Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 426/R/2009
Ședința publică din 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Monica Rodina
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către contestatorul G, deținut în Penitenciarul Baia Mare, împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al contestatorului G solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și admiterea în principiu a cererii de rejudecare formulată de contestator, conf. art. 5221.proc.pen. rap. la art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. A arătat că inculpatul a fost prezent doar în fața instanței de fond, în fața instanțelor de apel, recurs inculpatul a lipsit complet. Susține că în fața instanței de apel probațiunea este limitată. Nu s-a încuviințat reaudierea unor martori. Potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 condiția necesară sine qua non pentru a se proceda la o nouă rejudecare este ca persoana să fi fost condamnată în lipsă. Textul de lege nu face nici o referire dacă condamnarea să fie definitivă sau nu. În acest dosar Gaf ost condamnat în lipsă, astfel încât condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 sunt îndeplinite. Depune în probațiune o decizie penală unde este invocată această opinie.
În concluzie, solicită admiterea în principiu a cererii de rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5221.proc.pen. Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, apoi a părăsit țara. A avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare. Procedura specială prevăzută de lege are în vedere lipsa de apărare a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Contestatorul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cu consecința rejudecării dosarului, pentru a-și putea exercita drepturile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.126/17.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N în baza art. 522/1 Cod pr. penală, raportat la art. 403 și art.406 Cod pr. penală:
S-a respins cererea formulată și precizată de condamnatul G, fiul lui G și, născut la data de 17.02.1980 în ClujN, jud.C, CNP -, deținut în Penitenciarul Gherla, având ca obiect rejudecare cauzei după extrădare privind condamnarea acestui a la pedeapsa totală de 5 ani închisoare în regim de detenție aplicată prin Sentința penală nr.716 din 28.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin Decizia penală nr.402 din 19.06.2008 a Curtii de Apel Cluj.
În baza art.192 alin.3 pct.2 Cod pr.penaIă, a fost obligat condamnatul să
plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.716 din 28.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N rămasă definitivă la data de 19.06.2008 prin Decizia penală nr.402/R din 19.06.2008 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului G, fiul lui G și, născut la data de 17.02.1980 în C- N, jud. C, CNP -, domiciliat în C-N-,.14, jud. C la o pedeapsă totală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 raportat la art.37lita Cod penal și fals În Înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art.290 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Pentru a stabili această pedeapsă instanța de judecată a procedat la revocarea în baza prevederilor art.83 Cod penal a beneficiul suspendării condiționate a executării unei alte pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.639/2003 a Judecătoriei Arad.
Pentru a se pronunța această sentință de condamnare, instanța a reținut în esență în sarcina inculpatului G faptul că acesta în perioada iunie-octombrie 2006 l-a ajutat în calitate de complice pe punându-l în legătură cu o parte a inculpaților respectiv, și și el însuși a folosit acte oficiale și înscrisuri sub semnătură privată falsificate și a completat cu date false formularele Băncii Transilvania pentru a induce în eroare cu ocazia încheierii unui contract de credit, ( un act în calitate de autor și 4 în calitate de complice), cauzând un prejudiciu în suma de aproximativ 57.000 lei părții civile Banca Transilvania SA.
Verificând susținerile condamnatului în sensul că nu a fost audiat decât o singură dată în fața organelor de poliție, instanța a constatat că inculpatul Gaf ost audiat în cursul urmăririi penale cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa în data de 12.10.2006 cat și la data de 6.11.2006 ( 76-79 ), declarații în care a descris în amănunt modul în care a obținut creditul bancar folosind acte false cât și împrejurarea că a mai facilitat obținerea de credite în aceleași condiții și pentru prieteni de ai lui, declarații în care nu a solicitat asistarea lui juridică din partea unui avocat. Inculpatul a declarat că domiciliază în C-N-..14, recunoscând că nu a lucrat, nici el și nici prietenii lui care au obținut credite bancare, la firma inculpatului.
