția că acesta nu s-a prezentat datorită neîndeplinirii legale a procedurii de citare, neavând cunoștință de termenul de judecată, fiind astfel vătămat în drepturile sale procesuale, prin imposibilitatea de a-și susține recursul, a dezvolta motivele de recurs ( recursul fiind nemotivat de către inculpat) și eventual de a-și angaja un apărător ales, de serviciile căruia a beneficiat atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel.

Pentru aceste motive, Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia penală nr. 1078/R din 22.10.2007 a admis contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.683/R/25 iunie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr-, a desființat decizia penală menționată mai sus și s-a dispus rejudecarea recursului.

S-a format dosarul nr-, iar dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 13.03.2008, obiectul cauzei constituind recursurile formulate de inculpatul, respectiv partea civilă.

Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat casarea deciziei Tribunalului Timiș și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, având în vedere că în primă instanță s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, prin respingerea efectuării unei probe științifice, ca tardivă, întemeindu-și cererea pe disp. art. 385⁹pct.10 Cpp fiind sesizat și un alt aspect de nelegalitate, în sensul că în dispozitivul hotărârii primei instanțe s-a arătat că calea de atac este recursul în 10 zile de la comunicare, ulterior, fiind corectată această eroare, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, respectiv aceea că hotărârea instanței de fond era obligată că, potrivit art. 359 Cpp, să atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare suspendarea executării pedepsei.

Recursul formulat de partea civilă a fost practic motivat printr-un script depus la dosar la 14 februarie 2008, prin care s-a arătat că acesta a suferit alte intervenții chirurgicale ulterioare și că daunele morale și materiale acordate sunt insuficiente, solicitându-se plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de inculpatul și partea civilă sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

Astfel, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prev. de art. 184 al. 1 și 3 cp, încadrarea juridică fiind cea legală, iar dozarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dips. art. 72 Cp privind individualizarea judiciară a pedepsei.

De asemenea, instanța de fond în mod judicios a precizat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 81, 82 Cp, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În ceea ce privește problema temeiniciei soluției adoptate, instanța de recurs apreciază că probele administrate în cauză au dus la concluzia indubitabilă că inculpatul a încălcat normele legale care reglementează circulația pe drumurile publice, conducând autoturismul cu o viteză neadaptată condițiilor de trafic, în condiții de vizibilitate redusă, la lăsarea întunericului, în momentul efectuării unei manevre de depășire, care a condus ulterior la accidentul de circulație care a pricinuit vătămări corporale părților civile și, care au necesitat 90, respectiv 50 de zile de îngrijiri medicale.

Motivele de recurs invocate de către inculpatul prin avocat nu sunt fondate, deoarece nu subzistă în cauză vreo situație de casare cu trimitere spre rejudecare, respectiv cea indicată, nepronunțarea asupra unei cereri esențiale care să garanteze drepturile lui și să influențeze soluția procesului, prev. de art. 385⁹pct.10 Cpp.

Faptul că prima instanță, la termenul de judecată din 25 septembrie 2006 respins cererea de probațiune formulată de inculpat, nu înseamnă că a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia, deoarece aceste cereri de probațiune trebuie analizate cu rigurozitate, sub aspectul utilității în vederea soluționării cauzei.

Celelalte două aspect de formă, pentru care a fost criticată hotărârea primei instanțe, respectiv că s-a trecut din eroare calea de atac a recursului în dispozitivul hotărârii, în loc de calea de atac a apelului și că printr-o "notă" s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cp, nu constituie motive de casare, deoarece calea de atac o dă legea și, din punct de vedere formal, această eroare a fost îndreptată prin încheierea din 1 februarie 2007. Nici existența acelei note prin care se atrage atenția în scris inculpatului asupra disp. art. 83 Cp, nu poate constitui o greșeală, neconstituind un motiv de casare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța apreciază că sumele stabilite cu titlul de despăgubiri materiale și morale au fost corect cuantificate, în așa fel încât să acopere prejudiciul material și moral creat prin fapta culpabilă a inculpatului, părților civile.

În ceea ce privește pe partea civilă, daunele morale acordate acestuia în cuantum de 50.000 lei sunt de natură să acopere prejudiciul moral creat acestuia de către inculpat, deoarece acesta a fost profesor de sport, a dus o viață activă, atât la școală cât și după programul școlar, creându-se de asemenea o traumă psihică, justificându-se astfel recunoașterea unui prejudiciu moral care a fost cuantificat în sumă de 50.000 lei, fiind de asemenea respinsă cererea sa în cuantum de 50.000 lei.

În acest context, apare ca nejustificată solicitarea în calea de atac a recursului, plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății, făcută de recurentul, deoarece suma acordată este de așa natură încât să acopere prejudiciul moral și material suferit, existând ca pe cale civilă să fie recuperate eventualele prejudicii ulterioare, în cazul efectuării unor intervenții chirurgicale ulterioare.

Deși s-au depus în calea de atac a recursului două bilete de ieșire din spital, aflate la fila 45-46 dosar, instanța constată că nu au fost depuse probe din care să rezulte prejudiciul material suferit de către partea civilă, astfel că nu se impune acordarea despăgubirilor materiale solicitate.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că se impune respingerea recursurilor formulate de către inculpatul și partea civilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 147/A/9.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul și partea civilă recurentă la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 193 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 950 lei, către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -

GREFIER

- -

Red. Gh. /19.03.08

Tehnored. 2 ex./19.03.08

PI. - - Jud.

-; - Trib.