Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 68/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 68/2009

Ședința publică din 22 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 3: Leontin

Grefier

- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A, și împotriva încheierii penale nr. 46/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul A, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat a, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat -, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat a și inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs, însoțite de înscrisuri.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat -, depune la dosar memoriu cu motivele de recurs, însoțite de acte medicale.

Instanța pune în vedere inculpaților posibilitatea de a fi ascultați de instanța de recurs, însă inculpații, și declară că nu doresc să dea declarație și că își mențin declarațiile date.

Instanța procedează la audierea inculpatului A, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatul recurent, avocat, solicită în temeiul art. 1403al. 7 Cod procedură penală, admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, pentru următoarele motive:

Prin încheierea atacată se reține că inculpatul în mod repetat a vândut droguri de risc și a consumat din acestea. Arată că inculpatul a recunoscut faptele, pe care le-a regretat, și a arătat că în 4 rânduri a cumpărat droguri din H și le-a vândut unei persoane, despre care ulterior a aflat că era investigator sub acoperire, la insistențele acestuia, care a profitat de naivitatea inculpatului.

Precizează că la dosar există interceptări telefonice care îl vizează pe inculpat, referitoare la convorbirile acestuia cu diverși prieteni, însă din care nu rezultă că acesta ar fi comis alte fapte de natură penală.

Arată că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, că acesta a crescut fără ambii părinți, nu a reușit să se angajeze și că acesta, la îndemnul investigatorilor sub acoperire a acceptat să procure droguri de la o persoană din H, chiar a acceptat să consume, având în vedere nivelul său slab de instruire care nu l-a ajutat să facă distincție între drogurile ușoare și drogurile de risc.

Învederează faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanță că toți inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, având în vedere că inculpatul a dat o declarație în fața instanței prin care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, facilitând astfel administrarea probelor de către procuror. Precizează că această atitudine a inculpatului demonstrează și regretul său pentru săvârșirea faptei.

Arată că art. 6 paragraful 2 din CEDO, art. 23 din Constituția României, precum și art. 52din Codul d e procedură penală stipulează că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, inculpatul trebuie considerat nevinovat.

Solicită instanței să aibă în vedere că art. 148 lit. f Cod procedură penală cere ca persoana în cauză să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică și arată că pericolul social generic al faptelor inculpatului există, însă pericolul social concret trebuie apreciat ca pertinent și suficient doar dacă se demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Precizează că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar periclita urmărirea penală.

Arată că în afară de aceste intermedieri la dosar nu există nicio probă din care să rezulte săvârșirea unor alte asemenea fapte de către inculpat. Învederează că la filele 85-86 din dosarul de urmărire penală există poze în care apare inculpatul împreună cu investigatorii sub acoperire și arată că dacă inculpatul s-ar fi ocupat constant de asemenea fapte ar fi trebuit să existe la dosar și alte asemenea probe. Consideră că la dosar nu există probe, indicii, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște în rândul cetățenilor. Apreciază că trebuie luată în considerare și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și nu a mai avut asemenea fapte.

În concluzie, solicită admiterea recursului și revocarea mandatului de arestare preventivă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă ca nefondată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod procedură penală.

Arată că Tribunalul a considerat că sunt suficiente date care să conducă la concluzia săvârșirii faptei și, făcând referire la toți inculpații, a considerat că sunt probe la dosar (procese verbale ale investigatorilor, percheziții domiciliare, interceptări telefonice) și conform art. 148 considerat că faptele sunt sancționate cu pedeapsa mai mare de 4 ani, iar pentru fiecare inculpat a enumerat faptele, reținându-se în sarcina inculpatului doar că în data de 01.07.2009 a vândut droguri. Critică hotărârea atacată pentru faptul că a fost admisă propunerea de arestare a inculpatului doar rezumându-se la pericolul faptei și arată că, conform jurisprudenței, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul în libertate nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei. Arată că privarea de libertate este o măsură de excepție, astfel că aceasta trebuie puternic fundamentată. Învederează că, potrivit art.148 Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică trebuie dovedit, iar în cauză nu există probe care să ateste că lăsarea în libertate a inculpatului ar primejdui buna desfășurare a procesului. Arată că fapta nu prezintă pericol public, nu a fost cunoscută de public, inculpatul a săvârșit o singură vânzare investigatorului sub acoperire. Învederează instanței faptul că probele la care face referire Tribunalul nu au legătură cu probele ce trebuie avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind probe de fond. Arată că împotriva inculpatului există o singură probă - procesul verbal a investigatorului sub acoperire - probă care nu este coroborată cu alte elemente, astfel că apreciază că nu poate fi vorba de o susținere probantă. Apreciază că în acest moment ar trebui să fie avut în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca și traficant de droguri, și care, de la data de 01.07.2009 nu a mai avut niciun alt act material. Arată că de la data săvârșirii faptei inculpatul a fost lăsat în libertate timp de trei luni de zile și apoi a fost arestat.

Invocă încheierea penală nr. 21/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr- în care instanța, având în vedere împrejurarea că inculpații au efectuat un singur act de vânzare, lipsa antecedențelor penale și împrejurarea că aceștia nu au vândut droguri altor persoane în afara investigatorului sub acoperire a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită instanței să aibă în vedere că începutul activității infracționale a inculpatului a avut la bază intervenția investigatorului sub acoperire, că în cauză este vorba de un singur act material în acest sens, situație pe care o consideră ca o instigare din partea agenților sub acoperire.

Arată că în speță sunt cumulate mai multe dosare pentru a demonstra că este vorba de trafic de droguri.

Își pune întrebarea dacă procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire pot fi considerate ca probe, apreciind că deocamdată acestea sunt doar susțineri ale investigatorilor sub acoperire.

Arată că, în conformitate cu prevederile art. 6 CEDO, garanțiile trebuie respectate.

Apreciază că motivarea soluției încheierii s-a făcut la comun, iar în cauză sunt mai multe dosare penale, iar inculpații nici nu se cunosc între ei. Arată că Tribunalul nici măcar nu a cercetat în amplu prezentul dosar.

În concluzie solicită admiterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent A, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. Arată că inculpatul a avut 23 de punguțe de droguri pentru consumul propriu, fiind suferind de boli cronice, și consideră că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Apreciază că orice inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție și consideră că nu s-au adus dovezi temeinice că inculpatul ar încerca să se sustragă cercetărilor. Solicită instanței să aibă în vedere situația socială a inculpatului, că este întreținătorul bunicilor săi, precum și starea de sănătate a acestuia.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat -, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. În subsidiar, solicită aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art. 145, 1451Cod procedură penală.

Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Tribunalul a motivat încheierea în general, nearătând probe certe pentru pericolul social.

S-a reținut săvârșirea unui singur act material de vânzare de droguri de risc (2 gr rezină de cannabis), iar la percheziția domiciliară nu s-a găsit nicio cantitate de substanță care să conducă la concluzia că inculpatul se ocupă de comercializarea de droguri.

În ce privește reținerea de către instanță a prevederilor art. 148 lit. d Cod procedură penală, arată că acesta nu reprezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că în dosarul la care se face referire inculpatul este cercetat pentru fapte similare, în care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, consideră că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și cercetarea sa în stare de libertate nu poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Arată că în motivarea încheierii atacate s-a arătat că inculpatul s-a prelevat de dreptul la tăcere, însă activitatea infracțională se deduce și din declarația învinuitului. Precizează că la filele 33-332 există declarația inculpatului dată în prezența apărătorului său ales și arată că simpla declarație a învinuitului nu poate fi reținută ca probă dacă aceasta nu se coroborează și cu alte probe.

Arată că inculpatul nu are antecedente penale, este încadrat în muncă, dorește să-și întemeieze o familie, a suferit un accident de circulație în urma căruia a suferit mai multe intervenții chirurgicale și urmează că efectueze o nouă intervenție chirurgicală.

Depune la dosar copia încheierii penale nr. 21/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr- și copia rechizitoriului emis la 21.09.2007 de DIICOT - Biroul Teritorial Arad în dosar penal nr. 60D/P/2006.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, punerea în libertate a inculpatului.

Arată că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală așa cum se pretinde, faptul că nu a fost găsit de ofițerii DIICOT s-a datorat unui eveniment petrecut la sfârșitul săptămânii, stare de fapt ce rezultă din declarația pe proprie răspundere depusă la dosar.

Arată că inculpatul nu prezintă pericol public și că acesta, după ce s-a întors din străinătate a început să-și continue școala. Arată că inculpatul s-a prezentat de fiecare dată când a știut că este chemat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată.

Precizează că inculpatul nu a săvârșit o nouă faptă de natură penală cu intenție. Solicită a se constata că procesele verbale sunt nule pentru următoarele motive: acestea nu conțin ora la care au fost întocmite, fiind încălcate prevederile art. 91 lit. a din Codul d e procedură penală, iar descrierea faptei este incompletă, nefiind prevăzută ora săvârșirii faptei, conform prevederilor art. 91 lit. d Cod procedură penală. Consideră că în dosar nu s-a trecut ora pentru că aceste fapte nu există și în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare.

Cu privire la nulitate arată că indiferent de natura nulității instanța are puterea să țină cont de această nulitate, când anularea duce la justa soluționare a cauzei. Apreciază că se impune anularea proceselor verbale.

Mai arată că a sesizat faptul că în cele două procese verbale datele sunt corectate, iar după părerea sa, acestea sunt adaptate după necesitate.

Cu privire la sumele pretinse a fi plătite arată că pentru 1,3 gr se pretinde 200 lei, iar pentru 0,7 gr se pretinde 250 lei, iar din dosar rezultă că prețul pe piață este de 50 lei/ gram.

Cu privire la deținerea fără drept a drogurilor arată că în procesul verbal de prezentare și aducere la cunoștință a învinuirii perioada săvârșirii faptei este neclară, precizându-se că în perioada mai - octombrie 2009 inculpatul a deținut droguri, însă arată că în luna mai inculpatul era plecat din țară.

Arată că inculpatul este introdus artificial în dosar, el neavând nicio legătură cu ceilalți inculpați.

În concluzie, solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. Apreciază că la dosar nu există probe suficiente care să confirme că se impune arestarea inculpatului. Arată că măsura arestării preventive este o măsură de excepție și că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Precizează că inculpatul a fost arestat pentru trei acte materiale săvârșite la propunerea investigatorului sub acoperire. Apreciază că nu s-au adus probe certe că inculpatul încearcă să comercializeze droguri, că nu sunt dovezi că lăsarea în libertate ar produce o tulburare a ordinii publice, că nu există probe că inculpatul ar încerca să se sustragă cercetării sau să influențeze aflarea adevărului.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, apreciind că hotărârea Tribunalului Hunedoara este temeinică și legală.

Arată că instanță, verificând propunerea de arestare preventivă și dosarul de urmărire penală, a constatat întemeiat că la momentul formulării propunerii de arestare preventivă există indicii că inculpații ar fi comis aceste infracțiuni și arată că nu se pretinde că aceștia ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunilor.

