Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 6/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 6/2010
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 5/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea cererii de arestare, învederând instanței faptul că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, însă a precizat și în fața tribunalului că nu este vinovat în totalitate de săvârșirea faptei deoarece a fost provocat de partea vătămată. Apreciază că lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol public.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în litigiu fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr.5/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.09.1954 în mun. A-I, jud. A, cetățean român, studii: 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, divorțat, un copil minor, domiciliat în loc. (mun. A-I),-, jud. A, posesor al seria - nr. - eliberată de Poliția A-I, CNP--.
Potrivit art.149/1 alin.10 și 11.pr.pen. s-a dispus ca măsura arestării să fie executată începând cu data de 10.02.2010 până la data de 10.03.2010.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă Nr. 36/2010, conform art.146 alin.10 și 151 Cpp, cu începere de la data de 10.02.2010 până la data de 10.03.2010.
Conform art.137/1 alin.2 pr.pen. s-a dispus ca despre arestarea preventivă inculpatului să fie încunoștințat fratele inculpatului, în S,-, jud
În baza art. 189.pr.pen. s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpat să fie avansat Baroului de Avocați A din fondurile
Prin încheiere instanța a reținut că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost descrisă în propunerea de arestare, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța social negativă a faptului că persoane care au comis fapte care au avut ca urmare moartea unei persoane, sunt cercetate în stare de libertate, fiind astfel întrunite cerințele art. 143, 148 lit. pr.pen.
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din natura infracțiunii săvârșite, gravitatea deosebită a faptei, modalitatea de săvârșire a faptei, de urmările acesteia, respectiv decesul victimei, împrejurări care chiar dacă sunt identice cu pericolul social al faptei sunt incluse și noțiunii mai cuprinzătoare a pericolului pentru ordinea publică.
S-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră dar s-a apreciat că aceste aspecte nu sunt în măsură să înlăture pericolul mai sus expus și mai ales rezonanța colectivității care reacționează negativ față de împrejurarea că inculpatul cercetat pentru o infracțiune gravă ar fi cercetat în stare de libertate și ar putea crea un sentiment de neîncredere al cetățenilor în actul de justiție. S-a apreciat ca fiind relevantă cauzei declarația unui martor audiat de procuror, respectiv care arată reacția vecinilor față de fapta inculpatului prin faptul că a declarat: "cred că toată comunitatea locală va fi liniștită dacă învinuitul va fi arestat"- 17 din dosarul de urmărire penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul G și a solicitat a fi cercetat în stare de libertate deoarece nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, de care nu este în totalitate vinovat deoarece a fost provocat de victimă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în conformitate cu art.385/6 alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art.143 și art.148 lit.f privind C.P.P. luarea măsurii arestării preventive.
Probele administrate până în această fază a urmăririi penale justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul Gac omis infracțiunea de omor prev.de art.174
Cod PenalLuarea măsurii arestării preventive este justificată atât prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor, de care este acuzat inculpatul, cât și prin prisma pericolului social pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Pericolul social este relevat, pe de o parte, de rezonanța negativă în rândul colectivității pe care ar determina-o lăsarea în libertate a unui inculpat cercetat pentru o infracțiune gravă, și, pe de altă parte, de modalitatea în care se reține că a fost săvârșită fapta, ce denotă o periculozitate deosebită a inculpatului, impunându-se îndepărtarea acestuia din societate.
Împrejurările invocate de inculpat în apărare, referitoare la faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și că ar fi fost provocat de victimă, nu sunt în măsură să înlăture starea de insecuritate pe care a creat-o inculpatul prin comiterea infracțiunii.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 5/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale nr. 5/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./12.02.2010
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria
