Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 514
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr.59/CC/8.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, asistat de avocat, u asistat de avocat .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, au fost audiați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate în filă separată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului u, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării, arătând că motivele invocate în propunerea de prelungire nu se încadrează în prevederile art. 143 și 148.p Cod Penal, întrucât nu există indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a recunoscut fapta, în sensul că el doar a condus microbuzul pe teritoriul iei, fiind angajat ca șofer, nu a împiedicat desfășurarea urmăririi penale și nici nu s-a sustras cercetărilor. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, în motivare arătând următoarele: argumentele care au stat la baza arestării preventive nu au existat în ce îl privește pe inculpat, iar cele invocate ca fiind noi nu îndeplinesc dispozițiile procedurale legale. Învinuirea se bazează doar pe declarațiile investigatorilor sub acoperire, pe pretinsele ambalaje ale drogurilor nu s-au regăsit amprentele inculpatului, cum de altfel nici la domiciliul acestuia nu au fost găsite astfel de substanțe. În cauză nu sun t întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, având în vedere că părțile vătămate nu au fost determinate să meargă în străinătate și ele sunt victime ale propriei preocupări. Inculpatul suferă de mai multe afecțiuni, așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei, are 51 de ani, este analfabet. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș ca fiind temeinică și legală, întrucât au fost respectate condițiile și cerințele legale prev. de art. 155 și urm. p Cod Penal, existând indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. A mai arătat că potrivit Legii nr. 678/2001, actele întocmite de investigatorul sub acoperire sunt mijloace de probă și aceștia pot fi audiați ca martori.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 59/CC din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit. f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, și -, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10 mai 2009 până la data de 08 iunie 2009 inclusiv.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea nr. 144/D/P/2008 a DIICOT - Biroul Teritorial Timiș din data de 06.05.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.05.2009 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.05.2009 până la data de 07.06.2009. În propunere s-a arătat că, împotriva celor doi s-a început urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată și trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, starea de fapt constând în aceea că, în zilele de 18.12.2008 și 07.02.2009, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire și investigatorului sub acoperire, aproximativ 16 gr. rezină de cannabis pentru suma de 50 lei/gram, pentru ca la data de 08.04.2009, împreună cu celălalt inculpat, să racoleze investigatorii sub acoperire și, pe care, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în ia, le-a cumpărat pentru suma de 2000 euro de la investigatorul sub acoperire, iar în seara de 10.04.2009 transportându-le până în vama, cu scopul de a părăsi țara și de a le plasa unui exploatator în vederea practicării prostituției.
n sarcina inculpatului s-a reținut că în mai multe rânduri a participat împreună cu celălalt inculpat la punerea în vânzare de droguri de risc și că la data de 08.04.2009, împreună cu celălalt inculpat a racolat investigatorii sub acoperire și, pe care, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în ia, le-au cumpărat pentru suma de 2000 euro de la investigatorul sub acoperire, iar în seara de 10.04.2009 le-a transportat până în vama, cu scopul de a părăsi țara și de a le plasa unui exploatator în vederea practicării prostituției.
Organele de urmărire penală au mai învederat că nu s-a putut finaliza urmărirea penală, avându-se în vedere complexitatea cauzei și necesitatea completării probatoriului cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, precizând că în cauză urmează a se proceda la audierea părților vătămate, Minia Geneal, G, și, domiciliați pe raza jud. C, citarea procedurală a învinuitului, aflat pe teritoriul iei și audierea acestuia, identificarea și audierea altor persoane care au căzut victime celor doi inculpați și învinuitului, precum și certificarea notelor de redare scrisă a interceptărilor telefonice.
În consecință, organele de urmărire penală au apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, ținându-se seama de gravitatea faptelor reținute în sarcina lor
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.144/D/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că arestarea preventivă a inculpaților, s-a dispus prin încheierea penală nr.49/CC/11.04.2009 a Tribunalului Timiș, fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr. 41 și 42 din data de 11.04.2009 ale Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut in vedere, că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani. Instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, si nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice modificarea acestei măsuri. Și judecătorul sesizat a se pronunța asupra prelungiri măsurii arestării preventive opinează ca aceasta măsura poate fi luată, respectiv prelungită în condițiile în care sunt identificate chiar simple indicii care sa formeze presupunerea rezonabila că persoana acuzată ar fi săvârșit o faptă penală, iar aprecierea asupra existenței acestor indicii nu echivalează ca aprecierea asupra vinovăției. Angajarea răspunderii penale pentru săvârșirea unei infracțiuni, presupune pe lângă existența de probe cu privire la săvârșirea faptei, aprecierea asupra unui complex de împrejurări de fapt si de drept care să conducă la stabilirea vinovăției și necesitatea sancționării penale a conduitei ilicite. Toate aceste elemente sunt aduse la cunostinta instantei penale si analizate in cadrul procesului penal care incepe odata cu inceperea urmarii penale si se termina cu pronuntarea unei solutii de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. Textul prev de art 143 cod pr pen coroborat cu art 148 lit f cod pr penala permite judecatorului sesizat cu o propunere de arestare preventiva, respectiv prelungire a masurii arestarii preventive sa se pronunte doar asupra existentei unor indicii rezonabile cu privirea la comiterea de catre inculpati a pretisei infractiuni si a elementelor care probeza necesitatea de a fi restransa libertatea acestuia cu scopul protejarii ordinii publice sau asigurarii mersului normal al anchetei.
Instanta isi formeza parerea ca in cauza, modalitatea de comitere a faptelor, natura acestora, persoana inculpatilor au creat suspiciunea ca lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care aceștia sunt acuzati ca au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, iar lăsarea lor în libertate putând avea un impact negativ asupra desfasurarii cercetarilor care nu sunt inca complete.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de infracțiuni de trafic de droguri de risc și racolarea de persoane în vedere practicării prostituției în străinătate, instanța apreciază că lăsarea în libertate a celor doi inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Tribunalul Timiș nu a împărtășit opinia apărării, constând in aceea ca obținerea probelor, prin procedura folosirii investigatorilor si colaboratorilor sub acoperire încalcă dispozițiile textului art 68 alin 2 cod pr penala, in condițiile in care aceasta modalitate de descoperire a unor activități infracționale considerata atipice sau care sunt mai dificil de probat data fiind natura acestora, este prevăzută de lege. Pe de alta parte, eventuala provocare din parte investigatorilor sub acoperite, care ar putea avea consecințe asupra stabilirii nevinovăției inculpaților, este un element care poate fi elucidat odată cu soluționarea cauzei pe fond, pentru aprecierea oportunității prelungirii măsurii luate, fiind necesara doar aprecierea existenței unor împrejurări care sunt de natură să modifice temeiurile ce au stata la baza luării măsurii arestării, precum si daca actele procedurale ce urmează a fi efectuate sunt justificate.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit. f prima C.P.P. instanță a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 zile. Instanța a constatat că durata acestui termen este justificată prin raportare la multitudinea și complexitatea actelor procedurale ce urmează a fi efectuate de organele de urmărire penală potrivit adresei de sesizare a instanței.
Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția opiniei publice, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați
Împotriva încheierii penale nr.59/CC din 08.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații și -, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 12.05.2009, sub nr-.
Inculpatul a depus motivele de recurs arătând că nu au existat motive sau indicii temeinice care să justifice arestarea,toate probele provin de la lucrătorii și colaboratorii sub acoperire, s-a încălcat prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil solicitând revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul - în motivarea recursului a arătat în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 155.C.P.P.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și patrimoniul cetățenilor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului -, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu au existat motive sau indicii temeinice care să justifice arestarea,toate probele provin de la lucrătorii și colaboratorii sub acoperire, s-a încălcat prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil, deoarece instanța investită cu soluționarea cauzei nu analizează vinovăția inculpatului ci condițiile privind menținerea arestării preventive.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Pentru aceste motive a respins și solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpații și - împotriva încheierii penale nr.59/CC din 08.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat la plata a câte 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.59/CC/8.05.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.CM/19.05.09
Tehnored AJ/25.05.09
Prima instanță: Trib.T -M
25 Mai 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
