Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 873/
Ședința publică din 10 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 116/CC din 08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest, asistată de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatei, după ce i-au fost aduse la cunoștințe dispozițiile art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatei-recurente, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatei în stare de libertate, avându-se în vedere motivele invocate de inculpată.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal și există indicii temeinice care duc la presupunerea că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, de asemenea să se aibă în vedere gravitatea infracțiunii comise.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 116/CC din 08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 143 Cpp, raportat la art. 148 lit. f Cpp, a fost propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, fiica lui și, nascută la data de 26.11.1981 în Sânnicolau M, jud. T, CNP--, cu domiciliul în sat, com., nr. 249, jud. T, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.09.2009 până la data de 07.10.2009.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și d-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr. 5454/30/08.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174.Cod Penal, constând în aceea că în seara zilei de 07.09.2009 i-a aplicat concubinului său, o lovitură cu cutitul în spate, în zona coloanei vertebrale, prin cauzarea unei plăgi, prin înjunghiere intrascapulară vertebrală, hemopneumotorax stâng, lovitură ce a pus viata acestuia în primejdie și determinând un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale necesare părtii vătămate pentru vindecare, daca nu survin complicații.
În consecință, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că inculpata a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și fiind întrunite condițiile prev. de art. 136 și 148 alin. 1 lit. f C.P.P. se impune arestarea preventivă a inculpatei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța din data de 08.09.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 pen. constând în aceea că în seara zilei de 07.09.2009 i-a aplicat concubinului său, o lovitură cu cutitul în spate, în zona coloanei vertebrale, prin cauzarea unei plăgi, prin înjunghiere intrascapulară vertebrală, hemopneumotorax stâng, lovitură ce a pus viata acestuia în primejdie și determinând un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale necesare părtii vătămate pentru vindecare, daca nu survin complicații.
S-a reținut de prima instanță că în cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Pe de altă parte, s-a reținut că art. 5 alin.1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
În speță, avându-se în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatei, declaratiile martorilor, precum și concluziile preliminare întocmite de IML T urmare a examinării părții vătămate, prima instanță a reținut că există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor pentru care este cercetat penal.
Prin urmare, Tribunalul Timișa considerat că este îndeplinită cerința instituită de art. 143.pen.
De asemenea, s-a mai constatat de către prima instanță că legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzată inculpata o pedeapsă mai de 4 ani și că, față de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, ceea ce a condus la concluzia că orice persoană din zona în care se află inculpata ar putea fi expusă unor acte de violență asemănătoare, există date suficiente că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cpp, art. 143 Cpp, art. 148 lit. f Cpp, art. 149-151 Cpp, a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile.
Împotriva încheierii penale nr. 116/CC/08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpata, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 09.09.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia inculpata a solicitat cercetarea sa în stare de libertate pentru a avea grijă de cei doi copii minori ai săi.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174.Cod Penal temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatei și martorilor și. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpată în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Mai mult, dispozițiile legale prevăd măsuri de asistență și protecție a copiilor minori ai căror părinți se află în stare de arest preventiv sau detenție.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatei și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează integritatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 116/CC/08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpata la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 116/CC/08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 160 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -11.09.209
Tehnored. -15.09.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
