Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
269/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 42
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierea nr. 4 din data de 30.01.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea Încheierii nr. 4 din data de 30.01.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
Solicită a se avea în vedere că din actele administrate la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului iar faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani, nu reprezintă un motiv pentru menținerea stării de arest a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză respectiv declarațiile părților-vătămate, declarația părții-vătămate care a relatat cum inculpatul a obligat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, exercitând acte de violență asupra altei părți-vătămate, de asemenea relevante sunt și declarațiile celorlalte părți-vătămate, procesul-verbal de conducere în teren, planșele foto, procesul-verbal de redare al convorbirilor telefonice reprezintă suficiente date din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, fiind îndeplinite dispozițiile prev. de art. 148 lit. a,b,e și f Cod de Procedură penală.
În ceea ce privește cazul prev de art. 148 lit. a Cod de Procedură penală reprezentanta parchetului consideră că instanța în mod corect a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală cu toate că a fost citat, acesta încercând să părăsească țara.
De asemenea este îndeplinit și cazul prev. de art. 148 lit. b Cod de Procedură penală întrucât inculpatul a încercat să influențeze martorii și părțile-vătămate și a exercitat presiuni asupra părții-vătămate, în acest sens fiind declarațiile părinților acesteia.
Având în vedere și faptul că pedeapsa prev. de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani, rezultă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinită condiția prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală acesta rezultând și din natura și gravitatea faptei săvârșite, modalitatea concretă în care a acționat, precum și antecedentele penale ale inculpatului și vârsta părților-vătămate 14, 16, 17 ani.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, apreciind că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat personal arată că nu a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30.01.2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, de la 30.10.2010 până la 27.02.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.a,b,e și f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât nu există indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul, în perioada octombrie - decembrie 2009, recrutat și găzduit, prin amenințări și violențe, în garsoniera sa închiriată, situată în municipiul S, str. - -, -. 13, parter, județul I, pe minorele - în vârstă de 16 ani, elevă în clasa a X-a a Școlii de Arte și Meserii ". Domului" S, -, în vârstă de 13 ani, abandon școlar, a, în vârstă de 15 ani, abandon școlar și, în vârstă de 17 ani, fără ocupație, minore care au fost exploatate sexual în mai multe locații de pe raza municipiului S, județul I și a comunei, județul
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.a,b,e și f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei (patru infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal), la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Totodată, s-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, faptul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea unei părți vătămate și a unor martori:, -,.
Este adevărat că libertatea individuală să fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autoritățile în eforturile lor de a administra probe și în desfășurarea procesului penal.
Nu trebuie neglijată împrejurarea că apărarea eficientă a valorilor constituționale presupune - în unele cazuri - și condiții riguros apreciate, restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale, în cazurile și condițiile limitativ determinate de lege, un astfel de caz fiind cel al arestării preventive.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 30.10.2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact. /18.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
