Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 890/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A, A și împotriva încheierii penale nr. 120/CC din 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inc. Recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. Recurent A, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, inc. Recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, lipsă fiind inculpații intimați, A și, reprezentați de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la audierea inculpaților recurenți aflați în stare de arest preventiv.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, av. arată că cele 13 volume ale dosarului de urmărire penală cuprind note de filaj care nu sunt prevăzute ca probe în codul d e procedură penală, neputând fi asimilate proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală potrivit art. 90 și 91 Cpp întrucât, pe de o parte lipsesc condițiile de formă prevăzute pentru procesul-verbal și reglementate de art. 91 Cpp, iar pe de altă parte, aceste note de filaj nu sunt efectuate de un organ de urmărire penală. În acest context, din aceste note de filaj nu se poate forma opinia că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Pe de altă parte, având în vedere că s-au folosit imagini din mediul ambiental, la dosarul cauzei nu se regăsește nici o autorizație emisă de judecător pentru aceste interceptări, astfel că, în aceste condiții, nu se poate vorbi de indicii sau probe care să justifice o propunere de arestare preventivă. Din conținutul convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul a efectuat retrageri frauduloase de numerar, dacă s-a aflat în posesia unor instrumente apte să conducă la falsificarea unor instrumente de plată electronice. În consecință, se solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă și rejudecând cauza, respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă, arătând că din conținutul convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul pe care-l apără a săvârșit o faptă de natură penală și nici că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Mai arată că deplasările făcute de inculpat în Italia au fost realizate cu scopul de a-și vizita părinții care lucrează de mai mulți ani în această țară, nedovedindu-se de către organele de urmărire penală că aceste deplasări au fost făcute cu scopul de a săvârși anumite infracțiuni.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, apreciind că acesta poate fi cercetat în stare de libertate, în subsidiar solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpații, A și, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș, nefăcându-se dovada citării acestora.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, apreciind că există probe și indicii suficiente pentru a trage concluzia că în cauză sunt incidente disp. art. 143, 148 lit.f Cpp. Referitor la recursurile declarate de inculpații, A și, solicită admiterea acestora și deci casarea parțială a încheierii Tribunalului Timiș și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, întrucât judecarea măsurii arestării preventive s-a făcut fără îndeplinirea procedurii de citare cu acești inculpați.
Inculpații recurenți și A, având fiecare ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar inculpatul solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 120/CC din 09.09.2009, Tribunalul Timiș, în baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, A, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09.09.2009 până la data de 07.10.2009, A, pentru o perioadă de 30 de zile începând de la data prinderii lor și punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. respins propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș privind arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111a C.P.P. respins cererile inculpaților formulate prin apărătorii lor privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin ordonanțele nr.42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, A, A, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând din anul 2006 au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri clonate cu ajutorul unor aparate.
În realizarea obiectivului, inculpații au efectuat deplasări frecvente în Italia unde introduceau microcipuri în cititoarele de carduri () de la casele de marcat din centre comerciale, în scopul copierii datelor de identificare și codurile PIN ale cardurilor bancare. După clonarea cardurilor originale, reveneau în țară efectuând inscripționarea cardurilor blank cu ajutorul, iar ulterior le foloseau la extragerea frauduloasă a sumelor de bani din situate pe raza mai multor județe din România.
De asemenea, prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că începând din anul 2009, sprijinit grupul infracțional organizat amintit mai sus, prin faptul că, după ce primea de la persoane rămase încă neidentificate, prin sistemul informatic (internet), conturile aparținând unor persoane fizice din Anglia și Italia, împreună cu inculpații, și învinuitul -, inscripționau cardurile blank (albe) cu codurile PIN preluate de pe folderele primite, iar apoi le foloseau la extrageri frauduloase de numerar din.
Totodată, prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că începând din anul 2009, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe. În realizarea obiectivului, inculpatul, împreună cu membrii grupului, a achiziționat dispozitive din B de la învinuiții, -, cu care s-au deplasat în Olanda, Franța, Belgia etc aplicându-le pe fanta de introducere a cardurilor electronice și tastatura bancomatelor în scopul citirii datelor de identificare a cardurilor bancare. Cu ajutorul dispozitivului au creat ulterior clone ale cardurilor originale folosindu-le apoi la efectuarea de extrageri frauduloase repetate din.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.În primul rând instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, A, A și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte.
În acest sens pot fi observate în primul rând chiar declarațiile inculpaților și, aceștia recunoscând săvârșirea faptelor. Astfel, inculpatul a menționat că împreună cu inculpații, A, și a efectuat mai multe extrageri frauduloase de bani din -uri, folosind carduri falsificate. Inculpatul a mai precizat că era coordonatorul grupului, el fiind cel care distribuia cardurile și lua banii obținuți din extrageri, urmând ca cei care s-au deplasat la bancomate să obțină 10 % din banii extrași.
Inculpatul a mai indicat faptul că inculpații A, și erau liderii grupului, ei fiind cei care predau cardurile inscripționate cu numărul de cont, codul PIN fiind scris cu markerul.
La rândul său, inculpatul a recunoscut implicarea sa în efectuarea unor extrageri frauduloase de bani din, dar nu a dorit să dea declarații în ceea ce privește activitatea altor inculpați.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, menționând că este nevinovat. Deși i-au fost puse la dispoziție notele de filaj din care rezultă că a fost identificat în fața unor bancomate situate pe raza municipiilor T și B M, de unde a efectuat extrageri, inculpatul a precizat că acel card folosit în momentele respective nu-i aparținea, primindu-l de la un prieten pe nume. Susținerile inculpatului sunt puțin plauzibile în condițiile în care nu a putut oferi mai multe detalii în legătură cu această persoană. Mai mult decât atât, este greu de crezut că această persoană a recurs la serviciile inculpatului, în condițiile precizate de acesta, arătând că acest l-a rugat să ridice bani din bancomat pentru el întrucât nu cunoaște metodologia, atâta timp chiar inculpatul a menționat că nu deține nici un card bancar, astfel încât este posibil ca această tehnologie să-i fie inculpatului la fel de necunoscută.
Susținerile inculpaților și sunt confirmate și de procesele verbale de ridicare și citire a unor carduri falsificate. În cuprinsul acestor procese verbale s-a consemnat faptul că prin intermediul informatorului "" au fost ridicate de la inculpatul un număr de 5 carduri falsificate.
Alte indicii în legătură cu posibila săvârșire de către inculpați a unor infracțiuni rezultă și din declarațiile martorului G și ale inculpatului -. Astfel martorul Gam enționat că inculpatul i-a propus să efectueze extrageri de sume de bani din bancomate, cu ajutorul unor carduri falsificate, urmând ca el să primească un anumit comision din întreaga sumă extrasă, în vreme ce inculpatul - a învederat organelor judiciare acțiunile ilicite desfășurate de inculpații și. Astfel, inculpatul a menționat că inculpatul i-a solicitat să obțină carduri albe (blankuri) care urmau să fie inscripționate ulterior cu ajutorul unor aparate. Ulterior, a primit de la inculpatul două asemenea carduri pentru a fi folosite la efectuarea unor cumpărături, după care inculpatul i-a telefonat pentru a-i transmite modalitatea de acțiune, instanța reținând și împrejurarea că același inculpat i-a solicitat învinuitului să folosească asemenea carduri și în Serbia, cardurile fiindu-i puse la dispoziție de el.
Raportându-se și la procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul a fost arestat în Italia, iar inculpatul în Serbia, pentru același gen de fapte, aspect recunoscut și de inculpatul, instanța a constatat că în momentul de față, în dosarul de urmărire penală, subzistă suficiente elemente care să formeze convingerea instanței că este posibil ca cei șase inculpați să fie implicați în desfășurarea activităților presupus infracționale reținute în sarcina lor.
În același sens pot fi observate notele de filaj obținute în urma înregistrării audio-video în mediu ambiental a întâlnirilor desfășurate între inculpați. Astfel, la dosar există atât procese verbale de redare ale acestor întâlniri, cât și fotografii obținute pe raza localităților B M, T și B, din care rezultă că inculpații, A, și au efectuat, în mod repetat, extrageri de bani din diferite bancomate aflate pe raza acestor localități, potrivit jurnalelor de operațiuni bancare aflate la dosarul de urmărire penală, conturile din care s-au efectuat aceste tranzacții fiind aferente unor carduri emise de instituții bancare italiene.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă că în mod repetat inculpații au purtat discuții în legătură cu falsificarea unor carduri și folosirea acestora.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibila comitere de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, respectiv implicarea în activitatea de falsificare de instrumente electronice de plată, deținerea de echipamente necesare falsificării unor asemenea instrumente, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente electronice de plată contrafăcute, asocierea în vederea comiterii unor infracțiuni sub forma constituirii unui grup infracțional organizat.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpaților lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a unuia dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Instanța a constatat că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpaților, există suficiente suspiciuni legate de implicarea lor în comiterea unor fapte prin care s-a adus o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial.
De asemenea, sub acest aspect instanța a luat în considerare și comportamentul inculpaților, care, fără niciun fel de problemă, s-au deplasat în mai multe locuri din țară, unde au extras sume mari de bani din bancomate, iar în situația în care nu ar fi fost descoperiți, cu siguranță că activitatea lor ar fi continuat.
Nu în ultimul rând, la luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de M amploare, în care sunt implicate și alte persoane care trebuie identificate, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni prin care se aduce o atingere gravă încrederii într-una dintre cele mai sigure modalități de efectuare a plăților, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpaților, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât, în momentul de față, există și alte persoane implicate în posibila săvârșire a acestor infracțiuni, persoane ce urmează a fi identificate în vederea tragerii la răspundere penală, iar lipsirea inculpaților de libertate pare a fi necesară pentru a le împiedica acestora contactul cu aceste persoane, contact care s-ar răsfrânge în mod negativ asupra desfășurării în continuare a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpații, A și a unor fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, iar raportat la modalitatea de comitere a faptelor, putându-se aprecia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică, instanța a admis cererea formulată și va dispune arestarea preventivă a primilor trei inculpați pe o perioadă de 29 zile, iar a ultimilor trei inculpați pentru o perioadă de 30 zile, aceștia neprezentându-se în fața instanței, astfel că durata arestării va începe să curgă de la data punerii în executare a mandatului de arestare.
Referitor la persoana inculpatului, instanța a apreciat că în momentul de față, la dosarul de urmărire penală, nu există suficiente elemente care să confirme împrejurarea că este posibil ca acest inculpat să fi participat efectiv la desfășurarea presupusei activități infracționale.
Niciuna dintre persoanele audiate în cauză până în momentul de față nu au oferit informații în legătură cu o posibilă implicare a acestui inculpat în activitățile prezumtivului grup infracțional. De asemenea, nici învinuitul - despre care organele de urmărire penală au afirmat că a conlucrat cu inculpatul la falsificarea cardurilor, nu a confirmat această variantă, în cuprinsul declarației acestuia nefăcându-se deloc referire la inculpatul.
Instanța a reținut că nici din notele de filaj obținute cu prilejul înregistrării discuțiilor purtate între inculpați în mediu ambiental nu rezultă elemente care să confirme o eventuală implicare activă a inculpatului în activitatea grupului. Inculpatul a fost observat în prezența celorlalți inculpați, dar niciodată în fața unui bancomat sau în apropierea unui asemenea aparat, astfel că doar purtarea unor discuții cu o parte din presupușii membrii ai unui grup infracțional, pe care chiar inculpatul a recunoscut că îi cunoaște, nu poate conduce automat la concluzia că inculpatul face parte din acest grup sau este implicat în activitățile acestuia.
Este adevărat faptul că la dosarul de urmărire penală există mai multe procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu diferite persoane, convorbiri care au fost interceptate. În cuprinsul acestor convorbiri inculpatul a făcut anumite afirmații care ar putea fi interpretate ca având legătură cu o eventuală falsificare și folosire a unor carduri falsificate. Însă, pentru a se acorda o asemenea interpretare acestor afirmații sunt necesare și alte elemente care să confirme faptul că această interpretare este cea corectă, în condițiile în care discuțiile lasă loc de interpretări, nefiind lipsite de echivoc, astfel că, în lipsa acestor elemente, instanța a apreciat dubiile care planează asupra implicării inculpatului în prezenta activitate infracțională în favoarea acestuia, respingând propunerea de arestare preventivă a acestui inculpat ca nefondată.
În condițiile în care a apreciat că se impune arestarea preventivă a primilor șase inculpați, instanța a respins cererile apărătorilor privind luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, A, A și, recursurile nefiind motivate în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorii inculpaților.
Apărătorul inculpatului a solicitat punerea în libertate a acestui inculpat, invocând faptul că nu sunt suficiente probe pentru a se lua măsura arestării preventive față de acesta, acuzațiile bazându-se pe notele de filaj și imagini din mediul ambiental, pentru care însă nu există autorizații de interceptare, iar din convorbirile telefonice interceptate nu rezultă că acesta ar fi efectuat retrageri frauduloase de sume de bani.
Apărătorul inculpatului a solicitat punerea în libertate a inculpatului deoarece nu rezultă din probe că ar fi săvârșit o faptă de natură penală, iar pe de altă parte inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acesta a efectuat vizite la părinții săi în Italia, neexistând dovezi că acesta ar fi săvârșit infracțiuni cu ocazia acestor deplasări.
Apărătorul din oficiu al celorlalți inculpați a solicitat punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar cu privire la inculpații, A și a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, deoarece aceștia nu au fost citați de către instanța de fond.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856al.3 Cpp, instanța constată că recursurile formulate de inculpații A și sunt nefondate, iar cele formulate de inculpații A și sunt fondate, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește pe inculpații, A și, instanța apreciază că împotriva acestor inculpați, instanța de fond a luat în mod just măsura arestării preventive deoarece sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp, respectiv sunt indicii temeinice că cei trei inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, aceste fapte fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate constituie pericol concret pentru ordinea publică datorită naturii modalității de realizare a activității infracționale, așa cum rezultă până în prezent, din întregul material probator aflat la dispoziție.
În prezenta cauză indiciile temeinice se bazează pe întregul material probator întocmit de către organele judiciare, acestea constând în numeroasele note de filaj, din care rezultă că inculpatul ar fi fost identificat în fața unor bancomate de pe raza municipiilor T și B M, de unde a efectuat extrageri de numerar, explicațiile oferite de către inculpat pe parcursul audierilor nefiind plauzibile.
De altfel, inculpații și au recunoscut săvârșirea faptelor și au descris modalitatea acțiune a inculpaților care împreună cu, A și, respectiv, ar fi efectuat mai multe extrageri frauduloase de bani, folosindu-se carduri falsificate.
Aceste indicii temeinice în legătură cu posibila activitate a inculpaților rezultă și din declarațiile martorului G, respectiv a inculpatului -, iar convingerea instanței că există suficiente elemente că acești inculpați ar fi implicați în desfășurarea unor activități infracționale, este întărită de procesele verbale de redare a unor înregistrări audio-video efectuate în mediul ambiental, fotografii, dar și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Instanța constată că în cauza de față se impune luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, luând în considerare în mod separat persoana fiecărui inculpat în parte, punerea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aceștia fiind acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de gravitate deosebită, respectiv de fapte penale care vizează relațiile sociale privitoare la modalitatea de efectuare a plăților, opinia publică în astfel de situații reacționând într-un mod negativ, creându-se o stare de nesiguranță, iar organele statului trebuie să ia măsuri ferme în asemenea situații.
De altfel, luarea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit pentru aflarea adevărului, deoarece în caz contrar, ar exista posibilitatea contactului între inculpați sau alte persoane, fapt ce s-ar răsfrânge în mod negativ asupra desfășurării urmăririi penale.
Instanța apreciază că singura măsură preventivă care în cauza de față poate asigura buna desfășurare a procesului penal și, implicit, aflarea adevărului, este măsura arestării preventive, nefiind suficientă aplicarea unei alte măsuri preventive dar neprivative de libertate, cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea, această solicitare făcând apărătorul inculpatului.
În aceste condiții, instanța apreciază că Tribunalul Timiș în mod just a luat măsura arestării preventive a inculpaților, A și, apărătorii acestora neinvocând nici un element de natură să conducă la casarea hotărârii penale recurate, ei susținând doar că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce nu corespunde cu realitatea și că nu ar exista suficiente probe pentru a se lua cea mai gravă măsură preventivă din cele existente în procedura penală, însă instanța, așa cum s-a arătat și mai sus, și-a format convingerea în sensul că materialul probator existent până în prezent oferă suficiente temeiuri pentru a se lua măsura arestării preventiv, astfel că, Curtea va respinge recursurile formulate de acești inculpați.
În ceea ce-i privește pe inculpații, A și, instanța apreciază că subzistă motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prev. de art. 3859pct.21 Cpp, respectiv acela că inculpații nu au fost citați pentru ședința de judecată din data de 09.09.2009 care s-a desfășurat la Tribunalul Timiș, având ca obiect propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș, de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile în care aceștia nu au fost prezentați în fața instanței de către organul de urmărire penală.
În cazul în care organul de urmărire penală nu a dispus prezentarea inculpaților A, și, instanța avea obligația de a-i cita la ultimul domiciliu cunoscut, iar în cazul în care erau nu se cunoștea adresa exactă a acestora, procedura de citare trebuia îndeplinită prin afișare, existând posibilitatea disjungerii cauzei cu privire la acești inculpați, neexistând nici un argument pentru a se judeca în procedură de urgență fără procedură de citare legal îndeplinită.
Procedând în acest fel, Tribunalul Timișa încălcat normele care vizează citarea inculpaților, practic lipsindu-i de un proces echitabil, aceștia neavând cunoștință de existența unui proces pe rol aflat la o instanța de judecată, neavând nici posibilitatea de a-și face o apărare reală, în special că obiectul cauzei este unul care are un efect decisiv asupra libertății inculpaților, de acest proces depinzând dacă inculpații vor fi arestați sau nu, adică vor fi sau nu privați de libertate în mod temporar.
Văzând că instanța de fond a omis să efectueze această procedură obligatorie, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil, respectiv art. 6 din CEDO, dar și dispozițiile legale cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare prevăzut de legea internă, Curtea apreciază că singura modalitate de asanare a acestei situații este posibilă prin casarea parțială a încheierii penale nr. 120/CC/09.09.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-, respectiv cu privire la inculpații, A și, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru reluarea judecății propunerii de arestare preventivă a celor trei inculpați menționați mai sus, în așa fel încât aceștia să aibă asigurate toate garanțiile procesuale necesare, inclusiv îndeplinirea procedurii de citare cu aceștia.
Având în vedere că instanța dispune casarea parțială a încheierii recurate cu privire la inculpații, A și, se va dispune și anularea mandatelor de arestare preventivă cu nr. 66,67,68/09.09.2009 ale Tribunalului Timiș, emise pe numele celor trei inculpați, nemaiexistând temei pentru validitatea acestora, admițându-se astfel recursurile inculpaților în modalitatea arătată mai sus.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, A și împotriva încheierii penale nr. 120/CC/9.09.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp admite recursurile formulate de inculpații, A și împotriva aceleiași încheieri penale, pe care o casează în parte, respectiv cu privire la acești inculpați și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea propunerii de arestare preventivă.
Dispune anularea mandatelor de arestare preventivă nr. 66, 67, 68/09.09.2009 a Tribunalului Timiș emise pe numele inculpaților -, A și.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpații și la câte 100 lei, pe inculpatul A la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 192 al.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 400 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. Gh./01.10.09
Tehnored. /01.10.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
