Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 515
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 58/CC/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 06.05.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fost audiat inculpatul,declarația acestuia fiind consemnată și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, în motivare arătând că starea de arest preventiv a fost prelungită cu mai mult de 75 de zile doar pentru solicitarea unor listinguri de convorbiri telefonice, audieri de martori și părți vătămate. La data de 6.05.2009 s-a efectuat de către organele de urmărire penală o confruntare improprie din care rezultă mai multe inadvertențe. În cauză a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în ceea ce -l privește pe inculpat în complicitate, iar coinculpații, adevărații autori, sunt cercetați în stare de libertate. Inculpatul nu ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați au fost deja audiați în cauză.
Procurorul pus concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv în vederea efectuării probelor solicitate în cererea de prelungire. Referitor la susținerile apărării a arătat că infracțiunea de complicitate la trafic de droguri este sancționată ca și autoratul.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că nu a comis fapta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 58/CC din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin.7 p Cod Penal raportat la art. 155.p Cod Penal, cu aplicarea art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal s-a admis propunerea formulată de T Biroul Teritorial Timiș și s-a prelungit starea de arest preventiv a inculpatului, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10.05.2009 până la 24.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 06.05.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 12.03.2009, prin intermediul minorilor Dobândă și A, fiind ajutat și de vărul său, a distribuit investigatorului sub acoperire și colaboratorului sub acoperire, o cantitate de 19, 2 gr. hașiș.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune avându-se în vedere faptul că pentru finalizarea cercetărilor este necesară depunerea de către operator a listingurilor convorbirilor telefonice purtate de persoanele cercetate în prezentul dosar, reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii (prin atragerea unor minori în traficul de droguri), la atitudinea pe care acesta a avut-o în timpul cercetărilor (inculpatul precizând că nu a traficat și consumat droguri, deși raportul de analiză a arătat că acesta este pozitiv la marijuana) și la impactul social pe care îl au astfel de fapte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.25/D/P/2009 emisă la data de 13.03.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000. reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2009, împreună cu alte persoane, au traficat în T droguri de risc și au deținut pentru consumul propriu astfel de stupefiante.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.31/CC/13.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.27 din data de 13.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
După cum s-a arătat și anterior, din datele existente la dosar rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că instanța a constatat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora inculpatul este posibil să fie implicat în traficul de droguri.
De asemenea, în opinia instanței, lăsarea numitului în libertate, în momentul de față, ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, dată fiind poziția contradictorie a inculpatului față de cea a învinuiților, menținerea lui în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, evitându-se astfel riscul intrării în contact a tuturor persoanelor cercetate în prezenta cauză în vederea realizării unei poziții comune.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. prima instanță a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării. Însă, raportat la actele procedurale ce mai trebuie îndeplinite pentru finalizarea cercetărilor, în condițiile în care inculpatul a fost deja reaudiat, instanța a apreciat că o durată de 30 zile ar fi excesivă, motiv pentru care a prelungit starea de arest cu 15 zile, timp suficient pentru depunerea acelui listing al telefoanelor și finalizarea cercetărilor.
Împotriva încheierii penale 58/CC/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 06.05.2009 a declarat recurs pentru inculpatul apărătorul ales, av., recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 12.05.2009. Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă gravă, periculoasă pentru viața sau sănătatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat presupusa activitate infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului, numărul persoanelor implicate în traficul de droguri, felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost traficate.
Curtea observă că este fără relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent mențiunea apărătorului acestuia referitoare la faptul că autorii infracțiunii sunt cercetați în stare de libertate în timp ce complicele (inculpatul-recurent) este arestat preventiv. Art. 136 alin. 8.pr.pen. prevede că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 58/CC/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 06.05.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 58/CC/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 06.05.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red. /18.05.2009
Tehnored.
2 ex./22.05.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
