Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (180/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.146/
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/22.01.2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 7 ianuarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală și mai mult apreciază că nu există probe certe că inculpatul aflat în stare de libertate ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Menționează că inculpatul se va prezenta la toate solicitările instanțelor și solicită a se avea în vedere că se află în arest preventiv de 2 ani.
Concluzionând solicită, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată 7 ianuarie 2010 de Tribunalul București și pe fond rejudecând, a se dispune respingerea propunerii de menținere a arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică, mai mult că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările produse asupra părții vătămate.
Menționează că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale cât și cele personale ale inculpatului pe care le-a examinat în mod judicios și temeinic.
Consideră că pe baza probelor administrate până la acest moment procesual rezultă săvârșirea faptelor de inculpat, motive pentru care solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, menționează că se va prezenta de câte ori va fi chemat. Arată că familia sa se află într-o situație grea, mama sa fiind bolnavă și că era singurul întreținător al familiei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 7.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, printre altele, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 și art.189 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 2.02.2008 împreună cu alți inculpați, înarmați cu săbii, au pătruns fără drept în locuința numiților și din U, Intrarea nr.8,.1, județul I, de unde au răpit-o pe și au lipsit-o de libertate în locuința din B,-, sector 2, până la data de 7.02.2008, când a fost depistată de organele de cercetare penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că în cauză sunt indicii privind săvârșirea de către inculpat infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 și art.189 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 2.02.2008 împreună cu alți inculpați, înarmați cu săbii, au pătruns fără drept în locuința numiților și din U, Intrarea nr.8,.1, județul I, de unde au răpit-o pe și au lipsit-o de libertate în locuința din B,-, sector 2, până la data de 7.02.2008, când a fost depistată de organele de cercetare penală.
Însă, dacă măsura arestării preventivă fost considerată necesară în momentul inițial, fiind în interesul urmăririi penale, în acest moment trebuie reconsiderată această poziție, față de datele din dosar și momentul procesual în care se află cauza (judecata în prima instanță).
În acest privință, Curtea constată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conturată în interpretare dispozițiilor art.5 din Convenție, este în sensul că deținerea unei persoane nu poate să depășească o durată rezonabilă și că revine instanțelor sarcina de a examina toate circumstanțele de natură a indica sau de a îndepărta menținerea interesului general de menținere a detenției, care trebuie să fie arătate în conținutul deciziei.
Totodată, se reține că, dacă inițial bănuiala puternică că o persoană a săvârșit o infracțiune, poate justifica detenția,după un timp aceasta nu mai este suficientă.
Se consideră că menținerea în stare de detenție a unei persoane trebuie să se sprijine pemotive considerate suficiente și pertinente, de către instanțele naționale, în aprecierea acestora trebuind a fi avute în vedere criterii precum, tulburare liniștii publice, pericolul ca inculpatul să se sustragă de la proces sau să influențeze ancheta, apartenența sa la un grup criminal organizat ori existența pericolului de a repeta săvârșirea infracțiunii.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că în cauză ar fi incidente situațiile expuse mai sus, în ceea ce îl privește pe inculpat, iar acesta se află în stare de arest preventiv de aproximativ doi ani.
Oricum, Convenția impune autorităților statelor obligația să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces cum ar fi, eliberarea pe cauțiune, interdicția a părăsi țara sau orașul, etc.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază, că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, măsură care prezintă toate garanțiile că inculpatul se va prezenta ori de cât ori este chemat de către organele judiciare, asigurându-se buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele reținute, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.b Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.l391cu referire la art. 1451Cod procedură penală va înlocui măsura arestării preventive luate față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara tară încuviințarea instanței, pe toată perioada soluționării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Pe durata acestei măsuri, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază locuiește, respectiv Poliția Municipiului U, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie și să nu ia legătură cu ceilalți inculpați, partea vătămată și martorii.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin.2/2 și alin.3 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Se vor efectua cuvenitele comunicări, conform art. 145/1 alin.2 coroborat cu art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul formulat împotriva încheierii din data de 07.01.2010 a Tribunalului București - Secția
a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.l391cu referire la art. 1451Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luate față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara tară încuviințarea instanței, pe toată perioada soluționării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Pe durata acestei măsuri, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază locuiește, respectiv Poliția Municipiului U, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie și să nu ia legătură cu ceilalți inculpați, partea vătămată și martorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin.2/2 și alin.3 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Dispune punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Se vor efectua cuvenitele comunicări, conform art. 145/1 alin.2 coroborat cu art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.
29 Martie 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
