Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 892/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 892/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva încheierii penale nr. 12/CC/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inc. recurenți, în stare de arest preventiv și asistați de avocat ales, inc. recurenți, în stare de arest preventiv și asistați de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inc. recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind inculpatul recurent -, reprezentat de avocat ales.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se lipsa de procedură cu inculpatul recurent -, nerestituindu-se dovada de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent -, av., solicită amânarea cauzei având în vedere lipsa de procedură cu acest inculpat.
Avocatul reiterează cererea de disjungere a recursului formulat de inculpatul -.
Instanța pune în discuție disjungerea recursului formulat de inculpatul -, având în vedere lipsa de procedură cu acest inculpat la două termene succesive, precum și natura cauzei, care conform codului d e procedură penală, se soluționează în regim de urgență.
Apărătorii inculpaților recurenți pun concluzii de disjungere a recursului formulat de inculpatul -.
Procurorul arată că, având în vedere că până la acest termen de judecată a fost imposibilă realizarea procedurii de citare cu inculpatul -, solicită să se revină asupra dispozițiilor încheierii anterioare și să se dispună disjungerea cauzei.
Deliberând, instanța revine asupra dispozițiilor încheierii anterioare și dispune disjungerea recursului formulat de inculpatul -, fixând termen pentru soluționarea acestuia la data de 5 octombrie 2009, pentru când se va relua procedura de citare cu acesta. Totodată stabilește soluționarea la acest termen de judecată a recursurilor declarate de inculpații aflați în stare de arest preventiv, astfel că procedează la audierea acestora, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocații și depun la dosarul cauzei înscrisuri.
Avocat solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Timiș și judecarea în stare de libertate a inculpaților pe care îi asistă, susținând următoarele: pentru inculpatul se arată că nu există probe privind implicarea acestuia în activitatea pentru care este cercetat și pentru care s-a cerut arestarea sa; inculpatul a arătat că acel număr de telefon de pe care se susține de către organele de urmărire penală că ar fi vorbit, nu îi aparține; nu se poate reține că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional organizat, câtă vreme nu cunoaște pe niciunul dintre inculpați; nu prezintă pericol pentru ordinea publică, putând fi cercetat în stare de libertate; În ce-l privește pe inculpatul, arată că interceptările telefonice și niște simple fotografii din care nu rezultă cu certitudine că este vorba de persoana inculpatului, nu pot sta ca indicii sau probe pentru a se lua măsura arestării preventive; inculpatul a arătat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața judecătorului, că a lucrat o perioadă de 7 ani în Italia unde a obținut venituri licite, întorcându-se în acest an în țară pentru a-și construi o casa, nefiind astfel nevoit să apeleze la activități infracționale pentru obținerea banilor necesari pentru construirea casei. Nu se poate vorbi de implicarea sa într-un grup infracțional, câtă vreme nu-i cunoaște decât pe doi dintre inculpații acuzați în cauză, întru-cât sunt din aceeași localitate. Arată că inculpatul este conștient de existența acestui dosar pe rolul organelor de urmărire penală, se va prezenta în fața acestor organe ori de câte ori este nevoie, astfel că apreciază că lăsarea lui în stare de libertate nu ar zădărnici cu nimic aflarea adevărului în cauză. În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că nu există temeiuri care să justifice măsura arestării preventive cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit faptul că este cunoscut cu alte persoane din această cauză; singura faptă care i se impută acestuia este aceea că a făcut un transfer bancar, inculpatul recunoscând această faptă, justificând-o prin aceea că inculpatul l-a rugat să-l împrumute cu o sumă de bani, or raportat la această activitate și la faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se justifică luarea măsurii arestării preventive. În ceea ce-l privește pe inculpatul, solicită să se aibă în vedere că nu există probe că acest inculpat ar face parte dintr-un grup infracțional organizat sau că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Simplul fapt al surprinderii acestuia în Gara de Nord din T nu poate conduce la concluzia implicării sale în activitatea infracțională reținută, inculpatul recunoscând că a venit în T pentru a-și vizita un prieten, respectiv inculpatul. Raportat și la situația personală a inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale, mama sa este bolnavă, fiind singurul care ar putea avea grijă de ea, precum și la faptul că inculpatul este conștient că este în favoarea sa să se prezinte de fiecare dată când va fi chemat de organele judiciare, apreciază că se poate dispune cercetarea acestuia în stare de libertate. Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și, rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă, pentru următoarele considerente: în speța de față, văzând probatoriul administrat în cauză, prima condiție de luare a unei măsuri preventive lipsește, atât din punct de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală, cât și raportat la prevederile Convenției - existența unor motive verosimile că o persoană care urmează să fie privată de libertate a săvârșit infracțiunea; se apreciază că din întreg probatoriul administrat în cauză nu se poate desprinde cu certitudine o contribuție de orice natură a inculpatului la săvârșirea faptelor de care este acuzat; singurele probe existente în materialul de urmărire penală sunt suspiciuni și motive de ordin formal care, în opinia apărării, nu corespund exigențelor textelor legale.