Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENAL ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 425/R/2009
Ședința public din 30 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penal
JUDECTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de ctre inculpatul împotriva încheierii penale nr. 252 din data de 8 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Maramure ș, în dosar nr-, având ca obiect propunerea Parchetului de pe lâng Tribunalul Maramure ș de luare a msurii arestului preventiv faț de inculpatul.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pentru inculpat, aprtor ales, avocat din cadrul Baroului B, cu delegație la dosar, lips fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Aprtorul ales al inculpatului solicit admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând s se pronunțe o nou hotrâre prin care s se dispun respingerea propunerii de arestare preventiv. Arat c inculpatul se afl arestat în Spania, fiind în executarea unei pedepsei aplicate de autoritțile spaniole. Instanța de fond a admis propunerea de arestare preventiv, formulat pentru o fapt ce a avut loc în anul 2001, dup ce toți ceilalți inculpați din acest dosar au fost puși în libertate, cu explicația c este spre binele inculpatului, pentru a putea fi adus în țar și a se grbi formalitțile de aducere. Aceast explicație îns este fals, pentru c inculpatul, atâta timp cât nu-și rezolv afacerile judiciare în Spania, nu poate fi adus în țar. Instanța trebuia s aib în vedere fondul problemei, dac acest inculpat are sau nu legtur cu cauza. În acest dosar este cercetat întreaga familie. Acest inculpat era minor la data svârșirii faptei, fiind acuzat c ar fi dus cu mașina din S M la SMd ou prți vtmate. Nimeni nu a remarcat c sunt discrepanțe foarte mari raportat la momentul când se presupune c s-a comis infracțiunea. Nu se poate susține c aceast msur este luat pentru binele inculpatului. Pericolul concret pentru ordinea public, în condițiile în care au trecut 10 ani de la comiterea faptei nu mai exist. Acest pericol social nu a fost motivat de ctre instanța de fond, atunci când a dispus luarea acestei msuri preventive.
În concluzie, solicit admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând s se dispun continuarea judecții cu inculpat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicit respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Apreciaz c hotrârea Tribunalului Maramure ș prin care s-a dispus luarea msurii arestului preventiv faț de inculpat este temeinic și legal, fiind incidente cazurile prev. de art. 148 lit. a și f proc.pen.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. a proc.pen. învedereaz c inculpatul dup comiterea celor dou infracțiuni grave, a prsit România, fiind o dovad clar de sustragere de la urmrire penal și de la judecat.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. apreciaz c acesta subzist în continuare raportat la infracțiunile grave reținute în sarcina inculpatului.
În concluzie, solicit respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Instanța de fond a analizat temeinic cele dou cazuri de arestare preventiv, prev. de art. 148 lit. a și f proc.pen. fcând referire și la dispozițiile Legii nr. 302/2004, respectiv pentru emiterea unui mandat european de arestare, trebuie s fie emis un mandat de arestare preventiv de ctre autoritțile naționale.
Aprtorul ales al inculpatului, având cuvântul în replic, precizeaz c nu se poate susține c inculpatul s-ar fi sustras de la urmrire penal, în condițiile în care nici nu a fost citat. A revenit în România de mai multe ori. Nu poate fi dovedit susținerea c inculpatul s-a sustras de la urmrire penal.
CURTEA
Prin încheierea penal nr.252/8 mai 2009, a fost admis propunerea de arestare preventiv formulat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Maramure ș și în consecinț, s-a dispus arestarea preventiv a inculpatului pe o durat de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiv.
Prin propunerea formulat oral în ședința public din data de 9 octombrie 2007 și precizat în ședința public din 6 noiembrie 2007 Parchetul de pe lâng Tribunalul Maramure șas olicitat arestarea preventiv în lips a inculpatului zis "", în temeiul art.148 lit.a și f pr.pen.
Examinând propunerea parchetului, tribunalul a reținut urmtoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Tribunalul Maramure ș întocmit la data de 5 decembrie 2003 în dosarul nr.308/P/2003 s-a dispus trimiterea în judecat a inculpatului zis "" pentru infracțiunile de asociere pentru svârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1,2 pen. și trafic de persoane prev. de art.13 alin.1,3,4 teza penultim din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și cu aplicarea art.33 lit.a pen.
S-a reținut în cuprinsul acestuia faptul c în cursul anului 2002 acest inculpat s-a asociat cu alți 13 inculpați în vederea svârșirii mai multor infracțiuni de trafic de persoane și de proxenetism sens în care pe parcursul aceluiași an a efectuat transportul a dou prți vtmate minore - și care au fost racolate și traficate prin înșelciune de alți inculpați în vederea obligrii lor s practice prostituția.
Întrucât inculpatul a fost trimis în judecat pentru faptele de mai sus, tribunalul apreciaz c, în speț, sunt îndeplinite cerințele prevzute de art.143 pr.pen. O analiz detaliat a probelor aflate la dosar nu este posibil dat fiind faza procesual în care se afl acest dosar (cea de judecat) fr ca instanța s se antepronunțe.
