Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (172/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.145/
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata GAROAFA împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată GAROAFA în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/21.01.2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală și mai mult că nu există probe certe că inculpata aflată în stare de libertate ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Menționează că inculpata a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei, are 2 copii minori în întreținere și este necunoscută cu antecedente penale.
Concluzionând solicită, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 8 ianuarie 2010 și pe fond rejudecând, a se dispune respingerea propunerii de menținere a arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică, mai mult că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările pe care astfel de infracțiuni le produc asupra sănătății persoanelor care consumă droguri.
Precizează că în sarcina inculpatei s-a reținut comiterea a două acte materiale de vânzare de drog de mare risc, respectiv heroină.
Menționează că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale cât și cele personale ale inculpatei pe care le-a examinat în mod judicios și temeinic.
Consideră că pe baza probelor administrate până la acest moment procesual rezultă săvârșirea faptelor de inculpată, motive pentru care solicită respingerea recursului.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că în locația din str.- se afla pentru a cumpăra droguri pentru consum propriu. Recunoaște că este consumatoare și consuma împreună cu alte persoane droguri, însă nu a făcut trafic de droguri.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 8.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei GAROAFA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpată este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la datele de 1.10.2009 și 14.10.2009, a vândut mai multe doze de heroină către colaboratori sub acoperire contra unor sume de bani.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata Garoafa criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, nici în ceea ce privește probele care să contureze vinovăția lor și nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatei dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatei se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acesteia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că aceasta a comis fapta pentru care este cercetată, și anume vânzarea mai multor doze de heroină către colaboratori sub acoperire, urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comise de inculpată, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională (15 inculpați), circumstanțele personale ale inculpatei, fiind cunoscută cu antecedente penale, fără ocupație. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatei în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Garoafa împotriva încheierii de ședință din 8.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.01.2010
04 Martie 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