Precizează că trei dintre inculpați sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni de același gen și că nu este important ca ei să fi fost condamnați pentru acele fapte, ci că ei au continuat să consume droguri și să vândă droguri, comițând și infracțiunea de trafic de droguri.

Arată că inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, dar arată că traficul de droguri se săvârșește nu numai prin vânzare, acesta a cumpărat și a vândut droguri. Arată că inculpatul invocă motive de ordin familial, de sănătate, dar arată că acestea nu au legătură cu arestarea preventivă. Arată că dacă acestea ar avea legătură cu arestarea preventivă niciodată nu s-ar mai emite mandate de arestare.

Cu privire la faptul că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică arată că legiuitorul a urmărit să protejeze pe consumator și pe viitoarea persoană care ar urma să consume droguri.

Referitor la prezumția de nevinovăție arată că, cu prilejul arestării preventive nimeni nu a înfrânt prezumția, ci s-a apreciat că aceasta este o măsură necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale.

Referitor la susținerea că inculpatului i se impută traficul de droguri de mare risc pentru un singur act material își pune întrebarea de ce un singur act material nu ar, cum ar mai multe acte materiale, la luarea măsurii arestării, având în vedere că este vorba despre o infracțiune.

Referitor la inculpatul arată că acesta spune că ar fi suferind și că a consumat droguri pentru alinarea suferinței, dar arată că în locuința acestuia s-au consumat droguri, că acesta a cumpărat droguri și a cultivat droguri. Apreciază că trebuie cântărit, pe de o parte, faptul că la locuința acestuia s-au găsit droguri, că acesta a consumat droguri, a cultivat droguri și, în cealaltă parte, că acesta ar avea o suferință pulmonară, dar pentru care în prezent nu se tratează.

Cu privire la inculpatul arată că se spune că investigatorul sub acoperire ar fi cel care a provocat săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, dar arată că acest inculpat a vândut droguri și numitului și că trebuie să se țină seama de toate probele de la dosar. Mai arată că martorul, conform declarației aflate la fila 373 din dup, a cumpărat în 10 rânduri de la inculpatul. Precizează că inculpatul este trimis în judecată pentru același gen de fapte și nu are relevanță faptul că nu este condamnat, ci că nu s-a oprit de la săvârșirea de noi fapte, a comis același gen de infracțiuni.

Referitor la inculpatul, arată că și el, ca și inculpatul, este trimis în judecată pentru același gen de infracțiuni. Arată că acest inculpat critică încheierea sub aspectul nelegalității proceselor verbale, însă arată că acest aspect a fost invocat și pe fond, iar instanța a motivat că nu acela ( cum nu este nici acesta) este cadrul procesual în care s-ar regla aceste înscrisuri. Precizează că, potrivit prevederilor art. 278 Cod procedură penală, se poate formula plângere împotriva actelor emise de procuror, poate fi criticat caracterul legal sau nelegal al înscrisurilor.

Referitor la inculpatul arată că se reține și în sarcina lui că ar fi comis infracțiunile de consum și trafic și că acesta este trimis în judecată pentru același gen de fapte.

Precizează că art. 148 din Codul d e procedură penală s-a modificat, în sensul că nu se cere existența probelor certe, ci doar a probelor că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Arată că instanța a reținut repetabilitatea actelor materiale pentru toți inculpații, iar pentru inculpații, și, că sunt trimiși în judecată pentru același gen de fapte.

În concluzie, solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală.

În replică, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat -, arată că nu a făcut referire la probele de fond, că declarația martorului nu face nicio referire la inculpat. Arată că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie îndeplinite două condiții, iar pericolul pentru ordinea publică nu este dovedit nicicum, la dosar neexistând nici măcar raportul investigatorului sub acoperire.

În replică, apărătoruldesemnat din oficiu pentru inculpații recurenți A și, avocat a,arată că nu se poate presupune împrejurarea că inculpatul cultiva droguri pentru comercializare, că în speță există dubii ce profită inculpatului. La fel și privitor la inculpatul arată că, nici cu privire la acesta, nu se poate presupune că urma să efectueze alte acte materiale.

În replică, apărătorulales al inculpatului recurent, avocat, arată că nu poate constata ca indiciu un proces verbal nul și că potrivit art. 197 Cod procedură penală se permite luarea în considerare a nulităților.

În replică, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că reprezentanta DIICOT a făcut remarca referitoare la inculpatul că nu ar avea importanță dacă acest inculpat a săvârșit un act material sau ar fi săvârșit 10 acte materiale și învederează că în speță este vorba despre măsura arestării preventive și că pericolul pentru ordinea publică se justifică în cazul faptelor repetate. Arată că inculpatul a săvârșit un singur act material la data de 1.07.2009, astfel că își pune întrebarea cum acesta este catalogat ca pericol pentru ordinea publică și a fost lăsat în libertate o perioadă de timp de 3 luni după săvârșirea faptei.

În replică, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că în mod greșit reprezentanta DIICOT s-a referit la motivele de sănătate invocate de inculpatul, precizând că nu este vorba de alt inculpat. Mai arată că reprezentanta DIICOT a precizat că inculpatul a cumpărat și a pus spre vânzare droguri, dar aceasta nu a făcut referire la îndemnurile investigatorului sub acoperire.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este consumator, că nu prezintă probleme de sănătate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol public și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

Inculpatul A, având ultimul cuvânt, arată că nu a pus la dispoziție locuința pentru consum, ci a folosit-o pentru consumul propriu. Precizează că nu prezintă pericol public și că este doar consumator.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a auzit de doamna, că i se reține vânzarea a 2 grame și că nu știe pentru ce a fost trimis în judecată. Solicită să fie cercetat în stare de libertate și apreciază că nu prezintă pericol pentru societate. Arată că mai are de făcut o intervenție chirurgicală și că acasă îl așteaptă o fată însărcinată. Precizează că cel care a declarat împotriva sa a fost reținut pentru consum de droguri.

Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că împotriva sa sunt presiuni, procurorul fiind acasă la el de trei ori.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 46/20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara.

În baza art. 143, 148 lit. f și 1491Cod procedură penală s-a dispus arestarea inculpaților:

1. - zis "", fiul lui - și, născut la 26.05.1986 în D, jud.H, domiciliat în,-, jud.H, posesor al CI seria - nr.-, CNP--, aflat în Arestul Poliției mun.D;

2. - - fiul lui - și, născut la 19.05.1988 în D, jud.H, domiciliat în D, str.-.-,.48,.3,.2,.50, jud.H, CNP--, aflat în Arestul Poliției mun.D;

3. - - fiul lui și, născut la 20.02.1986 în D, jud.H, domiciliat în D, str.-,.29,.2,.1,.27, jud.H, fără forme legale în D, -.-,.52,.1,.27, jud.H, CNP--, aflat în Arestul Poliției mun.D, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 20 octombrie 2009 și până la data de 17 noiembrie 2009.

În baza art.143, art.148 al.1 lit.d și f și art.1491Cod proc.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:

4. -, fiul lui și, născut la data de 13.05.1981 în D, jud. H, domiciliat în D, -..81,.1,.3,.15, jud.H, posesor al CI, seria - nr.-, CNP - -, fără antecedente penale, aflat în Arestul Poliției mun.D;

5. -, fiul lui - și, născut la 13.02.1989 în H, jud.H, posesor al CI, seria - nr.-, eliberat de mun.H, CNP - -, domiciliat în H, -. nr.8,.8,.C,.65, jud.H, aflat în Arestul Poliției mun.D, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 20 octombrie 2009 și până la data de 17 noiembrie 2009.

În baza art.143, art.148 al.1 lit.a,d și f și art.1491Cod proc.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:

6., fiul lui și -, născut la data de 11.11.1989 în O, jud. H, domiciliat în O,-, jud.H, posesor al CI, seria - nr.-, CNP - -, cu antecedente penale, pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Au fost respinse cererile formulate de inculpații A, și de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Au fost respinse cererile formulate de inculpații A, și de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1000 lei au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, A, și, în sumă de câte 200 lei, fiecare, să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Tribunalul Hunedoara și-a fundamentat soluția pe următoarele considerente de fapt și de drept:

În perioada 01 mai 2009-05 octombrie 2009, au fost efectuate mai multe cumpărări autorizate, atât de droguri de risc, cât și droguri de mare risc:

- de la inculpatul, în datele de 01 mai 2009, 10 mai 2009, 02 septembrie 2009, 03 septembrie 2009, au fost cumpărate mai multe cantități de rezină de cannabis, inculpatul fiind totodată și consumator de droguri de risc;

- de la inculpatul a fost efectuată o cumpărare de droguri de mare risc, în data de 01 iulie 2009, în cantitate de 1,0 grame amfetamine;

- de la inculpatul s-a cumpărat în data de 03 septembrie 2009, o cantitate de 2,0 grame cannabis, inculpatul vânzând în mai multe rânduri droguri de risc și altor persoane, printre care inculpatului;

- de la inculpatul s-a cumpărat în cursul anului 2008, respectiv în data de 08 noiembrie 2008, cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis, iar în datele de 29 septembrie 2009, 02 octombrie 2009, vândut cantitățile de 2,2 grame rezină de cannabis, respectiv 1,3 grame rezină de cannabis, inculpatul fiind totodată și consumator de droguri de risc;

- s-a stabilit și faptul că inculpatul Aav ândut în cursul anului 2009, în mai multe rânduri, droguri de risc, diverșilor consumatori, inculpatul fiind totodată și consumator de droguri de risc.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 19 octombrie 2009 la locuința inculpatului sus menționat, au fost găsite o serie de bunuri, printre care 23 de doze conținând fragmente vegetale cu miros și aspect de cannabis, pregătite pentru vânzare, inculpatul aruncând aceste bunuri peste balconul locuinței, în vasul toaletei din baie au fost găsite mai multe fragmente vegetale care par a aparține genului cannabis, tot în baie au mai fost găsite 2 găleți conținând plante în stare ce prezintă caracteristicile plantei de cannabis, într-o scrumieră au fost găsite două mucuri de țigară confecționate artizanal, în cameră a fost găsit un cântar miniatural de culoare neagră și de asemenea, un carnețel cu numere de telefon;

- de la inculpatul s-au cumpărat în datele de 12 septembrie 2009 și 12 octombrie 2009, în municipiile D și O, cantitățile de 1,3 grame rezină de cannabis, respectiv 0,7 grame rezină de cannabis, inculpatul fiind totodată și consumator de astfel de droguri.

Prin urmare, s-a probat că inculpatul, în perioada 01 mai 2009-03 septembrie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut mai multe cantități de rezină de cannabis (hașiș) colaboratorilor sub acoperire, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În fața judecătorului, inculpatul a recunoscut doar parțial comiterea faptelor, în sensul că a cumpărat de la o anumită persoană din H, la diferite intervale de timp, cantități de cannabis, la solicitarea unui anumit "" și că, acel "" în schimbul cantităților de drog aduse de la, îi dădea diferite sume de bani.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a constatat că, în data de 01 iulie 2009, vândut colaboratorilor sub acoperire cantitatea de 1,0 grame amfetamine considerat drog de mare risc, conform tabelului anexă II din Legea nr. 143/2000, faptă prev. și ped. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.

