Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2787/2009)
ÎNCHEIERE NR.404/R
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr.-/03.12.2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales cu delegație în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la ascultarea recurenților-inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate in scris, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei-inculpat depune la dosar un set de acte din care reiese faptul că aceasta este consumatoare de droguri, acte medicale, motive de recurs și practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, învederează că recursul a fost declarat în baza art. 385 ind.9 pct.6 și 10 Cpp. Solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, cercetarea acestuia in stare de libertate, considerând că din materialul probator aflat la dosar nu rezultă că acesta ar dori să vândă acea cantitate de droguri, ci era strict pentru consumul său și al rudelor. De asemenea consideră că măsura arestării este prea aspră având in vedere atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, astfel că solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Potrivit art. 5 Cpp, arată că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive. De asemenea arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 Cpp, are un copil minor, a avut un loc de muncă, lucrând ca ziler. Arată că in dosarul de urmărire penală nu există nici un referat de evaluare a stării de sănătate a inculpatului, nu i s-a permis să ia legătura cu avocatul din oficiu pentru a se aduce la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, învederează că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală potrivit art. 385 ind.9 alin.1 pct.6, 7, 8 și 10 Cpp.
Arată că inculpata a fost audiată la parchet în lipsa apărătorului, încălcându-se astfel dreptul la apărare prevăzut de art. 6 Cpp și art.5 paragraf 2 din CEDO. Mai arată că înainte de audiere nu i s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpata și să aibă o discuție confidențială și nu i-au fost citite drepturile înaintea audierii și nu i s-a adus la cunoștință dreptul la tăcere, iar judecata s-a desfășurat fără existența referatului de evaluare prevăzut de art. 19 ind.1 alin.1 din Legea 143/2000 și in lipsa analizei toxicologice, inculpata fiind consumatoare de droguri și aflată în sevraj. De asemenea, arată că inculpatei nu i s-au prezentat toate motivele și acuzațiile.
Solicită să se aibă în vedere că inculpata a dat dovadă de sinceritate, că este dependentă de heroină și face tratament in urma prescripțiilor medicale, nu are antecedente penale, are un copil de 8 ani, părinții o susțin. Consideră că nu reprezintă un pericol public, toată marfa a fost recuperată și nu există dovezi că ar mai deține droguri in mod ilicit, nu există pericolul ca aceasta să se sustragă de la audieri ori să influențeze vreun martor.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și judecarea in libertate a inculpatei avându-se in vedere dispozițiile art. 19 ind.1 și 19 ind.2 din Legea 143/2000. De asemenea solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca neîntemeiate.
In ceea ce privește recursul declarat de inculpata, arată că dispozițiile prevăzute de art. 19 ind.1 și 19 ind. 2 din Legea 143/2000 nu sunt in vigoare, conform art. II din Legea 522/2004 acestea vor intra in vigoare după intrarea in vigoare a noului cod penal. Mai arată că aceste dispoziții oricum nu aveau nici o legătură cu cele prevăzute de codul d e procedură penală.
Cu privire la motivele de nulitate invocate, respectiv nerespectarea dreptului la apărare in cursul urmăririi penale, conform art. 172 alin.1 Cpp coroborat cu art. 6 alin.3 Cpp in cursul urmăririi penale, atunci când inculpatul este audiat, avocatul are dreptul doar să îl asiste pe parcursul procesului penal, procurorul nu are obligația să-i prezinte dosarul de urmărire avocatului, nu are obligația să îi dea termen pentru a studia dosarul. Mai arată că inculpata a fost audiată și la fond și la recurs in condiții de legalitate, astfel, consideră că încălcarea dreptului la apărare invocată, este neîntemeiată.
In aceea ce privește fondul recursului, consideră că măsura de arest preventiv se impune, întrucât lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru infracțiunea de trafic de droguri, a și executat acea pedeapsă.
Față de inculpata, acesta nu are antecedente penale, însă din declarația dată în fața procurorului rezultă că este plecată de șapte ani din țară, mergând prin țări din Europa, iar în toată această perioadă s-a ocupat de furturi din buzunare, fiind și consumatoare de droguri. Mai arată că inculpații sunt neșcolarizați, nu au un loc de muncă, contrar celor susținute, nefiind dovezi în acest sens.
Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că nu a furat in și Spania, doar in Franța a furat un șampon pentru care a fost trimisă în țară. Solicită admiterea recursului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este conștient de săvârșirea faptelor, se află la a treia infracțiune, iar față de cazierul pe care îl are, crede că nu își va găsi un loc de muncă.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, cercetați sub aspectul comiterii unei infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 și art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpații solicitând cercetarea în stare de libertate întrucât au recunoscut și regretat faptele comise, drogurile erau pentru consum propriu, neintenționând să le vândă, inculpata este dependentă de heroină, are un copil de 8 ani în întreținere.
Solicită aplicarea unei alte măsuri decât privarea de libertate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale arătate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge.
Inculpații și sunt cercetați sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de trafic ilicit de droguri constând în aceea că, la data de 27.11.2009 au introdus pe teritoriul României, prin punctul de frontieră G, o cantitate de 50o g heroină, disimulată în încălțămintea sport pe care o purtau fiind prinși în flagrant de organele de poliție.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, în cauză trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Prin urmare, ceea ce este analizat de către instanța de judecată investită cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă în cursul urmăririi penale este, pe de o parte, existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte, existența uneia sau mai multora dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod penal.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală sub aspectul cărora sunt cercetați s-a avut în vedere în acest sens: procesele verbale de supraveghere operativă/filaj și de constatare a infracțiunii flagrante; procesele-verbale de efectuare a percheziției corporale; adresa nr.- din 27.11.2009 a Laboratorului Central De Analiză Și Profil Al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General Al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere A Organizate; declarațiile inculpatei; declarațiile inculpatului, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care constituie probe - în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală - că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
S-a constatat deci că există la acest moment indicii temeinice în sensul art.68/1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă gravă ce denotă un pericol social concret pentru comunitate iar acesta reprezintă alături de pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani una din condițiile cumulative ale arestării preventive în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală.
S-au avut în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală ale necesității luării acestei măsuri și în scopul asigurării bunei desfășurării a procesului penal prin administrarea tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Legat de solicitarea inculpaților privind luarea unei alte măsuri preventive, corect a apreciat judecătorul că arestarea preventivă este singura în măsură să contribuie la o instrucție adevărată și să proteguiască liniștea și ordinea publică încălcate prin faptele ce denotă un pericol social sporit pentru comunitate prin introducerea în țară a unei cantități importante de droguri în scopul comercializării pentru obținerea de venituri ilicite, ambii inculpați nefiind angajați în muncă și consumatori de droguri.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe apare legală și temeinică iar recursurile declarate de inculpați, vădit nefondate vor fi respinse conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge,ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii de ședință din data de 27-11-2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ii a Penală.
Obligă pe recurenții-inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.EU-11.01.2010/Dact.EA-12.01.2010/2ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