Inculpatul G nu s-a mai prezentat la ancheta penală deși a fost citat, organele de poliție stabilind în urma verificărilor efectuate ca inculpatul a părăsit România în cursul lunii noiembrie 2006 plecând în Belgia, fapt ce rezultă din declarația dată de, mama inculpatului 84 Inculpatul Gaf ost citat la Judecătoria Cluj -N de la adresa indicată de acesta în faza de urmărire penală cât și prin afișare la ușa Consiliului local C-N, acesta neprezentându-se la dezbateri, nefiind audiat de instanța de fond, inculpatului fiindu-i asigurată asistența juridică prin avocat din oficiu.
Nu s-a reușit aducerea în fața instanței de fond a inculpatului G, deși a fost citat la mai multe termene și cu mandat de aducere, mandat ce nu a fost îndeplinit întrucât inculpatul nu se afla la domiciliul indicat, existând date ca acesta este plecat în străinătate.
Împotriva Sentinței penale nr.716/2007 a Judecătoriei Cluj -N a înaintat apel și inculpatul G care a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de fond cu motivația că a lipsit de la dezbaterea pe fond a cauzei și că a fost în imposibilitate să anunțe acest lucru instanței de fond.
Acesta a mai solicitat achitarea sa conform prevederilor art.ll pct.2, art.l0 lit.d Cod pr.penală pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a considerat soluția pronunțată de Judecătoria Cluj -N ar fi nelegală și netemeinică întrucât nu a fost audiat alături de ceilalți inculpați, el fiind citat de la domiciliul din țară fără a se avea în vedere ca din luna noiembrie 2006 și până după pronunțarea hotărârii apelate a fost plecat din țară.
Referitor la acuzele aduse inculpatului, acesta a considerat că nu a săvârșit nici una dintre infracțiunile pentru care a fost judecat, apreciind ca fiind legale actele încheiate de către coinculpatul cu ajutorul cărora a obținut creditul, dorința lui fiind aceea de a obține un loc muncă și nu de a înșela banca.
Inculpatul în motivele de apel a susținut că el nu a avut nicio contribuție determinantă în înșelarea băncii de către ceilalți coinculpați pe care i-a pus în legătură cu inculpatul, intenția lui fiind de a le asigura și lor un loc de muncă efectiv la firma lui.
În subsidiar, inculpatul Gas olicitat a i se aplica circumstanțe atenuante și o pedeapsa mai mică avându-se în vedere faptul că urmează a i se revoca o suspendare a unei pedepse de 2 ani închisoare.
Inculpatul Gaf ost prezent în fața instanței de apel, Tribunalul Cluj, fiind asistat inițial de apărător din oficiu și apoi de un avocat ales.
În ședința publică din data de 18.02.2008, inculpatul Gaf ost audiat, declarația acestuia aflându-se la 125 din dosarul Tribunalului Cluj, declarație în care și-a prezentat punctul de vedere privind săvârșirea infracțiunilor pentru care era judecat.
Tribunalul Cluja respins cererea formulată de inculpatul G de reaudiere a coinculpaților, și, considerând că aceștia au fost audiați în fata instanței de fond unde și-au prezentat poziția procesuală, respingându-se și cererea de audiere a mamei inculpatului legat de împrejurarea că inculpatul nu se afla în țară în cursul judecării cauzei la Judecătoria Cluj -N, respingere ce s-a bazat pe copiile depuse de inculpat a pașaportului acestuia, document din care rezulta datele plecării din țară a inculpatului și ale reîntoarcerii acestuia.
Prin Decizia penala nr.115/ A/2008 din 31 martie 2008 Tribunalului Clujs -a respins și apelul inculpatului G considerându-se soluția instanței de fond a fi temeinică și legală.
Inculpatul Gad eclarat recurs împotriva acestei decizii, recurs în care a reiterat aceleași aspecte și cereri de rejudecare, de achitare și de acordare de circumstanțe atenuante în situația menținerii condamnării, fiind prezent la termenul de judecata a recursului din data de 15.05.2008, fiind asistat inițial de către un avocat din oficiu și apoi de către un apărător ales.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr.402/R/2008 din 19 iunie 2008 respins recursul declarat de inculpat, constatând ca în cauză s-au administrat toate probele utile pentru stabilirea activității infracționale și circumstanțierea faptelor, vinovăția inculpaților fiind stabilită și la dozarea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor și persoana inculpaților.
