Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 575/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 68/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și inculpatul, în stare de arest, asistat de avocați aleși și din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, depune la dosar înscrisuri în dovedirea comportamentului inculpatului, iar apărătorul inculpatului-recurent depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că măsura arestării preventive nu poate fi un scop în sine, starea de arest fiind una de excepție și nu o regulă. Precizează că prin măsura arestării trebuie înlăturat un pericol pentru societate, însă fapta inculpatului este un accident nefericit, care s-a datorat imposibilității obiective de a decela ce este bina sau rău, iar acesta a recunoscut că a vândut 90 grame cannabis în două rânduri. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a avut un comportament bun, lucru atestat de aprecierile depuse la dosar. Se mai arată că din probe nu rezultă că ar exista pericolul ca inculpatul să influențeze cercetarea și de asemenea, nu există pericol social, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării și punerea inculpatului în libertate, arătând că măsura preventivă a arestării este o măsură excepțională, regula fiind cercetarea în stare de libertate. De asemenea, arată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. neexistând dovezi clare că punerea în libertate a inculpatului ar crea pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, susținând concluziile apărătorului ales al inculpatului, avocat.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, atitudine sinceră pe care solicită ca instanță să o aibă în vedere, însă în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de droguri, nu există date sau probe din care să rezulte comiterea acestei infracțiuni de către inculpat. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la faptul că actele materiale au fost săvârșite în cursul anului 2008 și el a fot arestat doar în cursul lunii mai 2009. În ceea ce privește flagrantul, arată că inculpatul nu are nici o legătură cu acesta.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate, inculpații săvârșind în mod repetat acte de trafic de droguri de mare risc, prin urmare existând pericolul pentru ordinea publică.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 68/CC/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. art. 1491alin. 9 Cpp raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. cu aplicarea art. 143.C.P.P. a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de - Biroul Teritorial Timiș.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 22.03.1988 în T, jud. T, domiciliat în T,-, -. 15, jud. T, CNP - -), (fiul lui și, născut la data de 25.07.1989 în T, jud. T, domiciliat în T,-, -. 15, jud. T, CNP - -) și (fiul lui și, născut la data de 10.10.1989 în T, jud. T, domiciliat în T,- A, jud. T, CNP - -), pe o durată de 29 de zile, de la 22.05.2009 până la 19.06.2009, inclusiv.
Au fost respinse cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și, prin apărători.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul Ministerului Public - T - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.05.2009, sub număr dosar -, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, și, sub asepctul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, s-au reținut următoarele:
Pentru inculpatul: începând din data de 16.04.2009, împreună cu inculpatul, a pus în vânzare, în mod repetat, droguri de risc către colaboratorul acoperit, în cantitate de circa 50 gr. rezină de cannabis, în seara zilei de 21.05.2009 fiin surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator acoperit, cantitatea de circa 54 grame de rezină de cannabis.
Pentru inculpatul: începând din data de 16.04.2009, împreună cu inculpatul, a pus în vânzare, în mod repetat, droguri de risc către colaboratorul acoperit, în cantitate de circa 50 gr. rezină de cannabis, în seara zilei de 21.05.2009 fiin surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator acoperit, cantitatea de circa 54 grame de rezină de cannabis.
Pentru inculaptul: începând din data de 22.02.2008, a pus în vânzare în mod repetat, droguri de risc către colaboratorul acoperit și investigatorul acoperit, în greutate totală de circa 18 grame rezină de cannabis, contra sumei de 700 lei, pentru ca, începând din data de 16.04.2009 să se implice efectiv alături de inculpații și, la punerea în vânzare de droguri de risc, în mod repetat, către colaboratorul acoperit, asigurând de fiecare dată paza locului unde se desfășura activitatea infracțională.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 38/D/P/2009.
În motivarea propuenrii, procurorul s-a arătat că arestarea acestora se impune întrucât există probe că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P..
Totodată, lăsarea lor în libertate creează un pericol pentru ordinea publică, în sensul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. deoarece aceasta ar produce un puternic impact în rândul comunității și un sentiment de neîncredere față de reacția justiției.
Având a se pronunța pe propunere, Tribunalul Timișa constatat că, față de inculpați sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. în sensul că există probe că au săvârșit infracțiunile, inclusiv recunoașterile inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa prevăzută pentru infracțiuni este mai mare de 4 ani închisoare și, chiar dacă aceștia nu au antecedente penale, nu au săvârșit infracțiuni cu violență și au avut o poziție procesuală sinceră, aceasta nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică nu există prin cercetarea acestora în stare de libertate.
Tribunalul a reținut că, așa cum și Curtea de la Strasbourg a arătat (Letellier contra Franței), în prezervarea ordinii publice, față de acuzat se poate lua măsura arestării preventive atunci când fapta săvârșită, ajungând la cunoștința opiniei publice, creează un puternic sentiment de insecuritate, de temere, cel puțin pe o perioadă determinată, raportat la săvârșirea unor infracțiuni grave.
În acest context, s-a apreciat că ordinea publică ar fi afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în societate raportat la faptele grave care aduc atingere sănătății publice.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timișa admis propunerea de arestare preventivă și, pe cale de consecință, a respins cererile privind luarea altei măsuri.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul, prin avocatul ales, a criticat încheierea pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că măsura arestării preventive nu poate fi un scop în sine, starea de arest fiind una de excepție și nu o regulă. Precizează că fapta inculpatului este un accident nefericit, care s-a datorat imposibilității obiective de a decela ce este bina sau rău, iar acesta a recunoscut că a vândut 90 grame cannabis în două rânduri. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a avut un comportament bun, lucru atestat de aprecierile depuse la dosar. Se mai arată că din probe nu rezultă că ar exista pericolul ca inculpatul să influențeze cercetarea și de asemenea, nu există pericol social, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul,prin avocatul ales, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării și punerea inculpatului în libertate, arătând că măsura preventivă a arestării este o măsură excepțională, regula fiind cercetarea în stare de libertate. De asemenea, arată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. neexistând dovezi clare că punerea în libertate a inculpatului ar crea pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, prin avocatul ales, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, atitudine sinceră pe care solicită ca instanță să o aibă în vedere, însă în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de droguri, nu există date sau probe din care să rezulte comiterea acestei infracțiuni de către inculpat. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la faptul că actele materiale au fost săvârșite în cursul anului 2008 și el a fot arestat doar în cursul lunii mai 2009. În ceea ce privește flagrantul, arată că inculpatul nu are nici o legătură cu acesta.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și un există nici un motiv de casare.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că împotriva inculpaților a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al1 din Legea 143/2000, cu apl. art. 41 cp reținându-se că aceștia în mod repetat au pus în vânzare droguri de risc respectiv rezină de canabis.
Instanța de fond în mod întemeiat a dispus arestarea preventivă a inculpaților constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cpp existând indicii și probe că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f cpp în sensul că pedeapsa pentru faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați, aceea de trafic de droguri.
Pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei penale. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient existând sentimentul de insecuritate din rândul colectivității că prin lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o infracțiune gravă cum este aceea de trafic de droguri s-ar putea încuraja ca și alte persoane să comită astfel de infracțiuni.
Prin urmare recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art.38515, pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii nr. 68/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 09.06.2009
Tehnored. - 10.06.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Anca Nacu