Cu ocazia luării declarației, inculpatul a arătat că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere, prev. de art. 70 alin. 2 Cod proc. penală, însă la ultimul cuvânt, a declarat că recunoaște fapta comisă.

Față de inculpatul s-a constatat că, în 03 septembrie 2009, vândut colaboratorilor sub acoperire 2,0 grame cannabis, iar în perioada iulie-octombrie 2009, vândut și altor consumatori droguri de risc, printre care și învinuitului, faptă prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, prev. de art. 70 al. 2 Cod proc. penală, însă activitatea sa infracțională se deduce din interceptările convorbirilor telefonice și declarațiile învinuitului care menționează că a procurat droguri de la acest inculpat în aproximativ 10 rânduri.

În data de 08 noiembrie 2008,., cercetat pentru fapte similare și în alte dosare ale parchetului și trimis în judecată pentru asemenea fapte, a vândut colaboratorilor sub acoperire 0,7 grame rezină de cannabis, (hașiș), iar în 29 septembrie și 02 octombrie 2009, vândut alte cantități de rezină de cannabis, respectiv 2,2 grame și 1,3 grame, în baza aceleiași rezoluții infracționale, faptă prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În fața instanței inculpatul nu a dorit să dea declarații, la fel și în dosarul de urmărire penală.

Față de inculpatul A s-a constatat că în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut în mai multe rânduri, droguri de risc, mai multor consumatori printre care și inculpaților, (filele 363-365 dosar urmărire penală) și - A ( fila 366 dosar urmărire penală).

Din declarațiile învinuiților menționați s-a mai constatat că în 18/19 octombrie 2009, pus la dispoziție locuința sa, în vederea consumului ilicit de droguri iar cu ocazia percheziției domiciliare au fost ridicate 23 doze conținând fragmente vegetale cu miros și aspect de cannabis, plante cu caracteristicile plantei de cannabis, 2 mucuri de țigară confecționate artizanal, un cântar miniatural, iar în vasul de toaletă au fost găsite fragmente vegetale care par a aparține genului cannabis, fapte prev.de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 5 din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, a reieșit că în 12 septembrie 2009 și 12 octombrie 2009, în municipiul D și municipiul O, a vândut colaboratorilor sub acoperire 1,3 grame, respectivă 0,7 grame rezină de cannabis, faptă prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a menționat că inculpatul și inculpatul, alături de inculpatul, astfel cum s-a mai arătat, sunt trimiși în judecată tot pentru infracțiuni legate de droguri, în dosarul nr. 46/D/P/2007 al DIICOT Biroul Teritorial Hunedoara, dosar ce se află pe rolul Tribunalului Hunedoara.

Prin urmare, s-a apreciat că în speță sunt prezente suficiente date care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele menționate mai sus și probate cu mijloacele de probă arătate, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod proc. penală, raportat la art. 68/1 Cod proc. penală, referitoare la existența indiciilor temeinice.

În ceea ce privește condițiile prevăzute cumulativ de art. 148 lit. f Cod proc. penală, s-au menționat următoarele:

Faptele pentru care au fost reținuți inculpații și se presupune că le-au comis sunt sancționate de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.

Pericolul concret pentru ordinea publică reiese pentru fiecare inculpat în parte, astfel:

- inculpatul a vândut droguri de mare risc, amfetamine;

- inculpații, și au comis din nou o infracțiune cu intenție, de aceeași natură, demonstrând perseverența infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni;

- inculpații și A alături de ceilalți inculpați menționați, au avut vânzări repetate de droguri de risc;

- inculpatul A la pus la dispoziția altor persoane locuința, în vederea consumului ilicit de droguri;

- inculpatul, în urma căutărilor efectuate la domiciliu de către agenții de poliție, s-a sustras de la urmărirea penală.

Pentru toți inculpații, instanța a apreciat că pericolul social concret este dat de gravitatea și implicațiile consumului de droguri asupra propriilor persoane, dar mai ales asupra societății, antrenând la practicarea acestui viciu persoane de vârstă tânără.

Prin faptele lor, inculpații au încălcat valori ocrotite de legea penală, confruntându-se cu acuzații grave, pentru care pedepsele principale sunt cuprinse între 3-15 ani și, respectiv, 10-20 ani închisoare.

Inechitatea de tratament, rezultată din nearestarea altor persoane ori punerea sub acuzare, în mod diferit a inculpaților, de către parchet și invocată de apărătorii inculpaților, nu poate justifica lăsarea lor în libertate.

S-au mai invocat aspecte referitoare la nelegalitatea probelor, cu referire expresă la interceptări.

S-a subliniat că aceste aspecte nu pot fi avute în vedere de către această instanță, știut fiind că aprecierea asupra acestora se face pe fondul cauzei; în plus în această fază procesuală, se au în vedere indiciile temeinice și îndeplinirea condițiilor menționate în art. 148 lit. a,d și f Cod proc. penală, distinct pentru fiecare inculpat, astfel cum s-a arătat.

În ceea ce privește implicațiile de natură familială, ori a stării de sănătate la care s-a mai făcut referire de către apărători și inculpați, nu pot constitui temei al punerii acestora în libertate, pericolul concret pentru ordinea publică nefiind analizat în raport de asemenea factori.

