Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 551/2/2009
150/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 65
Ședința publică de la data de 16 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
GREFIER - -
.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar București, formulată de petenta - pentru condamnatul .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 6 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat, succesiv pronunțarea, mai întâi la data de 13 martie 2009 apoi la data de astăzi 16 martie 2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin adresa nr.1429/VIII-1/2008 din data de 20.01.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță cu cererea de revizuire formulată de petenta pentru condamnatul (decedat) și a depus concluziile față de această cerere, în conformitate cu disp. art.399 alin.5 Cod procedură penală.
În motivarea cererii de revizuire, petenta a arătat că prin sentința penală nr.699/06.07.1950 pronunțată de Tribunalul Militar București - Secția a II-a, soțul său, decedat, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civilă, dispunându-se și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 partea a III-a Cod penal combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948 art.304 și 463 Curtea de Justiție Militară, pedeapsă executată parțial, iar partea neexecutată a fost grațiată în anul 1964; petenta invocă intervenirea unor împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe la momentul pronunțării hotărârii, respectiv OUG nr.214/1999, pe care comisia special înființată în cadrul Ministerului Justiției a refuzat să-i aplice acest act și solicită în baza acestei dispoziții legale, revizuirea sentinței penale de condamnare a soțului său.
În drept, petenta a invocat disp.art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală, ulterior aceasta invocând și disp. art. 394 alin.1 lit. b Cod procedură penală respectiv lit. e Cod procedură penală, arătând că acea condamnare s-a bazat pe declarațiile mincinoase ale unor martori, și că această hotărâre de condamnare este contradictorie și nu se poate concilia cu decizia penală nr.2/11.11.1946 a Curții Militare de Casație și Justiție, modificată prin decizia penală 1/17.01.2000 a Completului de Nouă Judecători, prin care soțul său a fost condamnat.
Prin referatul întocmit de procuror conform art.399 alin.5 Cod procedură penală s-a reținut:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 01.07.2002, petenta - a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar București, prin care a fost condamnat soțul său (decedat), invocând incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin.1 lit. a și e din Codul d e procedură penală.
Prin referatul nr. 1204/A/II/2002, din 29.09.2003, Parchetul Militar Bucureștia înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Municipiului B, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Prin concluziile scrise (fila 233 din dosarul nr. 193/2003 al Tribunalului Militar București ), petenta și-a extins cererea de revizuire, invocând și incidența dispozițiilor art. 394 alin.1 lit. b din Codul d e procedură penală.
Prin sentința penală nr. 83/01.07.2004, pronunțată în dosarul nr. 193/2003, Tribunalul Militar Bucureștia respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta.
Prin decizia penală nr. 78/27.09.2004, pronunțată în dosarul nr. 263/2004, Tribunalul Militar Teritorial Ba admis apelul declarat de revizuienta - - în favoarea condamnatului, a desființat sentința penală atacată, pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. 2 teza I din Codul d e procedură penală și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții Militare de APEL BUCUREȘTI - ca primă instanță.
Prin sentința penală nr. 2/19.01.2005, pronunțată în dosarul nr. 166/2004, Curtea Militară de APEL BUCUREȘTIa trimis cauza la Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel, pentru efectuarea actelor de cercetare.
Prin concluziile formulate prin lucrarea nr. 69/2005, din 04.03.2004, Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală.
Prin sentința penală nr. 6 din 20.04.2005, pronunțată În dosarul nr. 166/2004, Curtea Militară de Apel a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Prin sentința penală nr.3988/29.06.2005, pronunțată în dosarul nr. 2774/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul declarat de revizuenta, a casat sentința penală nr. 6/20.04.2005 și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.
Rejudecând, după casare, Curtea Militară de Apel, prin sentința penală nr. 16/29.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 113/2005 a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar București - Secția a II-a Penală.
Prin decizia penală nr. 5308/07.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de revizuenta -, a casat sentința penală nr. 16/29.11.2005 a Curții Militare de Apel și a trimis cererea de revizuire la Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 din Codul d e procedură penală, inclusiv sub aspectul cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit. b, e din Codul d e procedură penală.
Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel a înaintat cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, având în vedere modificările legislative și decizia Curții Constituționale nr.610 din 20.06.2007.
În final, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire reținându-se incidența cazului prev. de art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală, respectiv existența unei împrejurări noi necunoscute la momentul pronunțării hotărârilor, respectiv OUG nr.214/1999 prin care statul român a recunoscut implicit, faptul că aceste persoane respectiv luptătorii în rezistența anticomunistă au acționat legitim la momentul săvârșirii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor în timpul regimului comunist. În ceea ce privește celelalte motive de revizuire, procurorul a apreciat că din audierea martorilor și nu s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către (decedat la rândul său) în cauza în care soțul petentei a fost condamnat, iar între decizia penală nr. 2/11.11.1946 a Curții Militare de Casație și Justiție și sentința penală nr.699/06.07.1950 a Tribunalului Militar București nu există contradicții, cele două hotărâri de condamnare ale soțului petentei privind infracțiuni diferite.
Au fost atașate dosarele Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.401/I/2006, nr.13679/I/2006, suplimentul dosarului nr.401/I/2006, nr.1774/I/2007, nr.15863/I/2006, nr.2774/2005, nr.166/2004 a Curții Militare de Apel, nr.113/2005, nr.263/2004, nr.193/2003 ale Tribunalului Militar București au fost depuse înscrisuri de către revizuientă.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.699/06.07.1950 pronunțată în dosarul nr.372/1950 Tribunalul Militar București - Secția a II-a Penală a dispus condamnarea inculpatului în baza art.209 partea a III-a Cod penal - în reglementarea anterioară - combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică și la confiscarea averii, sentința rămânând definitivă prin respingerea recursului inculpatului prin decizia penală nr.1181/21.04.1954 pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că a pus bazele unei organizații subversive "Graiul " prin intermediul căreia a încercat să răstoarne ordinea socială existentă la acea dată și pentru a-și atrage cât mai mulți adepți, a întocmit mai multe manifeste prin care milita pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.
Cererea și referatul procurorului au fost depuse inițial la Tribunalul Militar București, care prin sentința penală nr.83/01.07.2004 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentă.
Conform art.394 alin.1 Cod procedură penală, se poate formula revizuire în următoarele cazuri:
a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b)un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Curtea reține că primul motiv invocat de petentă este intervenirea unei împrejurări noi, necunoscută de instanță la momentul pronunțării hotărârii - petenta invocând ca împrejurare nouă OUG nr.214/1999 prin care s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a soțului petentei,.
Curtea apreciază că această dispoziție legală - intervenită după evenimentele din 1989 - nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în disp. art. 394 lit.a Cod procedură penală - împrejurarea nouă trebuie să preexiste pronunțării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanța de judecată; or, o ordonanță de urgență emisă în anul 1999, așadar cu mult după pronunțarea hotărârii de condamnare, nu poate fi în nici un caz considerată ca o astfel de împrejurare nouă, fiind de astfel inadmisibil să considerăm că dacă instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare în anul 1950 ar fi cunoscut OUG nr.214/1999 ar fi pronunțat o hotărâre de achitare (așa cum a susținut procurorul în referatul întocmit).
Curtea apreciază așadar că motivul prev. de art. 394 alin. 4 lit. a Cod procedură penală nu este incident în cauză, însă, având în vedere cererea de revizuire a fost anterior respinsă ca nefondată, Curtea nu poate dispune acum respingerea cererii ca inadmisibilă pentru că ar încălca principiul "non reformatio in pejus" cauza fiind în acest stadiu procesual în rejudecare după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție și va analiza pe fond acest motiv.
Conform art.7 alin.1 lit. a din OUG, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de restituirea în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent bunurilor confiscate. Decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi folosită ca probă în fata instituțiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent bunurilor confiscate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării.
Curtea reține această condamnare (la pedepsele de 25 de ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică și respectiv la măsura de siguranță a confiscării averii) a fost aplicată pentru o infracțiune de "uneltire contra ordinii sociale", care sancționa pe cei care inițiau, organizau, activau sau participau la organizații de tip fascist, politice, militare sau paramilitare, infracțiune dezincriminată după evenimentele din 1989. Dezincriminarea acestei infracțiuni a fost determinată de schimbările regimului politic după 1989, schimbare care a generat o altă ordine de drept, în stat, fiind practic instaurat un alt regim, al statului democratic.
Toate aceste schimbări nu pot fi analizate acum, sub aspectul naturii instituțiilor, respectiv al caracterului în sine al regimului, fiecare dintre acestea presupunând o ordine socială profund diferită și ca o consecință, aceste aspecte s-au reflectat inclusiv în legislație, inclusiv în cea penală; sub vechiul regim erau incriminate o serie de infracțiunii de natură politică, cum este și cea pentru care a fost condamnat soțul petentei. Schimbarea regimului a determinat - ca o consecință a schimbărilor de natură politică în primul rând - dezincriminarea multora dintre aceste infracțiuni și o altă abordare a naturii faptelor penale.
În consecință, reținem că acea condamnare a fost determinată de săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de legea penală în momentul respectiv, (1950), nu a cuprins nici o eroare judiciară, fiind o hotărâre concordantă pe deplin și sub toate aspectele cu legea penală din anul 1950.
Nu putem admite că schimbarea ordinii socio - politice într-o societate trebuie să determine anularea tuturor actelor, documentelor emanate de la instituțiile statului din acea epocă, pentru că acea epocă a existat. Caracterul de pozitiv sau negativ al unei ordini sociale nu poate avea drept consecință anularea, desființarea a ceea ce s-a considerat a fi fost negativ, toate acestea urmând a fi analizate într-un fel sau altul de istorie; ceea ce se poate realiza ca urmare a constatării unor abuzuri în trecut este doar înlăturarea sau modificarea consecințelor negative ale acestora pentru viitor, ceea ce în noul stat de drept s-a și realizat, prin desființarea structurilor care au generat acele abuzuri. Schimbarea unor hotărâri judecătorești în funcție de orânduirea socio - politică (care poate fi schimbată la intervale scurte ar duce în mod evident la haos, la anarhie, la inexistența oricărei aparențe de siguranță care s-ar manifesta la nivelul statului însuși, nu doar la nivelul individului, cetățeanului acelui stat, ceea ce este inadmisibil.