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și respingerea propunerii de arestare preventivă, arătând că cea de-a doua condiție prev. de art. 148 lit.f Cpp, și anume existența pericolului social pentru ordinea publică - pe care se întemeiază propunerea de arestare - nu este îndeplinită; simpla interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului nu poate constitui probe care să conducă la condamnarea unui inculpat, fiind necesară coroborarea și cu alte probe; la percheziția domiciliară, de la domiciliul inculpatului au fost ridicate un calculator și 4 telefoane mobile ce aparțin familiei inculpatului, iar conform procesului-verbal existent la dosarul de urmărire penală, în calculatorul inculpatului nu a fost găsit nici un fișier care să-l incrimineze sau o probă care să conducă la concluzia că acesta face parte dintr-un grup infracțional; apreciază că măsura arestării preventive este o măsura exagerată și abuzivă raportat la faptele pentru care este incriminat inculpatul și la faptul că este la primul contact cu legea penală, astfel că în subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și respingerea propunerii de arestare preventivă, neexistând nici un indiciu temeinic sau probă din care să rezulte săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de care este acuzat.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât nu există probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, existând doar două fotografii - care îi înfățișează pe inculpații și spălând două scări de la domiciliul acestuia din urmă - și înregistrarea unor convorbiri telefonice între inculpatul și un anume "", or, din declarațiile celorlalți inculpați luate în fața organelor de urmărire penală, rezultă cu certitudine că nu inculpatul răspunde la apelativul "", astfel că, în opinia apărării, aceste înregistrări nu au nici o relevanță și nu pot constitui probe; s-a reținut de către organele de urmărire penală că inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea infracțională în Olanda, însă inculpatul nu a fost niciodată în această țară; inclusiv la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului nu s-a ridicat decât un calculator, pe care însă nu a fost descoperit nici un indiciu care sprijine acuzația parchetului că ar fi clonat carduri; se concluzionează că măsura arestării preventive luată față de inculpat este una abuzivă, nedovedindu-se în nici un fel contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, acesta neprezentând un pericol pentru ordinea publică, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului, acesta nefiind arestat în altă cauză; în subsidiar, solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, constituind în acest fel o garanție procesuală a prezentării inculpatului în fața organelor judiciare. Apreciază că luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul este o măsură excesivă, care nu se impune la acest moment, nefiind îndeplinite cerințele art. 148 lit.f Cpp, în sensul ca pedeapsa să fie mai M de 4 ani, iar inculpatul să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice, se arată că nu există dovada retragerilor de numerar, în cauză neexistând nici părți vătămate, planșele foto și notele de filaj nu pot constitui probe, ele trebuind coroborate cu alte mijloace de probă.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Solicită să se constate că în speța de față nu este întrunită condiția de bază a luării măsurii arestării preventive, respectiv să existe indicii sau probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în propunerea de arestare. Astfel, la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului nu s-a descoperit nimic care să dovedească activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, iar notele de filaj și fotografiile sunt total irelevante sub aspectul dovedirii vinovăției sale, din conținutul acestora rezultând doar că s-a întâlnit cu diverse persoane, însă niciodată în apropierea unui bancomat; de asemenea nu există dovezi că inculpatul ar fi sustras bani în mod fraudulos, nici o sesizare a unei instituții bancare sau a unei persoane că ar fi fost prejudiciată în acest sens, or, toate aceste probe erau necesare pentru a dovedi că a comis infracțiunile reținute în sarcina sa prin propunerea de arestare. Pe de altă parte, solicită să se constate că nu au fost respectate disp. art. 6 Cpp, întrucât inculpatului nu i-au fost aduse la cunoștință faptele reținute în sarcina sa, procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală în acest sens, nu îndeplinește condițiile minime prevăzute de lege, cuprinzând doar o înșiruire de articole de lege, nu însă și starea de fapt. Consideră că primele acuzații aduse inculpatului, respectiv colectarea de date din, nu sunt susținute în drept, întrucât nici un text de lege nu incriminează activitatea de colectare de astfel de date, iar în legătură cu celelalte acuzații, nu au fost prezentate probe în susținerea lor, fiind simple speculații ale parchetului. În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, nu există elemente care să justifice reținerea unei asemenea infracțiuni, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2 teza finală din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, dacă se apreciază că este necesară luarea unei măsuri preventive și ținându-se seama și de lipsa antecedentelor penale, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul având domiciliul în
Apărătorul din oficiu al inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive și respectiv cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpaților și, av. se alătură concluziilor colegilor săi avocați și arată că pentru a se lua măsura arestării preventive a inculpaților trebuie să existe probe care vizează în principal vinovăția, analizând în principal faptele care se impută celor doi inculpați, plecând de la elementele constitutive ale acestor fapte. Cei doi inculpați sunt învinuiți pentru fapte de rezultat, însă aceste fapte nu pot fi analizate câtă vreme lipsește obiectul material, un element esențial în dovedirea vinovăției. telefonice la care se face referire în propunerea de arestare nu pot fi considerate ca elemente constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților. De asemenea, nu există nici o probă care să conducă la existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. Având în vedere că cei doi inculpați pe care îi apără nu au antecedente penale, iar pericolul social concret nu este dovedit, apreciază că cercetarea penală poate continua cu inculpații în stare de libertate, luându-se față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Cu privire la critica adusă de apărătorul inculpatului, în sensul că acestui inculpat nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, solicită să se observe că procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii a fost întocmit pe baza rezoluției de începere a urmăririi penale care este anterioară și care se arată starea de fapt și încadrările juridice cu privire la toți inculpații. Referitor la termenul de trei zile în care trebuie soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, prev. de art. 1403al.5 Cpp, acesta este unul administrativ, care doar subliniază celeritatea soluționării căii de atac în cazul în care se efectuează controlul măsurii preventive. Pe de altă parte, la dosarul cauzei există suficiente probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de care sunt învinuiți, respectiv notele de redare a interceptării convorbirilor telefonice, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: procesele verbale de localizare, planșele foto privind imaginile înregistrate video, notele de filaj, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și nu în ultimul rând declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele, și anume inc., inc.. Făcând o analiză a întregului material probator administrat până în prezent în cauză, este neîndoielnic faptul că aceste fapte nu puteau fi comise decât într-un grup organizat.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 121/CC din 10 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. art. 1491alin. 9 Cpp raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cpp cu aplicarea art. 143 Cpp, a admis propunerea de arestare preventiv formulată de formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și -, pe o durată de 29 de zile, de la 10.09.2009 până la 08.10.2009, inclusiv.
Totodată au fost respinse ca neîntemeiate cererile de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, având în vedere și declarațiile date de inculpați în fața judecătorului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și - sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a
Cod PenalTotodată, se constată că față de inculpații, s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.Pe de altă parte, art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpați a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoare mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că inculpații au comis acele fapte.
Potrivit susținerilor acuzării, inculpații, și -,impreunăcu inculpații, A, A și, cercetați în același dosar, fac parte dintr-o grupare organizată si specializată în extrageri frauduloase de bani din bancomate pe raza întregii tări.
. ce privește modalitatea de săvârșire a faptelor se retine ca inculpații au fabricat si deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronice, respectiv carduri. Având aceste echipamente constând în fețe de bancomat confecționate artizanal, s-au deplasat in Olanda, Franța, Belgia sau Germania pentru a monta aparatele contrafăcute pe fanta de introducerea a cardurilor electronice si tastatura bancomatelor in scopul citirii datelor de identificarea a cardurilor bancare. Ulterior datele obținute erau inscripționate pe carduri "albe" care erau utilizate in vederea efectuării de extrageri frauduloase repetate din -uri în mai multe localități din țară, respectiv in localitățile T, C, B M,
Analizând susținerile acuzării prin raportate la materialul probator propus, instanța a observat că există indicii de natură a forma convingerea că inculpații sunt implicați într-o activitate de amploare cu privire la extragerile frauduloase de sume de bani din bancomate.
Activitatea ilicită a fiecăruia dintre inculpați este evidențiată în procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și care relevă faptul că aceștia țineau legătura între ei telefonic și se deplasau în mod frecvent în străinătate.
De asemenea, din jurnalul de operațiuni bancare efectuate pe raza localitatilor B M, C N, B, care conține comunicări făcute de unitățile bancare posesoare de -uri, a rezultat că din acele conturi utilizate fraudulos de către inculpați s-au făcut extrageri de sume mari de bani pe raza mai multor localități din țară.
Camerele de supraveghere ale unora dintre unitățile bancare au surprins imagini cu o parte din inculpați în momentul în care efectuau extrageri, iar aceste aspecte sunt concludente în condițiile în care inculpații afirmă că nu obișnuiesc să folosească carduri.
De asemenea, în susținerea stării de fapt prezentate de acuzare, în sensul că inculpații falsificau carduri din străinătate, sunt și înscrisurile emise de unitățile bancare românești deținătoare de -uri care confirmă ca acele conturi utilizate de inculpati și care au fost verificate de organele de anchetă, aparțin unor bănci străine (ex. Banca dei di Siena, Credito Sp A Milano Italia- dosar urmărire penală, jurnal de operatiuni efectuate).
În ce privește implicarea fiecărui inculpat În parte la activitatea infracțională, față de poziția acestora de a nu da declarații, instanța a analizat îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 cod pr. penală prin raportare la probatoriul existent în dosarul de urmarire penală.
Trebuie precizat faptul că inculpatul este cercetat în același dosar și propus spre arestare la data de 09. 09. 2009 într-un alt dosar al instanței. Acesta este una din persoanele cu o contribuție M în activitate examinată, considerat chiar unul dintre lideri și în fața procurorului a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând totodată care sunt ceilalți participanți.
Astfel, în declarația data în fata procurorului, la data de 09.09.2009 relatează că au fost efectuate extrageri frauduloase din bancomate împreuna cu inculpații, A, și, persoane cu care a efectuat mai multe extrageri frauduloase de bani din -uri, folosind carduri falsificate. Inculpatul a mai precizat că este vorba despre un grup, iar inculpatul era coordonatorul grupului, el fiind cel care distribuia cardurile și lua banii obținuți din extrageri, urmând ca cei care s-au deplasat la bancomate să obțină 10 % din banii extrași.
Această declarație a inculpatului, pe lângă faptul că face referire și la activitatea ilicită a inculpaților Și, confirmă ipoteza existenței unei activități organizate care poate fi încadrată în prevederile art. 7 din Legea 39/2003.
De asemenea, inculpatul relatează că în luna martie 2009, împreună cu doi indivizi pe care nu îi cunoaște și cu inculpatul s-a deplasat în localitatea D, jud B, unde cei trei au efectuat extrageri din cu cardurile pe care el le primise de la.
Același inculpat relatează că, împreuna cu inculpații și, a efectuat extrageri frauduloase în mai multe localități din județul T, cu carduri primite de la același.
Inculpatul mai arată că, însoțit de inculpații și, s-a deplasat în B și cu ajutorul inculpaților - și au achiziționat o față de confecționată artizanal cu suma de 4000 EUR de la inculpatul,zis "seful".
Același inculpat, împreună cu și s-au deplasat în Franța unde au copiat un nr. de 12 conturi prin montarea acestei fețe pe suprafața bancomatelor.
Pentru inscripționarea acelor conturi pe carduri blank l-au contactat pe inculpatul. Acesta era în posesia unui dispozitiv de inscripționare și le-a inscripționat cele 12 conturi.
De asemenea, inculpatul -A, în declarația dată procurorului, recunoaște faptele de care este învinuit, precizează că a efectuat extrageri frauduloase de le CEC Bank T în noaptea 02/03 05 2009.
că îi cunoaște pe inculpații cercetați în dosar printre care și inculpații,, precum și.
Declarația acestui inculpat se coroborează cu declarația inculpatului și evidențiază faptul că între inculpați ar exista o relație de colaborare în desfășurarea de activități legate de efectuarea de extrageri frauduloase.
Totodată acest inculpat recunoaște că în perioada 29 05 2009 - 03 06 2009 efectuat extrageri frauduloase de la bancomate de pe raza localităților B N, B M și C N și era însoțit de inculpații, A, și recunoaște imaginile surprinse de camerele de supraveghere care apar în dosarele de urmărire penală, camere care surprind imagini de la locul unde erau cazați și de la locul unde efectuau extrageri, respectiv surprinse de camerele video ale unităților bancare care supravegheau -urile.
Instanța a stabilit că înscrisurile bancare de mai sus, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, care surprind convorbiri între inculpați, se coroborează cu declarațiile inculpaților și, precum și cu imaginile foto conținute în notele de filaj și se constituie în indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților, -,.
De asemenea, declarația inculpatului se coroborează cu declarația inculpatului cu privire la participarea inculpatului la extrageri de sume de bani în localitatea T în condițiile în care acesta din urmă susține că locuiește în Italia și a venit în România doar pentru efectua unele lucrări de construcții la o casă din loc, jud
Inculpatul recunoaște imaginile video în care apare împreună cu inculpații și la diverse locuri de cazare în T și
Inculpatul precizează că i-a cunoscut pe inculpații A și în Italia pentru că a lucrat împreună cu ei în domeniul construcțiilor, dar nu mai ține legătura cu aceștia. Afirmația este contrazisă de declarațiile inculpaților și care confirmă împrejurarea că în luna mai 2009 inculpatul a participat împreună cu acești inculpați la mai multe extrageri frauduloase. Deși i-a fost prezentată o fotografie a sa, surprinsă de camera de luat vederi a unui bancomat, inculpatul nu recunoaște că aceasta este imaginea sa și că ar fi efectuat extrageri de la vreun bancomat, susținând că nici nu utilizează carduri. Instanța a apreciat declarația inculpatului ca fiind nesinceră.
În ce privește inculpatul,de asemenea probele arătate mai sus se constituie în indicii suficiente de natură a forma convingerea instanței că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile pentru care este acuzat. telefonice purtate de acesta și inculpatul, vol. 4 up. confirmă faptul că în data de 03 05 2009, 24 06 2009 aceștia purtau legătura telefonic cu privire la numere, coduri, sume de bani, iar acestea sunt confirmate de declarațiile inculpaților de mai sus care fac referire la participarea inculpatului la extragerile frauduloase alături de alți membri din grupare și la faptul că acesta, împreună cu inculpatul au fost plecați în Franța de unde au procurat un număr de 12 conturi de card.
Inculpatul, împreună cu inculpatul sunt consăteni cu inculpatul și locuiesc în județul B, loc.
Inculpatul declară că îl cunoaște pe inculpatul în calitate de consătean și că l-a vizitat în Italia unde acesta lucrează în prezent, dar nu mai țin legătura. De asemenea, arată că în aceeași calitate de consătean, îl cunoaste pe inculpatul. Recunoaște că în urmă cu câteva luni a fost rugat de inculpatul să trimită prin mandat poștal suma de 130 milioane unei persoane al cărei nume nu și-l mai amintește și a fost de acord să facă acest lucru, urmând ca suma de bani să-i fie restituită.
Afirmația inculpatului este confirmată de copia mandatului poștal emis pe numele numitului, persoana implicată de asemenea în activitatea de mai sus și care nu a fost identificată. De asemenea, legătura acestui inculpat cu membrii grupului rezultă și din interceptările telefonice a convorbirilor efectuate de care ii comunica acestui că a primit de la T suma de 130 milioane de la numitul.
De asemenea, implicarea acestui inculpat rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de acesta și inculpatul, precum si notele de supraveghere din care rezultă că acest inculpat i-ar fi însoțit în localitatea C N și că ar fi fost rugat de inculpatul să se deplaseze la acel hotel și să solicite recepționerei să ridice hainele și obiectele personale ale inculpaților, si.
I s-a solicitat de către acest ajutor întrucât au bănuit că sunt urmăriți si nu mai doreau să se întoarcă în acele camere. Inculpatul a acceptat să facă acest lucru, a luat un taxi si, din convorbirea telefonică redată, se poate observa cum cere relații coinculpatului despre locul unde este amplasat hotelul "".
De asemenea inculpatul relatează că nu îl cunoaște pe inculpatul, aspect care este contrazis de notele de interceptări telefonice care evidențiază convorbiri purtate între cei doi.
Potrivit declarației inculpatului, în martie 2009 s-a deplasat împreună cu și alți doi indivizi în localitatea D jud. B de unde au efectuat extrageri frauduloase din bancomate.
Din notele de interceptări a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul rezultă că aceasta avea convorbiri numeroase cu inculpatul, în care se face vorbire despre trimiterea unor sume de bani prin sistemul, despre comunicarea pe e-mail, despre întâlniri între aceștia în localitatea D, precum și găsirea unei persoane din zona care este dispusă să plece în Italia.
Inculpatul, prezent în instanță, arată că din grupul de persoane prezentate judecătorului nu cunoaște decât pe inculpatului și pe inculpatul care îi sunt consăteni. Instanța consideră afirmația nesinceră și fiind contrazisă de convorbirile telefonice purtate între acesta și inculpatul, una din persoanele cu o participarea M în activitatea grupului. Din conținutul acestora rezultă că inculpatul i-a făcut chiar acestui inculpat o rezervare la un hotel din T și de asemenea i-a cerut să caute persoane care sunt de acord să se implice în activități similare. De asemenea, instanța și-a format părerea că acest inculpat a participat la extragerile frauduloase din localitatea D, alături de inculpatul și precum și de.
În consecință, instanța a stabilit că este probată și în ce privește acest inculpat participarea la activitățile de sustragere frauduloasă în colaborare cu ceilalți membri ai grupului.
Participarea inculpatului rezultă de asemenea, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, din declarația inculpatului care relatează că inculpatul era posesor al unui pentru inscripționare carduri și că aceasta, împreună cu inculpatul -, i-au făcut legătura cu inculpatul.
telefonice evidențiază faptul că inculpatul era unul din acele persoane care s-a deplasat în Olanda, Germania, Belgia, Franța pentru a obține date de identificarea ale unor conturi.
În convorbirea purtată cu inculpatul în data de 21 05 2009 acesta relatează "Am fost peste tot. În Olanda, în Germania. Germania e moartă, Olanda îi moartă, Belgia am găsit ceva și în Franța."
În ce privește participarea inculpatului-aceasta rezultă din notele telefonice, care evidențiază convorbiri purtate între acest inculpat și inculpatul, precum și convorbiri purtate cu inculpatul care confirmă susținerile acuzării că acest inculpat a făcut legătura inculpaților, și cu inculpatul și a participat la aceste întâlniri în urma cărora au fost achiziționate fețe de bancomat și dispozitive de inscripționare.
Participarea inculpatului rezultă și din declarația inculpatului, dar și din notele de filaj, din data de 22 06 2009 și planșele foto care evidențiază întâlnirile avute de aceștia.
În ce privește inculpatul, potrivit susținerilor acuzării, la locuința acestuia au fost găzduiți inculpații, care, în perioada 20 - 23 08 2009 au transcris numerele de conturi copiate din Olanda pe carduri blank. În data de 23 08 2009, inculpatul s-a deplasat împreună cu inculpatul în Germania cu avionul, iar inculpații și s-au deplasat cu autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare DO 260, căruia inițial i-au demontat scaunul pentru a ascunde ceva, iar apoi l-au pus la loc. Cei patru s-au întâlnit în Germania unde au efectuat extrageri frauduloase prin folosirea cardurilor obținute prin copierea conturilor din Olanda.
Aceste aspecte rezultă din notele de filaj, vol. 3 dosar urmărire penală, care evidențiază faptul că în perioada de 21 08 2009 și până în data de 23 08 2009, inculpații de mai sus au fost în repetate rânduri la locuința inculpatului, au pregătit autoturismul Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare DO 260, inculpatul și au plecat la aeroport, după care, în aceeași zi, inculpatul și au plecat cu autoturismul echipat în modalitatea de mai sus în străinătate.
De asemenea, în procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice, vol. 17 up. sunt redate convorbiri telefonice foarte concludente. De exemplu, convorbirea purtată între inculpatul și inculpatul din care se desprinde concluzia că aceștia au montat acele fețe artizanale de bancomat și sunt postați la o anumită distanță pentru a vizualiza persoanele care vin să scoată bani de la bancomat.
Ex: inculpatul explică telefonic inculpatului "nu i-a băgat cartea, ai înteles, a împins-o puțin, dupa aia și-a bătut codu, și-a luat banii și a plecat. N-a stat mai mult de 1 minut.".
Inculpatul îl întreabă dacă era cumva, iar îi răspunde ca "era olandez din acesta. ". De asemenea sunt redate convorbiri în care inculpatul îi explica telefonic inculpatului să respecte instrucțiunile pe care i le-a dat în ce privește montajul". Sunt de asemenea redate convorbiri purtate între inculpatul și inculpatul.
Din declarația inculpatului reiese de asemenea că a fost ajutat de inculpații și - să ia legătura cu inculpatul despre care se cunoștea că deține echipamente de copiere a informațiilor de pe carduri, că acesta le-a vândut o fața de bancomat confecționată artizanal cu suma de 4000 EUR.
Probele indicate mai sus au fost considerate de instanță drept indicii rezonabile cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunile pentru care este pusa în mișcare acțiunea penală împotriva sa.
În ce privește participarea inculpaților, notele de interceptarea a convorbirilor telefonice redau discuții între aceștia și inculpatul, precum și discuții cu alte persoane, efectuate în perioada în care aceștia se aflau în Olanda, respectiv anterior datei de 21 08 2009, sau în Germania și în care fac referire la felul cum se derulează operațiunile de extragere sau copiere a datelor de pe card, în care fac referire la dificultățile întâmpinate în montarea acelor dispozitive și cu privire la trimiterea unor sume de bani în România prin intermediul .
Instanța a reținut că și în ce îi privește pe acești inculpați, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, se coroborează cu imaginile foto și procesele verbale de supraveghere întocmite de organele de ancheta, precum și parțial cu declarațiile inculpatului care lasă să se înțeleagă că inculpatul este coordonatorul unui grup care confecționează fețe artizanale pentru bancomate.
Văzând aceste probe, instanța a stabilit că este îndeplinită și față de acești inculpați condiția prev. de art. 143 Cpp cu privirea la existența de indicii referitoare la posibilitatea de a fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Instanța și-a format părerea că starea de fapt evidențiată de organele de urmărire penală descrie activitatea ilicită a două grupări cu preocupări comune în falsificarea de carduri și obținerea de bani prin extrageri frauduloase, respectiv persoanele grupate în jurul inculpatului, precum și persoanele grupate în jurul inculpaților, iar între aceste două grupări există o relație de colaborare care urmează a fi stabilită de organele de anchetă.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibila comitere de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, respectiv implicarea în activitatea de falsificare de instrumente electronice de plată, deținerea de echipamente necesare falsificării unor asemenea instrumente, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente electronice de plată contrafăcute, asocierea în vederea comiterii unor infracțiuni sub forma constituirii unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de mai sus. Probele propuse de acuzare au reprezentat elemente suficiente care să conducă la convingerea instanței că toți cei 14 inculpați prezentați cu propunerea de arestare preventivă au participat la aceasta activitate și, de asemenea, că este vorba de o activitatea de amploare, care s-a desfășurat o perioada M de timp și are un caracter organizat.
În ce privește încadrarea juridica a faptelor, instanța și-a format convingerea ca toți cei 14 inculpați prezentați cu propunerea de arestare preventivă au participat la această activitate și de asemenea că este vorba de o activitatea de amploare care s-a desfășurat o perioadă M de timp și are un caracter organizat, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din legea 39/2003. Pentru această infracțiune legea prevede o pedeapsă cuprinsă între 5 și 20 de ani închisoare. În ce privește celelalte infracțiuni față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală, instanța a observat că sunt indicii și în ceea ce privește săvârșirea acestora, avându-se în vedere cele expuse mai sus.
În consecință, s-a reținut că sunt îndeplinite primele două condiții care să conducă la luarea măsurii arestării preventive față de un inculpat, respectiv existența unor indicii cu privire la săvârșirea unei fapte penale și cerința că limita de pedeapsă pentru acea infracțiune să fie mai M de 4 ani închisoare. În ce privește cea de a treia condiție, respectiv existența unuia din cazurile prevăzute în mod expres de art 148 Cpp, de asemenea instanța a arătat că temeiul invocat de acuzarea, respectiv starea de pericol pentru ordine publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, este dovedit..
Acesta derivă din amploarea activității ilicite desfășurate de inculpați, din întinderea în timp a acestei activități, aproximativ șase luni după cum reiese din notele de supraveghere, dar din declarațiile inculpaților rezultă că această activitate este inițiată mai devreme, din numărul M de persoane implicate în calitate de coautori precum și numărul M de victime ale infracțiunii, respectiv atât titularii de carduri, cât si unitățile financiar-bancare de la care s-au făcut extrageri.
Instanța a reținut că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului, precum și dreptul de a beneficia de siguranța folosirii instrumentelor bancare de plată reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni indicii legat de implicarea lor în comiterea unor fapte prin care s-a adus o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, precum și relațiilor sociale care reglementează siguranța circuitului bancar.
De asemenea, având în vedere comportamentul inculpaților, care s-au deplasat în mai multe locuri din țară, unde au extras sume mari de bani din bancomate, în ciuda faptului că începuseră să bănuiască că sunt urmăriți, a creat convingerea instanței ca în situația în care nu ar fi fost descoperiți, cu siguranță că activitatea lor ilicita ar fi continuat.
Nu în ultimul rând, la luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni prin care se aduce o atingere gravă încrederii într-una dintre cele mai sigure modalități de efectuare a plăților, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice în sensul arătat de art. 5 alin 3 din CEDO.
Pe de alta parte, instanța a avut în vedere că măsura preventivă este o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât, în momentul de față, există și alte persoane implicate în posibila săvârșire a acestor infracțiuni, care se sustrag de la urmărirea penală, iar lipsirea inculpaților de libertate apare ca fiind necesară pentru a le împiedica acestora contactul cu aceste persoane și a influenta in acest mod stabilirea adevărului in prezenta cauza. De asemenea, instanța a avut în vedere conduita inculpaților care au înțeles să nu dea declarații, ceea ce conduce la îngreunarea desfășurării anchetei în condițiile în care acest tip de infracțiuni fac parte din categoria de infracțiunii complexe, în care administrarea probatoriului este un proces anevoios.