Împotriva încheierii au declarat recurs, în termenul legal impus de art. 1403Cod procedură penală, inculpații, A, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, expuse în memoriile depuse la dosar, cât și oral, în fața Curții:

1.Inculpatul(f 48-49):

- inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor;

- inculpatul a săvârșit faptele determinat fiind de investigatorii sub acoperire, care au insistat în a le vinde droguri, împrejurare care poate anula valoarea probelor obținute prin îndemnul la comiterea infracțiunii;

- lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, faptele săvârșite fiind accesibile unui număr restrâns de persoane, nefiind aduse la cunoștința publicului și nefiind apte să creeze o tulburare reală în rândul comunității din care face parte;

- în cauză se impune a fi avute în vedere unele elemente ce țin de persoana inculpatului, acesta provenind dintr-o familie dezorganizată, nu are loc de muncă, iar singura sursă de subzistență o dobândește din prestarea unor activități ocazionale.

2. Inculpatul:

- tribunalul a dispus luarea măsurii fără a individualiza, pentru fiecare inculpat în parte, indiciile temeinice referitoare la presupusele fapte comise, exprimând în termeni generici întreaga activitate infracțională reținută;

- în cauză nu s-a argumentat, în concret, pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică, acesta, impunându-se a nu fi confundat cu pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul;

- acuzațiile aduse inculpatului vizează o singură faptă (un singur act de vânzare) și care nu a fost cunoscut de către public;

- sub aspect procedural, procesele verbale încheiate de investigatorii sub acoperire nu pot fi considerate indicii temeinice, atâta timp cât nu se coroborează cu alte elemente factuale din dosar;

- măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat după 3 luni în care autoritățile judiciare nu au apreciat că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică;

- în cauză nu au fost respectate garanțiile conferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând un proces echitabil.

3.Inculpatul:

- prin faptele sale de a deține droguri de risc pentru consum propriu, se apreciază că s-a adus atingere reală ordinii de drept;

- lăsarea în libertate este justificată atât prin prisma lipsei pericolului concret pentru ordinea publică, cât și a afecțiunilor serioase cu care se confruntă, el suferind de boli cronice (TBC);

- în cauză se impune a fi luate în considerare și circumstanțele sale personale, faptul că este întreținătorul bunicilor săi;

- nu există date suficiente din care să rezulte, că liber fiind, inculpatul s-ar sustrage de la desfășurarea procedurilor inițiate împotriva sa.

4. Inculpatul:

- considerentele încheierii penale sunt generice și nu cuprind o examinare minuțioasă a acuzațiilor aduse fiecărui inculpat în parte;

- nu este motivat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, neexistând probe certe că în speță o întreagă comunitate ar rămâne realmente amenințată;

- în sarcina inculpatului se reține săvârșirea unui singur act de vânzare cumpărare de droguri de risc către colaboratorul investigatorului sub acoperire, cantitatea de drog oferită este infimă (2 gr), considerent pentru care argumentele expuse în încheierea atacată nu-l vizează pe inculpat și nu impun imperios plasarea sa în detenție;

- reținerea dispozițiilor art. 148 lit. d Cod procedură penală ca temei al luării măsurii este nejustificată atâta timp cât împotriva sa nu a fost adoptată o soluție definitivă de condamnare, prin această interpretare aducându-se atingere prezumției de nevinovăție;

- declarația martorului este singulară și nu poate fundamenta o acuzație clară, atâta timp cât nu se coroborează cu alte aspecte care să contureze presupusa sa activitate infracțională;

- lăsarea în libertate ar fi justificată și de rațiuni ce țin de profilul socio-moral adecvat al inculpatului, care nu are antecedente penale, are o conduită socială ireproșabilă, dorește să-și întemeieze o familie, partenera sa de viață fiind însărcinată (sens în care au fost depuse la dosar acte medicale);

- în condițiile în care apărările inculpatului nu ar fi luate în considerare se impune luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, și anume, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara (prev. de art. 145 și 1451Cod procedură penală).

5. Inculpatul:

- în mod eronat instanța a reținut ca temei al luării măsurii preventive a arestării dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, apreciind, fără o bază probatorie reală, că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală, în speță intervenind o cauză întemeiată de împiedicare, determinată de defecțiuni la motorul autoturismului care-l transporta;

- în mod greșit tribunalul d e primă instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. d Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul nu a săvârșit o nouă faptă de natură penală;

- actele întocmite în vederea formulării acuzațiilor sunt lovite de nulitate absolută, atâta timp cât nu menționează ora la care au fost editate și nici identificarea în timp a presupuselor fapte comise;

- descrierea faptelor ce se constituie în acuzațiile aduse inculpatului este incompletă, astfel încât limitează orice posibilitate de a formula apărări în cauză;

- în cauză nu s-a probat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea inculpatului în libertate, cu atât mai mult cu cât acesta s-a conformat tuturor solicitărilor emise de autoritățile judiciare competente;

- lăsarea în libertate este impusă și de considerente de ordin medical, inculpatul necesitând tratament de specialitate (vezi filele 33-35);

- în speță procesele verbale care stau la baza acuzațiilor aduse, acte întocmite de investigatorii sub acoperire, sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea exigențelor prev. de art. 91 Cod procedură penală.

6.Inculpatul:

- în cauză nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică;

- acuzațiile aduse, și care vizează săvârșirea a trei acte de vânzare de droguri nu justifică luarea măsurii de excepție a arestării preventive, atâta timp cât nu s-a probat, mai presus de orice îndoială, că a încercat să comercializeze droguri de risc;

- în cauză nu s-a probat, de asemenea, că în stare de libertate fiind, s-ar sustrage de la urmărirea penală sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Curtea a procedat la ascultarea inculpaților, în conformitate cu art. 1403al. 3 Cod procedură penală, aceștia, cu excepția inculpatului A (f 42), care a prezentat propria versiune asupra faptelor în fața instanței de recurs, arătând că își mențin declarațiile date în fața tribunalului d e primă instanță.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

1. Instanța fondului a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și A, în considerarea dispozițiilor art. 143, 148 lit. f și art. 1491Cod procedură penală, față de inculpații și, în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. d și f Cod procedură penală, iar față de inculpatul, conform prevederilor art. 148 lit. a, d, f Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosarele cauzei, ca o trăsătură generală și esențială, că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta, cel puțin pentru perioada de la începutul investigațiilor, un pericol concret pentru ordinea publică.