Revenind la cauza de față, consecința modificărilor legislative s-a transpus și în natura infracțiunilor incriminate, în noul cod penal, iar infracțiunea de uneltire contra orânduirii sociale a fost dezincriminată.
Mai mult decât atât, celor care au fost condamnați pentru acest tip de infracțiuni, OUG nr.214/1999 le-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, iar în considerarea acestei calități, le-au fost acordate drepturi, fiind reparate astfel abuzurile din trecut.
Soțul petentei a dobândit la rândul său calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și pe baza acesteia a dobândit și dreptul la restituirea averii confiscate, respectiv numele de a fost atribuit - în considerarea aceleiași calități - unei străzi din
Așadar consecințele abuzurilor au fost - în măsura în care s-a putut - înlăturate, fiind evident că suferințele morale ale soției condamnatului, ale condamnatului însuși la acel moment, nu pot fi niciodată înlăturate.
OUG nr.214/1999 și legile ulterioare care au recunoscut drepturi pentru aceste persoane nu au condiționat (art. 7 este clar sub acest aspect) acordarea acelor drepturi de obținerea unor hotărâri de achitare ale foștilor condamnați, iar procedural, nu este reglementată nici o cale extraordinară de atac pentru a se mai putea obține o astfel de soluție.
Mențiunea din cuprinsul referatului procurorului (reluată din considerentele deciziei penale nr.5308/07.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în sensul că dacă nu s-ar permite revizuirea sentinței de condamnare, dobândirea calității de luptător în rezistența anticomunistă ar rămâne fără eficiență, este eronată. Eficiența recunoașterii calității este elocventă și concretă exact prin necondiționarea obținerii drepturilor recunoscute atât de OUG nr.214/1999 cât și legile ulterioare prin care s-au acordat acele drepturi prevăzute de ordonanță. Dobândirea sine a acestei calități este suficientă pentru a fi acordate toate aceste drepturi.
Ceea ce nu se mai poate realiza în prezent este înlăturarea suferințelor morale, psihice, care însă nu pot fi înlăturate în mod eficient în nici un fel. O hotărâre de achitare urmare a revizuirii sentinței de condamnare, în contextul în care fostului condamnat i s-a recunoscut calitatea de luptător, numele său a fost acordat unei străzi din B - este la fel de lipsită de eficiență sub aspect moral.
Fostul condamnat a fost un luptător în rezistența anticomunistă, iar acest fapt este evident și clar, fără echivoc, indiferent de împrejurarea că ar fi obținut o hotărâre de achitare în noul regim și exact acea hotărâre de condamnare este dovada acestei calități de luptător în rezistența anticomunistă.
Curtea apreciază așadar că cererea de revizuire întemeiată pe lit. a) din art.394 alin. 1 Cod procedură penală nu este fondată.
Deși a reținut că petenta nu a mai susținut și cazurile prevăzute la lit. b) și e) ale art.394 Cod procedură penală, Curtea constată că și aceste cazuri sunt nefondate.
Martorul - indicat de petentă a fi fost cel pe baza mărturiei căruia a fost condamnat soțul său - este decedat, iar martorii audiați de procuror - la cererea petentei, în cursul acestei proceduri - și - nu au dovedit că martorul ar fi făcut declarații mincinoase, aprecierile acestora având un caracter subiectiv. Chiar petenta a arătat în concluziile pe fondul cauzei că martorul la rândul său a fost o victimă.
Or, pentru a putea constitui motiv de revizuire conform art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală declarația martorului mincinos se dovedește prin hotărâre judecătorească definitivă sau în cadrul procedurii de revizuire; o hotărâre definitivă de condamnare a martorului nu există, iar în cadrul prezentei proceduri nu se mai poate analiza și stabili acest fapt.
În ceea ce privește cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit.e Cod procedură penală, Curtea constată că nu este incident nici acesta. Între sentința penală nr.699/1950 a Tribunalului Militar București și decizia penală nr.2/11.11.1946 a Curții Militare de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru infracțiunea de omisiune a denunțării complotului prev. de art.228 cu referire la art.227 și 229 din Codul penal anterior și la Decretul Lege nr.856/1938, nu există contradicții, cele două hotărâri fiind pronunțate pentru alte infracțiuni, iar sentința penală nr.699/1950 face referire directă la decizia penală nr.2/1946 pe care o invocă spre a arăta consecvența condamnatului.
Față de toate considerentele arătate, Curtea apreciază că cererea petentei este neîntemeiată și o va respinge ca atare, obligând petenta la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
Respinge cererea de revizuire formulată de petenta ca nefondată.
Obligă petenta la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, 16.03.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./03.04.2009
Ex.3
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu
