Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 38/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (121/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.38/
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.1 din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul inculpat, fiind reprezentat de avocat împuternicire avocațială nr.13/25.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că prin rezoluția din 23.10.2003 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săv.infr.prev. de art.12 alin.1 și 13 din Legea 678/2001, părți vătămate fiind, și s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, prin ordonanța din 6.11.2003 a rezolvat această, în sensul că din declarațiile părților vătămate reiese că nu au fost obligați de învinuit să cerșească, soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală și s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că în anul 2003 inculpatul de astăzi, nu a fost chemat niciodată la parchet și nu a avut cunoștință că are calitatea de învinuit într-o altă cauză penală, privind pe aceleași părți vătămate.
În octombrie 2009 inculpatul a fost chemat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T și se comunică începerea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 13 din Legea 678/2001, părți vătămate fiind aceeași, și ia față de inculpat, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru fapte față de care parchetul se mai pronunțase anterior, cu motivarea că au apărut și alte părți vătămate.
Menționează că la termenul din 5.01.2009 a solicitat atașarea ordonanței dată de Parchetul T, însă reprezentantul acestuia a comunicat că nu are cunoștință de o asemenea ordonanță, care privește același părți vătămate, ulterior fiind prezentate ordonanța și dosarul în copie xerox. Instanța a reținut existența unui dubiu care profită inculpatului în ceea ce privește declarațiile părților vătămate, care anterior au formulat un denunț cu privire la aceleași fapte, având același obiect cu dosarul nr. 513/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și în care aceștia au arătat că nu au fost obligați să cerșească, ca urmare prin rezoluția nr.513/2003 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului și totuși acest dubiu nu a înlăturat presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic de persoane, victime fiind celelalte părți vătămate.
Consideră că soluția parchetului profită inculpatului, instanța de la fiind susținând că nu are autoritate de lucru judecat, ca și cum un act al procurorului dat în soluționarea unei cauze nu ar nici un efect juridic.
Soluția parchetului nu a fost infirmată pe nici o cale și consideră că se bucură de prezumția de adevăr ca și o soluție pronunțată de o instanță de judecată, astfel că profită inculpatului.
Menționează că în anul decembrie 2004, inculpatul a provocat un accident de circulație, fiind condamnat pentru ucidere din culpă. Ca urmare a respectivului accident au decedat soția și fiul acestuia, soția făcând parte, înainte de căsătorie din familia.
A solicitat instanței de fond, însă nu i s-a permis să depună hotărârea instanței de la A, pentru a dovedi că denunțătorii de astăzi sunt rude, frați, surori, mătuși, ale soției inculpatului, care pe această cale au dorit să se răzbune pe inculpat, acesta fiind motivul pentru care au formulat plângeri după moartea soției inculpatului.
Arată că de la acea dată nu s-a făcut nici un act de procedură în cauză, urmărirea penală fiind începută în octombrie 2009 pentru niște plângeri din anii 2003, 2005.
Precizează că parchetul T nu a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și a recurs la acea ordonanță, pentru aceleași fapte și pentru aceleași părți vătămate și pentru care anterior inculpatul fusese scos de sub urmărire penală.
Consideră că la momentul respectiv reprezentantul parchetului nu cunoștea de existența acelui dosar pentru că altfel nu ar fi dat ordonanța prin care se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel la momentul judecării propunerii de arestare a inculpatului a arătat că față de considerentele prev. art.140/2 alin.7 Cod procedură penală, măsura arestării preventive nu se justifică, iar pentru măsura obligării de a nu părăsi localitatea s-a dat scoaterea de sub urmărirea penală.
Apreciază că nu se poate dispune arestarea preventivă cu motivația prev. de art.148 lit.a/1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu a respectat obligațiile impuse de măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că nu a formulat plângere dat fiind că nu a fost apărătorul inculpatului în acele faze procesuale, este apărătorul inculpatului din luna decembrie 2009 astfel că nu avea cum ataca acele acte de urmărire penală.
Concluzionând, consideră că măsura preventivă luată este nejustificată, motiv care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
Precizează că la fond s-a susținut că la momentul judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, nu se pot depune alte acte decât cele arătate de procuror, dat fiind că ar fi dorit a depune hotărârea instanței A, pentru a dovedi că toate părțile vătămate au dat declarații împotriva inculpatului în respectiva cauză, învinovățindu-l pe acesta de moartea soției sale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apărarea a susținut că inculpatul nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa și că parchetul ar fi dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru aceleași fapte.
Solicită a se lua act că încheierea de ședință pronunțată la 12.01.2010 de Tribunalul Giurgiu nu se referă la luarea măsurii arestării preventive pentru existența sau inexistența vinovăției sau nevinovăției inculpatului.
Precizează că începerea urmării penale se referă la o perioadă mult mai mare în care inculpatul a desfășurat acte materiale ale infracțiunii de trafic de persoane.
Arată că procurorul a luat față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi localitatea G, impunând acestuia obligațiile prevăzute de textul legal, avându-se în vedere că inculpatul nu a respectat obligația referitoare la prezentarea la organele de poliție, procurorul a solicitat a se lua măsura arestării preventive, față de inculpat, în temeiul art.148 alin.1 lit.a/1 Cod procedură penală.
Menționează că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a dat dovadă de rea credință, a părăsit țara, nu mai locuiește la adresele pe care le-a indicat, nu a anunțat organele de urmărire penală un alt domiciliu la care poate fi găsit. Consideră că inculpatul apelează la căi nelegale pentru a soluționa problema creată de măsura luată față de el de organul de urmărire penală, inculpatul ne atacând în nici un fel măsurile luate față de el de către procuror.
Concluzionând arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că a susținut nevinovăția inculpatului, dat fiind că reprezentantul parchetului a solicitat luarea măsurii arestării preventive având în vedere temeiul prev. de art.148 lit.a/1 Cod procedură penală, cu motivarea că există indicii și probe temeinice că inculpatul ar comis faptele ce i se rețin în sarcină.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință nr.1/UP din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - secția penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - Serviciul Teritorial București și s-a dispus, în temeiul art.143, art.146, 148 lit.1Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 modificată și completată, constând în aceea în cursul anilor 2002-2005 împreună cu alte persoane, a racolat și transportat în Spania, în vederea obligării la practicarea cerșetoriei, părțile vătămate, și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu există probe certe că acesta aflat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136 Cod de procedură penală, iar luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, constând în aceea că a racolat și transportat în Spania mai multe părți vătămate, în vederea obligării practicării cerșetoriei.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.1Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 alin.1 lit.1Cod procedură penală, inculpatul a încălcând cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea G pentru 30 de zile, luată prin ordonanța procurorului DIICOT din 1.10.2009, începând cu 1.10.2009 până la data de 30.10.2009, prelungită ulterior cu câte 30 zile, prin ordonanțele din 30.10.2009, 30.10.2009 și 26.11.2010.
Întrucât inculpatul nu s-a prezentat în data de 25.11.2009, orele 9,00 și nici în cursul zilei, la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Poliția municipiului G -Biroul de Investigații Criminale a fost căutat atât la adresa de domiciliu, cât și la adresa declarată de acesta că locuiește efectiv, respectiv în municipiul G,-, însă nu a fost găsit. Din discuțiile purtate de lucrătorii de poliție cu mama inculpatului a rezultat că acesta este plecat din data de 23.11.2009, în municipiul B și nu a revenit la locuința sa.
S-au efectuat verificări în evidențele G și în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță G rezultând că persona căutată nu este reținută, arestată preventiv sau condamnată la o pedeapsă privativă de libertate.
Inculpatul a fost căutat și telefonic la numărul din rețeaua pus la dispoziție chiar de acesta, însă nu a răspuns.
Nici la căutările ulterioare, inclusiv după sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă inculpatul nu a fost găsit.
Din discuțiile purtate lucrătorii de poliție cu mama inculpatului la 04.01.2010 a rezultat că la 7-8 zile de la plecarea sa, inculpatul a contactat-o telefonic pe fiica lui minoră, căreia i-a relatat că a părăsit România împreună cu concubina lui, cu destinația Spania, dar nu s-a putut stabili destinația exactă a inculpatului.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.1402alin 7 Cod procedură penală, cum a susținut apărătorul inculpatului, întrucât inculpatul nu a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G, legalitatea acesteia neputând fi analizată în acest cadru procesual.
Instanța poate analiza însă, așa cum a făcut-o și Tribunalul Giurgiu, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, inclusiv sub aspectul existenței indiciilor privitoare la săvârșirea infracțiunii pentru care acesta este cercetat. Astfel că, dacă în ceea ce le privește pe părțile vătămate și, există o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului în dosarul nr.513/P/2003, aspect învederat și de apărătorul acestuia, în privința celorlalte părți vătămate (, și ), nu există un astfel de impediment. Mai mult, referitor la acestea, există indiciile săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr.678/2001, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, astfel cum au fost reținute și de instanța de fond.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de ]00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./25.03.2009
29 Martie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