2. Existența unor suspiciuni rezonabile, plauzibile, verosimile, cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte grave, cu o răspândire accentuată în sfera infracțională actuală, justifică pe deplin, în opinia Curții, plasarea lor în detenție provizorie, cel puțin pentru faza de început a anchetei.

3. Curtea își va expune argumentele soluției pe care o va adopta într-o primă fază într-o manieră generală, întrucât criticile aduse sunt sensibil identice, urmând a examina apoi aspectele diferite invocate de către inculpați.

4. Referitor la critica unanim expusă de către inculpați, vizând lipsa de consistență a acuzațiilor aduse, lipsa unor probe certe care să-i incrimineze, Curtea subliniază că faptele care au dat naștere la bănuielile din discuție (în speță vânzarea de droguri de risc și mare risc - în ce-l privește pe inculpatul, consum de droguri și punere la dispoziție a locuinței - în ce-l privește pe inculpatul ) nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație și nici suficiente, astfel încât să permită formularea unei acuzații complete în momentul arestării (vezi Murray vs Ucraina).

5. Curtea consideră că lucrările din dosar oferă suficiente indicii, astfel încât luarea măsurii arestării față de inculpați să fie pe deplin justificată, în speță fiind îndeplinită condiția existenței unor bănuieli legitime, plauzibile și verosimile că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

6. Referitor la actele întocmite și care au stat la baza conturării bănuielilor în cauză (procese verbale ale investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire - filele 20, 32, 42, 58, 60, 69, 74, 75, 84, 92-94, 101, 109, 112-114, 123, 124; rapoarte de constatare tehnico-științifică - filele 27-29, 38-40, 48-52, 63, 71-73, 81-83, 88-91, 97-100, 104-107, 120-121, 200-202; planșe fotografice ce au surprins imagini cu inculpatul; procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor - - f 203), Curtea arată că acestea întrunesc exigențele procedurale cerute, iar nulitățile invocate de către inculpați, pe lângă faptul că nu sunt susținute, neavând corespondent în mențiunile înscrise pe aceste acte, au un caracter relativ, nefiind probată existența unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului.

7. Majoritatea inculpaților critică modul în care au fost obținute așa-zisele "probe", invocând faptul că au fost determinați să comită infracțiunile de care sunt acuzați, situația în care ar atrage incidența art. 68 alin. 2 Cod procedură penală.

8. În această chestiune, în urma examinării actelor și lucrărilor din dosarul cauzei (inclusiv dosarele conexate), Curtea arată că metodele speciale de investigație sunt admise în cea mai mare parte a statelor membre ale Consiliului Europei, în special în privința lupei împotriva traficului de stupefiante, astfel încât investigatorii sub acoperire, cât și colaboratorii acestora, nu au creat în cauză o "intenție criminală", ci au folosit "intenția criminală deja existentă la inculpați".

9. Curtea subliniază, de asemenea, conform actelor din dosarele conexate, că există rațiuni pentru care inculpații, și să fie bănuiți că trafichează droguri, având în vedere procedurile la care sunt supuși în dosarul nr. 46D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, împotriva lor fiind deschisă o anchetă preliminară.

10. În aceste circumstanțe Curtea apreciază că activitatea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor acestora nu a depășit limitele admise de lege, rezultând, raportat la conduitele anterioare, că faptele ar fi fost comise și fără intervenția lor.

11. Analizând, de asemenea, chestiunea pericolului concret pentru ordinea publică, condiție esențială neîntrunită în cauză, în opinia unanimă a tuturor inculpaților recurenți, Curtea face următoarele precizări:

11.1. Exigențele textului prevăzut de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală nu impun existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un pericol concret pentru ordinea publică, cum eronat susțin în apărare inculpații.

11.2. Într-o altă abordare, criteriile de apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică nu pot fi disociate total de pericolul social concret al faptelor aduse în discuție, evaluarea acestuia realizându-se în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

11.3. În speța de față există motive pertinente și suficiente care să convingă un observator obiectiv că prin lăsarea în libertate ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.

11.4. În cauză condiția existenței unui pericol real, actual și suficient de puternic pentru un interes fundamental al societății - interes ce ține de sănătatea publică - este întrunită cu prisosință.

11.5. Apărările formulate de inculpați în sensul că faptele nu au atras oprobriu public, întrucât nu au ajuns la cunoștința membrilor comunității, sunt vădit nefondate, pericolul urmând a fi analizat prin prisma potențialelor atingeri aduse ordinii publice și nu neapărat prin percepția maselor raportat la acuzațiile aduse.

12.1. În ce-l privește pe inculpatul, conduita sa adecvată, sinceritatea și regretul manifestat, precum și problemele familiale invocate nu reprezintă prin ele însele temeiuri suficiente care să justifice, cel puțin pentru moment, lăsarea sa în libertate.

12.2. Curtea reține că indiciile grave de vinovăție, repetabilitatea acțiunilor sale ilicite de vânzare de droguri constituie elemente puternice ce stau la baza detenției sale provizorii.

13. Referitor la inculpatul, Curtea constată că acuzațiile grave aduse (vânzarea drogurilor de mare risc), acuzații fundamentate, într-o primă fază a investigațiilor, pe suspiciuni plauzibile și verosimile, rezultate din actele dosarului, impun luarea măsurii preventive a arestării, starea de pericol creată fiind evidentă.

14.1. Vizând pe inculpatul A, Curtea apreciază, de asemenea, că multitudinea acuzațiilor aduse acestuia, printre care și punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, gravitatea acestora se repercutează în mod negativ și în planul percepției colective asupra consecințelor unor atari fapte și impun o reacție concretă și fermă a autorităților, raportat la o atare conduită.

14.2. Fără a nega sau minimaliza problemele familiale cu care se confruntă inculpatul, Curtea arată că acestea nu pot reprezenta, prin ele însele, motive suficiente care să justifice lăsarea în libertate, necesitatea ocrotirii unui interes general al societății trecând înaintea protejării celui individual al inculpatului.

15.1. În ce-l privește pe inculpatul, Curtea consideră, fără a omite acuzațiile concrete aduse acestuia (și anume săvârșirea unui singur act de vânzare de droguri de risc către colaboratorul investigatorului sub acoperire și cu alte ocazii mai multe vânzări inculpatului ) că plasarea sa în detenție provizorie este întrutotul justificată și întemeiată pe rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin de împiedicarea săvârșirii altor infracțiuni de același gen, avându-se în vedere că împotriva sa au fost formulate acuzații similare în dosarul nr. 46D/P/2007.

15.2. Curtea apreciază, sub acest aspect, că invocarea temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală nu aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, ci impune instituirea unor garanții minime în ce privește punerea sa la dispoziția instanței și împiedicarea de a mai comite fapte de același gen. (vezi Matzenetter vs Austria)

16. Vizând pe inculpatul, Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii sunt pe deplin justificate și demonstrate în cauză.

16.1. Primul aspect contestat de către inculpat, vizând incidența dispozițiilor art. 148 lit. a Cod procedură penală, rezultă cu prisosință din actele și lucrările de la dosar.

Astfel, procesele verbale de executare a mandatelor de aducere reliefează că acesta, deși avea cunoștință despre posibilitatea declanșării unei anchete efective, nu s-a conformat prin punerea sa la dispoziția autorităților judiciare, și înștiințat fiind, a lipsit toată ziua de 19.10.2009 de la domiciliu.

16.2. Plasarea inculpatului în detenție provizorie a fost argumentată în mod corect de către instanță și prin prisma dispozițiilor art. 148 lit. d Cod procedură penală, împotriva acestuia declanșându-se proceduri privind acuzații similare în dosar nr. 46D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara.

16.3. În aceste condiții, Curtea constată că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este în acest moment indispensabilă pe baza circumstanțelor.

16.4. Fără a nega sau minimaliza problemele medicale cu care se confruntă inculpatul, Curtea arată, așa cum a relevat și mai sus, că necesitatea protejării unui interes de ordin general, precumpănitor, al societății primează ocrotirii celui privat al inculpatului, în circumstanțele date, astfel încât prin lăsarea în libertate s-a înfrânge principiul proporționalității între sancțiune și comportament.

17. Referitor la inculpatul, Curtea reține, ca și în cazul celorlalți doi inculpați, și, că existența unor acuzații grave vizând săvârșirea unor infracțiuni de același gen, creează suspiciuni rezonabile autorităților asupra posibilităților reale de corijare a acestuia, lăsarea sa în libertate creând, în mod evident, un pericol concret pentru ordinea publică.

18. Concluzionând, Curtea apreciază că plasarea inculpaților în detenție este necesară, cel puțin la începutul investigațiilor, pentru a-i împiedica să o perturbe, în vreun mod, în special că prezenta cauză este de o complexitate ridicată, care necesită cercetări delicate și multiple.

19. Curtea arată, de asemenea, că după o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția, în mod firesc pericolele respective se diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele cauzei, astfel încât solicitările inculpaților vor putea fi reiterate pe parcursul procedurilor.

20. În opinia sa, gravitatea deosebită a acuzațiilor justifică pe deplin comportamentul tribunalului d e primă instanță, de a plasa și a lăsa inculpații în detenție provizorie, pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni, mai ales că circumstanțele cauzei o demonstrează.

21. Curtea arată că circumstanțele cauzei, conduitele anterioare ale inculpaților, cât și personalitatea acestora conving asupra justeței măsurii, și care, în condițiile date, este una adecvată.

22. Curtea consideră că plasarea în detenție provizorie a celor șase inculpați a fost impusă și de rațiuni de economie și utilitate procedurală, fiind imperios necesară asigurarea unor garanții minime vizând participarea lor la derularea procedurilor, cu atât mai mult cu cât acestea necesită un efort susținut în raport cu complexitatea cauzei.

23. Curtea face precizarea că posibilitatea luării unor măsuri preventive mai puțin severe față de cei șase inculpați au fost analizate și considerate, în circumstanțele date, insuficiente pentru protejarea interesului public care-l impune detenția.

24. Curtea nu deține suficiente date care să-i permită să aprecieze că lăsarea în libertate inculpaților poate fi supusă, cu succes, unor garanții certe vizând prezentarea lor în fața autorităților, abținerea de la intervenția în buna administrare a justiției și de la săvârșirea unor noi fapte de același gen.

25. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, A, și, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A, și împotriva încheierii penale nr. 46/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului următoarele sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare:

- inculpații, și câte 80 lei;

- inculpații și A suma de câte 180 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./26.10.2009

Jud. fond

Președinte:Alina Lodoabă
Judecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 68/2009. Curtea de Apel Alba Iulia