Împotriva încheierii penale nr.12/CC din 10.09.2009 au declarat recurs inculpații, și -.
Pentru inculpații, și s-a arătat că nu există probe concludente din care să rezulte implicarea lor în activitatea infracțională reținută, iar inculpatul a săvârșit o singură faptă care a fost recunoscută de către acesta, respectiv un transfer bancar. De asemenea s-a solicitat ca instanța să aibă în vedere situația personală a fiecărui inculpat și în consecință să fie casată încheierea Tribunalului Timiș și în rejudecare să de dispună cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Pentru inculpatul s-a arătat că nu există probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a unor fapte prevăzute de legea penală. În consecință, se solicită ca propunerea de arestare preventivă să fie respinsă.
Pentru inculpatul s-a arătat că cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit.f C.P.P.- existența pericolului social pentru ordinea publică - nu este îndeplinită. De asemenea nici probe concludente împotriva inculpatului nu s-au găsit, simpla interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat nu pot conduce la condamnarea acestuia. În consecință, s-a solicitat casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă în rejudecare.
Pentru inculpații și s-a arătat că nu există probe sau indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, solicitându-se casarea încheierii, iar în rejudecare să se respingă propunerea de arestare preventivă.
Pentru inculpatul s-a solicitat casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar solicită luarea unei măsuri neprivative de libertate. În motivare s-a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f C.P.P.- nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică și nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Pentru inculpatul s-a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să fie respinsă propunerea de arestare preventivă. În subsidiar s-a solicitat luarea, eventual, a unei măsuri neprivative, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. S-a arătat că nu există probe sau indicii care să contureze activitatea infracțională a inculpatului.
La percheziția efectuată la domiciliul inculpatului nu s-a găsit nimic care să dovedească activitatea infracțională, iar notele de filaj și fotografiile sunt irelevante.
Pentru inculpații, și s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii, iar în rejudecare să fie respinsă propunerea de arestare preventivă deoarece nu există probe sau indicii din care să rezulte vinovăția inculpaților pentru niciuna din faptele reținute în sarcina lor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea penală recurată în raport cu solicitările inculpaților recurenți, precum și din oficiu, în condițiile prevăzute de art.3859alin.3 C.P.P. se constată că hotărârea prin care s-a admis, în baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.148 alin.1 lit.f cu C.P.P. aplicarea art.143 Cod Penal, propunerea de arestare preventivă a inculpaților este temeinică și legală. Astfel, instanța a analizat, în mod corect, activitatea infracțională a fiecărui inculpat și s-a arătat care este materialul probator din care se poate concluziona că inculpații ar fi putut săvârși faptele reținute în sarcina lor.
În cauză, este cercetat și inculpatul, pentru care s-a dispus arestarea în alt dosar, acesta a dat relații concludente privind întreaga activitate infracțională a inculpaților, arătând cine sunt persoanele implicate și în ce mod.
Aceste declarații se coroborează cu datele din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, cu imaginile surprinse cu o parte dintre inculpați în momentul în care efectuau extrageri, cu înscrisurile emise de unitățile bancare posesoare de -uri care dovedesc că din conturile utilizate fraudulos de către inculpați s-au făcut extrageri de sume mari de bani.
În consecință, în mod corect s-a constatat că sunt indicii temeinice că inculpații cu fabricat și deținut echipament în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, respectiv carduri.
Pe lângă existența probelor și a indiciilor că inculpații ar fi putut săvârși faptele reținute în sarcina lor se constată că acestea prezintă un pericol pentru ordinea publică, care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Pericolul pentru ordinea publică este dat de amploarea activității infracționale, de durata relativ lungă a activității infracționale, de numărul de persoane implicate, de modul judicios de organizare.
Activitatea infracțională a inculpaților determină o stare de neîncredere a populației în instituțiile financiar-bancare în situația în care statul nu acționează eficient prin depistarea și condamnarea inculpaților.
În consecință, Curtea apreciază că au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru a putea fi admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților, urmând ca recursurile declarate de aceștia să fie respinse în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 inculpații C.P.P. recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În privința recursului declarat de inculpatul -, acesta urmează să fie judecat separat, ca urmare a admiterii cererii de disjungere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 12/CC/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondate.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei fiecare, iar pe inculpatul îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Disjunge judecarea recursului declarat de inculpatul - formulat împotriva aceleiași încheieri și fixează termen de judecată la 5.10.2009.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /07.10.09
Tehnored. /09.10.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
