Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 326/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 37882/3/2009
2299/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 326/
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, și, ambii personal în stare de arest și asistați de avocat oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au audiat inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției instanței de fond și respingerea propunerii formulată de parchet.
Consideră că din probele administrate până în prezent, nu rezultă că inculpatul s-ar ocupa de traficul de droguri, el recunoscând că este consumator, însă inculpata nu are nici-o vină, având în vedere că, în momentul când inculpatul a cumpărat drogurile, aceasta nu era de față, motiv pentru care, în raport și de circumstanțele personale ale acestora și de faptul că nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, solicită lăsarea în libertate a ambilor inculpați.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Apreciază că se impune luarea acestei măsuri preventive față de ambii inculpați, având în vedere că la dosarul cauzei există indicii că aceștia s-ar ocupa cu traficul de droguri, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și procesul-verbal de constatare, încheiat în momentul găsirii banilor înseriați. Apreciază că sunt îndeplinite ambele cerințe precizate în art. 148 lit. f Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor, având în vedere că inculpații au mai comis asemenea fapte.
Recurenta - inculpat având cuvântul, declară că dorește să fie cercetată în stare de libertate, deoarece nu este vinovată.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este consumator de droguri.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prinîncheierea de ședință din data de 25.9.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 zile, de la 25.09.2009 la 23.10.2009, inclusiv.
Tribunalul a reținut, prin cererea nr. 2192/D/P/2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat emiterea unor mandate de arestare pe o durată de 29 de zile pentru inculpații și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de atrt.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000.
Ca situație de fapt s-a reținut că în data de 24.09.2009 au vândut numitului G două doze cu heroină contra sumei de 100 de lei.
Examinând cererea formulată, se constată că este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 si art.148 lit. f Cod proc. pen.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de realizare a flagrantului din data de 24.09.2009, procesul verbal de înseriere a sumei de 100 de lei folosită de martorul denunțător, procesele verbale de percheziționare a martorului denunțător, declarația martorului asistent, denunțul și declarația denunțătorului G, raportul de constatare tehnico științifică, și declarațiile inculpaților, în cauză există indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de natura infracțiunii, de gradul de pericol social ridicat al acesteia, de impactul pe care îl au astfel de infracțiuni asupra sănătății publice, s-a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a arătat că lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în ceea ce o privește pe inculpata, la dosar nu există probe că aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent conturează suficiente indicii temeinice (în accepțiunea art.68/1 Cod procedură penală) care susțin presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevanță în acest sens prezentând denunțurile și declarațiile numiților și G (care au arătat că au cunoștință de împrejurarea că "" și "" se ocupă cu comercializarea drogurilor de mare risc), procesul verbal de depistare în flagrant a inculpaților din data de 24.09.2009, procesul verbal de percheziționare a inculpatei (asupra acesteia, în geantă, fiind descoperiți banii înseriați anterior de organele de urmărire penală și folosiți de martorul denunțător G la cumpărarea supravegheată a celor două doze de heroină), declarația martorului asistent (care confirmă derularea evenimentelor, astfel cum au fost ele prezentate de MINISTERUL PUBLIC ), raportul de constatare tehnico științifică nr.- din 24.09.2009 (potrivit căruia dozele vândute martorului denunțător conțin 0,22 grame heroină). De altfel, la aceste mijloace de probă s-a raportat și judecătorul fondului, atunci când a analizat propunerea de arestare preventivă prin prisma condițiilor impuse de dispozițiile art.143 Cod procedură penală.
Fiind audiați în fața judecătorului fondului, inculpații au negat săvârșirea infracțiunii, prezentând o altă situație de fapt decât cea reținută în referatul Ministerului Public. În fața instanței de recurs, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând săvârșirea infracțiunii, dar încercând să o exonereze de răspundere pe inculpata, concubina sa. Curtea constată însă că, cel puțin în acest stadiu procesual, probatoriul administrat nu vine în susținerea declarațiilor inculpaților, ceea ce nu înseamnă, desigur, că organele de urmărire penală nu vor trebui să verifice apărările pe care și le fac aceștia.
Tot astfel, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că cei doi inculpați se află în situația prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea în concret a acestei noțiuni (pe care legiuitorul nu a înțeles să o definească), Curtea are în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații (trafic de droguri de mare risc), infracțiuni ce afectează în mod grav și direct sănătatea publică, fiind acceptat inclusiv în jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Pe de altă parte, analizând circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea reține că aceștia nu au o ocupație sau altă sursă licită de venituri, deși susțin că au cinci copii minori în întreținere, iar inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat administrativ de mai multe ori (două dintre sancțiuni privind chiar infracțiuni prev. de Legea nr.143/2000), ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestuia, căci în lipsa unei înțelegeri minime a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, există oricând riscul săvârșirii altor asemenea fapte. Acest risc este cu atât mai mare cu cât inculpatul este la rândul său consumator de droguri (potrivit propriilor declarații). În ceea ce o privește pe inculpata, este drept că nu este cunoscută cu antecedente penale, însă această împrejurare nu poate fi avută în vedere de instanță în mod singular, prin ignorarea celorlalte aspecte, prezentate mai sus, ce dovedesc faptul că cercetarea inculpaților în stare de libertate este de natură să în mod efectiv ordinea publică.
Curtea mai reține că alegerea măsurii arestării preventive a inculpaților se justifică și prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală, în raport de scopul măsurii preventive (astfel cum este definit de art.136 alin.1 Cod procedură penală), dar și de celelalte criterii mai sus analizate (gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpaților, datele ce caracterizează persoana acestora etc.).
Cum încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr.37882/3/20 Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei către stat, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.10.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Petre Popescu, Viorica Costiniu