Sunt incidente în cauz și prevederile art.148 lit.a pr.pen. Cele dou prți vtmate au depus plângere în cursul lunii februarie 2003, iar la data de 2 aprilie 2003 inculpatul a prsit România prin Otopeni (adresa nr.7838 din 06.05.2003 a ). Chiar dac urmrirea penal a fost început împotriva acestuia doar la data de 10 octombrie 2003, iar soluția de trimitere în judecat s-a dat la data de 5 decembrie 2003, nu se poate reține faptul c acesta nu avea cunoștinț de împrejurarea c este cercetat în acest dosar acest fapt fiind cunoscut de toți inculpații cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecat prin rechizitoriul din data de 5 decembrie 2003 întocmit în dosarul nr.308/P/2003 al Parchetului de pe lâng Tribunalul Maramure Dovada în acest sens este și faptul c deși faț de inculpații și s-a dispus începerea urmririi penale la data de 10 octombrie 2003 aceștia au încercat s o determine pe partea vtmat la data de 7 octombrie 2003 s își schimbe declarația sens în care s-au deplasat la domiciliul acesteia. De asemenea, deși s-a început urmrirea penal împotriva inculpatului la data de 10 octombrie 2003 acesta nu a înțeles s revin în țar, ci s-a sustras de la urmrirea penal pân la data de 20 decembrie 2003 când a fost arestat în Spania (în acest sens este adresa nr.-/SS/17.03.2006 a Biroului Național Interpol).
Tribunalul a apreciat c sunt îndeplinite și cerințele prevzute de art.148 lit.f pr.pen. întrucât pedepsele prevzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecat const în închisoare mai M de 4 ani, iar în raport de natura presupuselor fapte (chiar dac a fost trimis în judecat doar pentru fapte care vizeaz doar dou prți vtmate) acesta prezint pericol concret pentru ordinea public.
Chiar dac inculpatul a fost trimis în judecat pentru fapte reținute a fi comise în anul 2002, instanța a apreciat c aceast msur este oportun cu atât mai mult cu cât execut în prezent o pedeaps de 8 ani închisoare în Penitenciarul situație în care arestat fiind prezența sa în instanț este obligatorie pân în luna decembrie 2011 (când va expira durata pedepsei afar de cazul în care va fi liberat condiționat anterior acestei date) neputând fi transferat. Or, acesta a fost trimis în judecat în urm cu 5 ani și J ( la 5 decembrie 2003), iar posibilitatea de transferare a sa în România în vederea executrii pedepsei este incert, fiind condiționat de acordul inculpatului (Legea nr.302/2004 prevede în cuprinsul art.129 lit.d - desigur pentru situația invers când România este statul de condamnare o atare reglementare similar trebuind s existe și în legislația celorlalte state membre ale Uniunii Europene - faptul c pentru transferarea unei persoane condamnate în vederea executrii pedepsei este necesar obținerea consimțmântului acesteia). Pentru a se asigura prezența sa la instanț este necesar emiterea unui mandat european de arestare - fapt care implic emiterea unui mandat național de arestare. Pe de alt parte, o eventual cerere de transfer temporar presupune existența, în prealabil, a unui mandat european de arestare (care implic astfel cum s-a mai precizat un mandat național de arestare.
De asemenea, exist și obligația instanței corelativ dreptului inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, potrivit art.6 din Convenția European a Drepturilor Omului (or, soluția de trimitere a sa în judecat s-a dat la data de 5 decembrie 2003).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis propunerea parchetului și a dispune arestarea preventiv în lips a inculpatului pe o durat de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiv.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termen legal inculpatul prin aprtorul su ales, solicitând casarea încheierii penale atacate și respingere apropunerii de arestare preventiv. S-a susținut c pericolul concret pentru ordinea public nu mai subzist în cauz, raportat la perioada M de timp care a trecut de la data comiterii faptei.
Recursul declarat în cauz de incupat este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Din probele administrate în cauz rezult c în cauz exist indicii ale svârșirii infracțiunilor prev.de art.323 alin.1, 2 pen.și art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. Se reține astfel c, în cursul anului 2002 se presupune c inculpatul s-a asociat cu alți 13 inculpați în vederea svârșirii unor infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism. De asemenea, pe parcursul aceluiași an, inculpatul a transportat din municipiul SMp ân în județul S M pe prțile vtmate minore și racolate și traficate prin înșelciune de ctre ceilalți inculpați, în vederea practicrii prostituției.
Potrivit art.5 pct.1 din CEDO și art.23 din Constituție, referitor la cazurile de excepție în care o persoan poate fi lipsit de libertate, curtea va reține c inculpatul a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autoritții judiciare competente, existând motive verosimibile de a bnui c a svârșit infracțiunea.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, întrucât exist suspiciunea rezonabil c s-a comis o infracțiune, msura arestrii preventive este justificat prin prisma acestei jurisprudențe.
De asemenea, în cauz este de necontestat, astfel cum a reținut instanța de fond, c sunt incidente dispozițiile art.148 lit.a proc.pen.întrucât din actele dosarului rezult c prțile vtmate au depus plângere în cursul lunii februarie 2003, iar la data de 2 aprilie 2003, inculpatul a prsit România prin punctul de trecere a frontierei Otopeni. Împrejurarea c trimiterea în judecat s-a dispus abia la data de 5 decembrie 2003, nu este de natur s conduc la concluzia c inculpatul nu avea cunoștinț de faptul c împotriva sa se deruleaz o anchet penal, aceast împrejurare fiind cunoscut de toți inculpații faț de care s-a dispus trimiterea în judecat.
În speț, sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f proc.pen.întrucât pedepsele prevzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecat sunt mai mari de 4 ani, iar lsarea inculpatului în libertate prezult pericol concret pentru ordinea public.
Astfel, pericolul social concret rezult în egal msur atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecat cât și din activitatea desfșurat de acesta în perioada infracțional.
Menținerea strii de arest nu afecteaz cu nimic dreptul inculpatului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra toate probele necesare aprrii, iar pe de alt parte, lsarea în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea public prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în desfșurarea actului de justiție.
Raportat la toate aceste considerente, curtea apreciaz c soluția pronunțat în cauz, este legal și temeinic, astfel c având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul - împotriva încheierii penale nr.252 din 8 mai 2009 a Tribunalului Maramure
Oblig pe inculpatul s plteasc în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitiv.
Dat și pronunțat în ședința public din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
01.07.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Monica Rodina
