Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 74/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 572/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.74 /
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe ngă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Secția 7 Poliție și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.1403alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea procedează la ascultarea recurentului inculpat, în prezența apărătorului său ales, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat precizează că, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie încheierea din data de 11 martie 2009, prin care Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea de arestare preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile.
Arată că nu subzistă vreun temei pentru luarea măsurii arestării preventive, având în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretă sincer fapta săvârșită, împrejurare în raport cu care apreciază că judecarea acestuia în stare de libertate nu poate împiedica aflarea adevărului în cauză, în plus inculpatul nereprezentând vreun pericol pentru ordinea publică. Subliniază și circumstanțele personale ale inculpatului, arătând că acesta are în întreținere un copil minor. Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul are apărător ales, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o garanție că acesta se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi citat.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, întrucât în cauză există, potrivit art.143 din Codul d e procedură penală, probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care este cercetat, constând în aceea că, în data de 10 martie 2009, vândut martorului denunțător două punguțe ce conțineau 0,33 grame de heroină, contra sumei de 100 lei. Astfel, pe lângă declarația martorului denunțător, din care rezultă că se aproviziona cu droguri de la inculpat, în mod frecvent, de o perioadă îndelungată, acesta folosind uneori ca intermediar un minor, solicită a se avea în vedere și procesele verbale de înseriere a bancnotelor cu care au fost cumpărate drogurile, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică și declarațiile martorilor audiați până în prezent.
De asemenea, arată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care invocă natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și împrejurarea că, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că pentru acesta vânzarea de droguri reprezenta un mijloc obișnuit de obținere a unor importante venituri ilicite, fiind observat, în reperate rânduri, întâlnindu-se cu persoane care prezentau simptomele specifice unor consumatori de droguri, cărora le înmâna pachețele în schimbul unor sume de bani. În același timp, solicită să se constate că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, ci a mai fost condamnat anterior, de două ori, pentru trafic de substanțe toxice, infracțiune prevăzută de art.312 din Codul penal, iar prezenta infracțiune a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată din executarea unei pedepse ce i-a fost aplicată pentru tentativă la omor. În consecință, apreciază că inculpatul a dat dovadă de o deosebită perseverență infracțională, care justifică privarea lui de libertate pentru apărarea ordinii publice.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța asupra recursului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 11 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și a dispus arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 21 decembrie 1976 în B, CNP -) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 11 martie 2009 și până la data de 08 aprilie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpatul este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 10 martie 2009, vândut numitei două punguțe ce cântăreau 0,33 de grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei.
În urma analizării actelor dosarului, judecătorul a constatat că există indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, apreciind ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: denunțul numitei, procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorului și martorilor asistenți și, raportul de constarare tehnico-științifică și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Totodată, judecătorul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a avut în vedere gravitatea și modalitatea concretă de comitere a faptei, dar și starea de neîncredere și insecuritate resimțită de comunitate prin săvârșirea acesteia.
Nu în ultimul rând, judecătorul a apreciat că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 11 martie 2009, după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpatului recurent, în declarația dată (consemnată și atașată la dosar), acesta menținându-și poziția procesuală exprimată în fața judecătorului de la instanța de fond, de recunoaștere a săvârșirii faptei pentru care s-a solicitat arestarea lui preventivă.
În dezbaterile asupra recursului, recurentul inculpat a criticat încheierea atacată exclusiv pentru netemeinicie, susținând că, față de poziția procesuală sinceră, circumstanțele personale favorabile (întreținerea unui copil minor) și împrejurarea angajării unui avocat ales care să îl asiste juridic, judecarea lui în stare de libertate nu împiedică aflarea adevărului, nu prezintă riscul sustragerii de la chemarea organelor judiciare și nici nu constituie vreun pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor dispozițiilor art.1491rap. la art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, soluția pronunțată întemeindu-se pe o evaluare corectă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptei penale ce i se reține în sarcină, cât și sub aspectul stării concrete și actuale de pericol pentru ordinea publică ce ar fi determinată de lăsarea lui în libertate.
Astfel, inculpatul însuși a recunoscut în mod constant, în toate declarațiile date până la acest moment procesual, că a vândut numitei "", pe care o cunoștea drept consumatoare de droguri, două punguțe cu heroină, pentru care a primit de la ea suma de 100 lei.
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu declarațiile cumpărătoarei, procesul verbal de prindere în flagrant și declarațiile martorilor asistenți la această acțiune.
În același timp, Curtea constată că, într-adevăr, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în plus față de aspectele deja evidențiate în încheierea recurată, reținând că vânzarea drogurilor constituia o activitate curentă a acestuia, el însuși recunoscând că proceda astfel de aproximativ 4 luni, vânzând zilnic câte 10-15 doze, fie personal, fie prin intermediari și, de asemenea, că datele personale ale inculpatului, departe de a-i fi favorabile, după cum a susținut în apărare, conturează un tip de personalitate ușor predispusă la comiterea de fapte ilicite grave, îndeosebi pentru obținerea facilă a mijloacelor de subzistență, dovadă fiind antecedentele sale penale, în care se regăsesc două condamnări pentru infracțiuni similare cu cea care face obiectul cercetărilor în prezenta cauză, respectiv trafic de substanțe toxice și o condamnare pentru o infracțiune de furt calificat săvârșită în minorat, dar și o ultimă condamnare pronunțată pentru o infracțiune de violență, respectiv tentativă la omor calificat, din executarea pedepsei aplicate pentru această infracțiune fiind liberat condiționat la data de 11 decembrie 2007, cu un rest rămas neexecutat de 1172 zile închisoare. Totodată, inculpatul, având un nivel scăzut de școlarizare (a absolvit doar 4 clase), nu are ocupație și nici vreun loc de muncă, care să îi permită fie să se și întrețină pe căi licite.
În consecință, Curtea constată ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de comitere și a altor infracțiuni, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 26.03.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