Analizând recursul inculpatului G, instanța de recurs a constatat ca acesta se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în condițiile în care acesta nu a fost niciodată angajatul SC SRL, știind ca actele predate de coinculpatul erau false, neavând nicio relevanță intenția inculpatului de a achita ratele creditului luat.
Curtea de Apel Cluja considerat ca inculpatul nu s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri și a încunoștința instanța de fond despre aceasta imposibilitate, inculpatul fiind citat în mod legal de la adresa pe care acesta a comunicat-o organelor de urmărire penală, având cunoștință ca împotriva lui s-a declanșat urmărirea penală, deoarece a fost audiat în calitate de inculpat.
Instanța a apreciat ca singurul vinovat de neparticipare la judecata pe fond a cauzei la judecătorie este inculpatul care a plecat benevol din țară și care nu a efectuat demersurile necesare pentru indicarea adresei reale.
În aceste condiții la data de 19.06.2008 Judecătoria Cluj -N a emis pe numele condamnatului mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.908/2007, pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în regim de detenție.
S-a dispus punerea în executare a mandatului mai sus menționat fată de inculpatul G, organele de poliție comunicând instanței de executare că față de acesta s-a luat măsura dării în urmărire prin Dispoziția 124.982/25.07.2008.
Ulterior la data de 23.09.2008, Inspectoratul de Poliție al Județului Cas olicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N declanșarea demersurilor necesare pe lângă instanța competentă pentru emiterea unui mandat de urmărire internațională în vederea extrădării și a unui mandat european de arestare pe numele condamnatului G, în vederea punerii în aplicare a Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 908/2007 din 19.06.2008 a Judecătoriei Cluj -N, susținându-se că există date că acesta afla în străinătate.
Judecătoria Cluj -N prin încheierea nr.14/C/l0.10.2008 din Ședința Camerei de Consiliu din data de 10.10.2008 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N și a dispus în temeiul art.661 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006, emiterea unui mandat de urmărire intematională în vederea extrădării condamnatului G, iar în temeiul art.81 alin.1 lit.b din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.124/2006, a dispus emiterea unui mandat european de arestare pe numele condamnatului G, documente în baza cărora condamnatul a fost identificat în Italia și arestat, fiind trimis în România pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Pentru a lua acesta măsură instanța a reținut că pe numele inculpatului s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.908/2007 din 19.06.2008 de către Judecătoria Cluj -N, pedeapsa pentru care s-a emis mandatul de executare este mai mare de 4 luni, respectiv de 5 ani închisoare; de asemenea că nu a intervenit prescripția executării pedepsei, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare respectiv data de 19.06.2008 și la cuantumul pedepsei aplicate de 5 ani închisoare.
Astfel s-a reținut că în cazul de față termenul de prescripție a executării pedepsei prevăzut la art.126 lit.b din pen. (5 ani + 5 ani în total 10 ani calculat de la data de 19.06.2008) se împlinea la data de 18.06.2018.
Condamnatul Gaf ormulat în baza prevederilor art.5221Cod pr.penală o cerere, având ca obiect rejudecarea cauzei după extrădare cu privire la condamnarea acestuia la pedeapsa totală de 5 ani închisoare în regim de detenție aplicată prin Sentința penală nr.716 din 28.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin Decizia penala nr.402 din 19.06.2008 a Curții de Apel Cluj, cerere argumentată cu motivele prezentate mai sus.
Instanța de fond, analizând cererea precizata a condamnatului în lumina dispozițiilor legale privind condițiile de rejudecare după extrădare, a constatat că deși inculpatul nu a fost audiat în fata instanței de fond, acestui a i-au fost respectate drepturile procesuale, fiind citat prin citație și mandat de aducere de la adresa indicata în faza de urmărire penală din C-N,-,.14, jud. C, cat și prin afișare la ușa Consiliului local C-
Prima instanță a mai reținut că inculpatul Gaf ost audiat de două ori în cursul anchetei penale, ocazii în care a relatat în amănunt modul în care a acționat pentru obținerea creditului, cât și participarea lui la obținerea de către unii dintre inculpați a unor credite prin intermediul actelor falsificate puse la dispoziție de inculpatul, inculpatul indicând adresa din C-N unde a și fost citat în cursul procesului.
De asemenea s-a mai reținut că deși inculpatul G cunoștea faptul că este cercetat pentru fapte penale, acesta a plecat din țară la scurt timp după audierea sa de către poliție fără a indica o nouă adresă de unde să fie citat și fără să se mai intereseze de mersul procesului în fata instanței de fond, conduită ce ii este imputabilă în totalitate inculpatului.
S-a apreciat că acesta nu poate invoca în apărarea sa culpa de care a dat dovadă, neparticiparea la proces la Judecătoria Cluj -N fiindu-i imputabilă în totalitate, inculpatul nejustificând nicio situație de imposibilitate de a anunța instanța de judecata de motivele neprezentării lui la proces sau de intenția lui de a fi audiat și de a se administra probe în apărare.
În articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului s-a statuat dreptul acuzatului de a compărea în persoană în fața instanței, de a fi prezent la desfășurarea procedurilor și de a-și conduce apărarea, sfătuindu-și la nevoie avocatul, să întrebe și să obțină audierea martorilor.
În practica Curții Europene s-a cristalizat opinia ca acest drept nu este absolut, persoana învinuită putând sa renunțe la aceste garanții, acceptând astfel riscul și efectul judecării în lipsă.
În sarcina organului judiciar incumbă doar obligația de a depune eforturi rezonabile pentru a-l găsi pe inculpat și de a-l cita conform procedurii.
În cazul de față inculpatul a fost citat procedural de la adresa cunoscută și indicată în faza de urmărire penală, acesta având obligația ca la schimbarea domiciliului sau a locului indicat pentru procedura judiciara să încunoștințeze organele penale abilitate pentru a se proceda citarea lui.
Curtea Europeană nu recunoaște un drept de rejudecare a cauzei penale în cazul judecării în lipsa, în condițiile în care inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei sau nu s-a prezentat la judecata din motive neimputabile instanței de judecată.
Prin plecarea din țară în condițiile în care inculpatul cunoștea ca s-a început față de el urmărirea penală, acesta a acceptat în mod tacit posibilitatea de a fi judecat în lipsa.
Instanța a mai constatat că inculpatul a fost audiat în fata instanței de apel unde a descris contribuția sa la faptele penale pentru care era judecat, declarație în care deși se încearcă diminuarea răspunderii penale nu aduce elemente noi, determinante care să necesite lărgirea probatoriului administrat până în acel moment.
Instanțele de apel și recurs au analizat cererile inculpatului de rejudecare a cauzei, de readministrare a întregului probatoriu, considerând că aceste cereri nu se impun a fi admise în condițiile în care inculpatul nu a prezentat o alta stare de fapt diametral opusa celei susținute în faza de urmărire penala și în declarația dată în apel.
Instanța de fond, analizând cererea de rejudecare a condamnatului consideră ca acesta a cunoscut faptul că este cercetat și că urmează a fi judecat, lipsa acestui a de la domiciliu fiind asimilată cu o sustragere de la judecată și apoi după respingerea recursului ca o sustragere de la executarea pedepsei închisorii.
Prima instanță a apreciat că dispozițiile art.5221 Cod pr.penală se referă la situațiile în care inculpatul este cercetat și judecat în lipsa, împrejurare ce nu este imputabilă inculpatului și care se datorează lipsei datelor de identificare a adresei reale a inculpatului. În prezenta cauză inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, a cunoscut declanșarea anchetei penale fata de el și posibilitatea de a fi trimis în judecată, a indicat o adresa reală din C-N de unde sa fie citat, astfel încât plecarea acestuia din țară și neindicarea adresei noi de domiciliu nu ii poate asigura un regim identic cu persoanele care nu din vina lor au fost judecate în lipsă.
S-a procedat și la analiza materialului probator furnizat de apărătorul condamnatului în susținerea admiterii cererii formulate, respectiv încheierea penală pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr.8298!21l/2008 în care s-a admis în principiu o cerere de rejudecare în caz de extrădare în conformitate cu prevederile art.522/1 Cod pr.penaIă. S-a constatat că în acel caz inculpatul condamnat în lipsă nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de fond și nici în calea de atac, inculpatul nu avea antecedente penale, fiind condamnat în lipsă, încarcerat și extrădat aproape la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar În urma rejudecării a fost condamnat la pedeapsa inițială de 1 an închisoare a cărei executare s-a suspendat condiționat în condițiile în care legea penală mai favorabila de la data rejudecării permitea acesta modalitate de executare.
Statul Român garantează dreptul unor persoane condamnate în lipsă din motive neimputabile acestora să fie rejudecate În condițiile dispozițiilor art.5221 Cod pr.penală, instanța fiind datoare să verifice în faza premergătoare admiterii în principiu a cererii de rejudecare daca sunt îndeplinite condițiile legale și de fapt, analizând motivele pentru care un inculpat a fost judecat în lipsa și daca acea judecata ii este sau nu imputabila și daca prin judecarea în lipsa i-au fost sau nu încălcate unele drepturi procesuale.
Extinzând prevederile art.522/1 Cod pr.penală la toate situațiile în care o persoană este judecată în lipsă se poate ajunge la generalizarea unui fenomen care să conducă automat la instabilitatea și precaritatea hotărârilor judecătorești, -se la latitudinea inculpaților ca prin neprezenta lor la dezbateri în posibile situații datorate culpei lor să ia la cunoștință de cuantumul pedepsei aplicate, ca apoi prevalându-se de dispozițiile art.522/1 Cod pr.penală să solicite o noua rejudecare a cauzei în pronunțării unei hotărâri mai favorabile.
Totodată s-ar încălca dreptul unui inculpat de a se prezenta sau nu la judecarea cauzei sale penale, opțiune ce are caracter personal și care nu se poate transforma apoi automat în motiv de rejudecare cu efect de reformare a primei hotărâri.
S-a apreciat că intenția legiuitorului și a jurisprudenței CEDO se refera fără putință de tăgadă și fără alte interpretări și artificii la situația judecării și condamnării unui inculpat în lipsa datorată unor împrejurări neimputabile acestuia, judecata ce i-ar fi încălcat unele drepturi fundamentale, respectiv dreptul la apărare, la desfășurarea unui proces penal în contradictoriu cu inculpatul în condițiile asigurării posibilității ca acesta audiat să poată propune probe pertinente în apărarea sa.
Sustragerea inculpatului prin părăsirea țării de la ancheta penală și judecată, un comportament de sfidare a organelor de ancheta penală și a instanței de judecată, un dezinteres vădit manifestat față de situația lui juridică nu poate constitui un element determinant în admiterea unei cereri de rejudecare.
Potrivit dispozițiilor legale, art.522/1 Cod pr.penală, raportat la art.403 și art.406 Cod pr.penală, instanța a procedat la analizarea aspectelor prealabile legate de eventuala admisibilitate în principiu a cererii de rejudecare, audiind condamnatul și ascultând concluziile acestui a și ale avocatului, precum și poziția procesuală a reprezentantului parchetului, constatând că în cazul de față nu se impune rejudecarea cauzei față de condamnat cu argumentația prezentată pe larg mai sus.
De altfel, s-a reținut că prevederile art.522/1 Cod pr.penală, acordă instanței de judecată latitudinea de a aprecia oportunitatea și legalitatea rejudecării cauzei după extrădare, după o verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de judecată în lipsă, a motivelor care au generat acesta situație și a existentei unor încălcări ale drepturilor fundamentale ale condamnatului și a normelor procesuale.
Dispozițiile art.403 Cod pr.penală la care face trimitere art.522/1 Cod pr.penala, text de lege ce se referă la procedura admiterii în principiu a unei cereri de rejudecare, stipulează în alin.3 faptul ca instanța în baza celor constatate în analizarea aspectelor prealabile s-a dispus prin încheiere admiterea în principiu a cererii sau prin sentința respingerea acesteia.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond în baza art.522/1 Cod pr. penala, raportat la art. 403 și art.406 Cod pr. penală a respins cererea formulată și precizată de condamnatul G, fiul lui G și, născut la data de 17.02.1980 în C-N, jud.C, CNP -, deținut în Penitenciarul Gherla, având ca obiect rejudecare cauzei după extrădare privind condamnarea acestuia la pedeapsa totala de 5 ani închisoare în regim de detenție aplicată prin Sentința penală nr.716 din 28,06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin Decizia penală nr.402 din 19.06.2008 a Curtii de Apel Cluj.
În baza art.192 alin.3 pct.2 Cod pr.pena1ă, a obligat condamnatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G solicitând desființarea sentinței atacate, admiterea în principiu a cererii de rejudecare formulată în condițiile art.522/1 pr.pen. și trimiterea cauzei Judecătoriei Cluj -N pentru rejudecare motivând că a fost cercetat, judecat și condamnat în lipsă fiind în imposibilitatea de a participa la judecata în fond. În aceste condiții condamnatul apelant a apreciat că i s-a încălcat dreptul la apărare, motiv pentru care a apreciat că cererea sa de rejudecare a cauzei este întemeiată.
Prin încheierea penală nr.125 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.379 pctl litb pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G (fiul lui G și, născut la data de 17.02.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla ) împotriva sentinței penale nr.126/17.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale în materie și a actelor dosarului, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, analizând în mod judicios și amănunțit, atât în fapt cât și în drept argumentele invocate de către condamnat în susținerea cererii sale. Fără a relua argumentația primei instanțe, pe care tribunalul și-o însușește în totalitate, se va reține în plus că întra-adevăr este real faptul că judecata în primă instanță s-a derulat în lipsa inculpatului,care se afla plecat în străinătate, însă acesta cunoștea despre existența procesului și a fost asistat de apărător. Mai mult, condamnatul a fost prezent în fața instanței de apel, unde a fost audiat și a propus probe. Chiar dacă probele propuse au fost respinse de către instanța de apel, acest lucru a fost motivat de către tribunal, apreciindu-se că mijloacele de probă invocate nu erau singurele care au stat la baza hotărârii de condamnare a inculpatului. În continuare, inculpatul și-a exercitat calea de atac a recursului și a fost prezent și în fața instanței de recurs, având deci posibilitatea reală de a-și construi o apărare pertinentă.
Câtă vreme apelul este o cale de atac devolutivă, în care se procedează practic la o nouă judecare a cauzei pe fond, iar inculpatul a fost audiat în apel și a avut dreptul de a propune probe, nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la apărare, de inexistența unui proces echitabil sau de o condamnare în lipsă, În sensul dispoz.art.522/1 pr.pen. nu au permis aserțiunile apărării în sensul că dispozițiile art.522/1 pr.pen. se referă strict la o persoană condamnată în lipsă într-un singur stadiu procesual (în speță judecata la fond), deoarece procedura rejudecării vizează lipsa condamnatului la toate ciclurile procesuale (fond, apel și recurs), fiind necesar să reiasă în mod clar că inculpatul a fost în imposibilitatea de a-și construi vreo apărare în toate aceste trei etape.
Practica judiciară invocată de către apărare în fața instanței de apel, pe lângă faptul că reprezintă decizii de speță izolate, se referă și la situații diferite decât cea din prezenta cauză.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza că, potrivit lui latinspecialia generalibus derrogant,în speță ar avea prioritate prevederile Legii 302/2004 față de dispoz.art.522/l pr.pen. tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile prev. de art.72 alin.2 din Legea 302/2004 modificată prin Legea 224/2006, deoarece aceste dispoziții legale nu impun rejudecarea la cerere a extrădatului în orice situație ci doar în aceea în care acesta a fost condamnat efectiv în lipsă în toate gradele de jurisdicție. În același sens dispoz.art.34 alin. 1 din aceeași lege, garantează dreptul la o nouă procedură de judecată a extrădatului doar în situații speciale și nu atunci când acesta își invocă propria culpă, încercând să obțină rejudecarea unui proces despre care a avut cunoștință de la bun început și, mai mult, în cauză a și fost prezent la judecata în apel și în recurs.
Nu trebuie omisă din acest context nici conduita condamnatului care a părăsit țara imediat după ce a aflat că este cercetat de organele de urmărire penală, a revenit doar după ce a fost condamnat în primă instanță, iar ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii în recurs, a părăsit din nou țara încercând să se retragă executării pedepsei fiind necesar ca Statul Român să solicite extrădarea sa.
Toate aceste elemente, alături de motivațiile pertinente expuse de către prima instanță, conduc tribunalul la concluzia că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se proceda la rejudecarea cauzei, sens în care, în baza art.379 pctl lit.b pr.pen. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul G (fiul lui G și, născut la data de 17.02.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla ) împotriva sentinței penale nr.126/17.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând hotărârea ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune rejudecarea cauzei,având în vedere că nu a participat la judecata în fond a cauzei, i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că nu au fost administrate probele solicitate de acesta și a fost condamnat în contumacie.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată că recursul formulat este nefondat din următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă faptul că inculpatul a fost audiat de două ori în faza de urmărire penală, ocazii cu care a descris în mod detaliat modul în care a obținut creditul bancar folosind acte false.
Este, de asemenea real faptul că inculpatul nu a participat la judecata în fond a cauzei, dar acest lucru s-a întâmplat din culpa exclusivă a acestuia, aspect ce rezultă din conținutul proceselor-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere din care reiese faptul că acesta a părăsit țara fără a comunica adresa reședinței sale din străinătate.
Dreptul inculpatului la un proces echitabil a fost respectat, în consens cu dispozițiile art.6 din CEDO, inculpatul fiind prezent în fața instanțelor de control judiciar, fiind audiat în fața instanței de apel.
Tribunalul Cluj, în ședința publică din data de 18.02.2008 a pus în discuție cererile în probațiune formulate e către inculpat, respingându-le motivat, conform art. 63.
C.P.P.În fața instanței de recurs, inculpatul a învederat din nou aspectele menționate mai sus, recursul său fiind respins cu motivarea că în cauză au fost administrate toate probele utile cauzei, vinovăția inculpatului fiind stabilită fără urmă de echivoc.
Un aspect deosebit de important ce trebuie avut în vedere este faptul că inculpatul a beneficiat de apărare pe întreg parcursul procesului penal.
Față de cele de mai sus, curtea apreciază că în cauză nu se impune rejudecarea d, nefiind îndeplinite cerințele art.522/1 C.P.P. întrucât inculpatului i-au fost respectate toate drepturile procesuale, beneficiind astfel de un proces echitabil.
De altfel, practica judiciară s-a pronunțat în sensul interpretării într-un sens larg a dispozițiilor art. de lege menționat mai sus, amintim în acest sens decizia penală nr.560/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că instanțele naționale trebuie să aibă convingerea că, în cauzele în care se solicită rejudecarea a existat un proces echitabil conform art.6 CEDO, adică, inculpatul a participat la judecată, a fost audiat, a avut posibilitatea de a solicita probe, i-au fost respectate drepturile procesuale și în primul rând dreptul la apărare.
Raportat la cele de mai sus, curtea apreciază că în speță, nu se impune rejudecarea cauzei, atâta vreme cât toate drepturile amintite i-au fost garantate și mai mult respectate inculpatului.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge a nefondat recursul declarat.
Va obliga pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorulG,deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 125/A din 14 aprilie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Monica Rodina
