Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 90/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER: BECHE
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți și, ambii personal, în stare de arest și asistați de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, prezent fiind și inculpatul recurent G personal, în stare de arest și asistat de avocat ales G din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-au luat declarații inculpaților arestați, consemnate în scris și depuse la dosar, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat G depune la dosar motivele de recurs pentru inculpatul G, pe care le susține și oral în fața instanței, solicitând în esență admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecându-se cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatului G. Arată că referatul cu propunerea de arestare preventivă este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate disp. art. 1491.C.P.P. inculpatul nefiind audiat potrivit dispozițiilor legale. Consideră că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, întrucât lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol public, neexistând la dosar probe certe care să conducă la ideea că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea o tulburare reală a ordinii publice. Mai arată că inculpatul, deși are antecedente penale, a trecut o perioadă lungă de timp de când nu a mai avut contact cu legea, și-a câștigat existența în mod cinstit, are familie și 4 copii. Se mai solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocatul din oficiu, pentru inculpații recurenți și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și continuarea judecății cu inculpații în stare de libertate, avându-se în vedere pericolul concret redus al faptelor.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, încheierea atacată fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive a acestora fiind luată conform art. 143 și 148 lit. f C.P.P. existând probe și indicii temeinice că inculpații, care au antecedente penale, s-au constituit în grup infracțional organizat pentru a înșela persoane în vârstă, fapte care prezintă pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestora, astfel că se impune menținerea lor în stare de arest.
Inculpatul solicită să fie pus în libertate, susține că e nevinovat, că a fost la serviciu și că nu are nici o legătură cu faptele.
Inculpatul solicită să fie judecat în libertate.
Inculpatul G solicită să fie judecat în libertate, fiind nevinovat, și arată că are 4 copii, mama și soacra sa sunt bolnave și că are de terminat unele lucrări.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 13/CC din 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1491alin.9 și 10.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și cu aplicarea art. 148 alin. 1 lit. f a C.P.P. fost admisă cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la 24.05.1964 în comuna Popești, județul B, P - -, cu domiciliul în O,- A, - 1,.2,. 23, jud. B; G, fiul lui G și al, născut la 10.05.1971 în O, județul B, P - -, cu domiciliul în O,-, - 14,.B,.2,.9, jud. B;, fiul lui și, născut la data de 15.08.1961 în Popești, jud. B, CNP - -,cu domiciliul în O,-, jud. B, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 26.01.2010 până la data de 23.02.2010.
În baza art. 1491al. 9.C.P.P. a fost respinsă propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism serviciul Teritorial Timișoara privind arestarea preventivă a inculpatei C.
În baza art. 1491al. 12.C.P.P. raportat la art. 146 al. 111.C.P.P. s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpata C, fiica lui și, născută la data de 16.04.1988 în T, jud. T, domiciliată în T, str. -. D, nr. 74, jud. T, CNP - -, pentru o perioadă de 25 zile, respectiv până la data de 19.02.2010.
În baza art. 145 al. 11și al. 12.C.P.P. s-a dispus ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata C să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organele de urmărire penală sau instanța de judecată, ori de câte ori va fi chemată;să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu, căreia li se încredințează supravegherea, ori de câte ori va fi chemată; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată sau procurorului; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de ceilalți inculpați, învinuiți sau martori, părți vătămate din dosar și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
În baza 145 al. 3.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei C asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
A fost respinsă cererea inculpaților G și, formulată prin apărătorii lor, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 472/30/26.01.2010 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, G, Și C, pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal; inculpatul G, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, fals uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 288 alin. 1, art. 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal; inculpatul, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals material și intelectual și la uz de fals respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 288 al. 1, 289 alin. 1, art. 26, 290, 291.Cod Penal, art. 189 alin. 1,2,5 totul Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal, iar inculpata C, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal, totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în ultimii ani de zile inculpatul a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice. La acest grup a aderat inculpatul, inculpata C, inculpatul, învinuita și alte persoane, fiecare având un rol determinant (capul grupării -, nu apare în acte ci inculpatul, inculpatul se ocupa de racolarea bătrânilor și imobilizarea părții vătămate într-o zonă izolată și servirea cu alcool în exces a părții vătămate ) pentru realizarea scopului însușirii pe nedrept de fonduri bănești; una din părțile vătămate fiind, pe care prin inducere în eroare și întocmire de contracte false l-a deposedat de imobilul situat pe str. - din Acest grup a procedat la lipsirea de libertate a părții vătămate, ținându-l captiv într-o localitate din județul B până când se însușesc banii pe imobil și se trece imobilul pe altă persoană, ca să nu poată fi anulat contractul inițial dintre și. Asemenea demersuri au întreprins ajutați fiind de o firmă de intermedieri imobiliare.
Imobilul obținut de suspecți a fost transferat pentru ascunderea sau disimularea origini lui ilicite și împiedicării anulării contractului dintre partea vătămată și inc..
În prezent, gruparea a identificat o altă persoană care locuiește pe str. - în T și pe care, în spital fiind, prin aceleași manopere încearcă să-l deposedeze de imobil.
Față de aceștia a fost începută urmărirea penală în data de 22 și 25.01.2010, iar la data de 25.01.2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile săvârșite.
De asemenea, prin ordonanțele din data de 26.01.2010 s-a dispus față de inculpați măsura preventivă a reținerii, începând cu orele 19:40 și 22:00.
Totodată, s-a arătat că faptele comise de către inculpați privesc fapte de o gravitate deosebită (constituire de grup infracțional organizat, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, ), iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte poate suscita o tulburare a ordinii publice, în condițiile în care aceștia urmau să întreprindă noi demersuri de afaceri în același mod fraudulos.
Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular), fie prin circumstanțele personale ale inculpaților, și, care au antecedente penale.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 11/D/P/2010 al Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 11/D/P/2010 din data de 25.01.2010 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoaraa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal; G, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, fals uz de fals prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 288 alin. 1, art. 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal;, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals material și intelectual și la uz de fals, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 288 al. 1, 289 alin. 1, art. 26, 290, 291.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal, totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal; și C, sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Lg. 656/2002, art. 26, 289 alin. 1, art. 26, 290.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal, totul cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a
Cod PenalS-a reținut că inculpații au constituit, respectiv aderat și sprijinit un grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase a unor persoane fizice, prin imobilizarea victimei într-o zonă izolată și servirea cu alcool în exces pentru realizarea scopului însușirii pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate de bunuri.
Prin ordonanțele de reținere nr. 11/D/P/2010 din 26.01.2010 s-a dispus reținerea inculpaților pe timp de 24 de ore, începând cu 25.01.2010 orele 19:40 (inculpații, G și C ) și începând cu ora 22:00 ( pentru inculpatul ).
Din datele aflate la dosar rezultă că la începutul lunii ianuarie a acestui an, inculpații l-au luat pe partea vătămată, care locuia singur, și l-au dus din apartamentul acestuia la un notar în O, unde acesta a fost determinat să semneze un act de vânzare cumpărare (pentru apartamentul său din T,-, - 6,. 13) în condițiile reținute în propunerea de arestare, iar apoi a fost dus de inculpați într-o localitate din județul B, unde era supravegheat de către inculpatul; nu i s-a permis să se întoarcă la locuința sa din T și nu i s-a cumpărat alt imobil așa cum i s-a promis, deși partea vătămată a făcut solicitări în acest sens.
Din înscrisurile dosarului a mai rezultat că, la percheziția domiciliară au fost găsite și cărți de identitate xeroxate ale numitului, despre care există indicii în dosar că, inculpații încercau să-l deposedeze de imobil.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, art. 5 alin. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere datele aflate la dosarul de urmărire penală tribunalul a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, și indicii care să convingă un observator independent că inculpații, G, și C au comis faptele.
Astfel, s-a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, G și în prezenta cauză, în temeiul art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. este justificată, întrucât din datele existente la dosar (declarații inculpați, declarație victimă, declarații martori, proces verbal de percheziție și actele de constatare întocmite în cauză și notele de redare a convorbirilor telefonice), rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele, ceea ce denotă existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, precum și a probelor certe, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică; acest pericol rezultă atât din împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, în sensul că inculpații au racolat și păgubit prin inducerea în eroare și mijloace frauduloase pe victima, pe care l-au dus într-o zonă izolată, cât și de persoana celor trei inculpați care au mai săvârșit anterior fapte penale).
Așadar, s-a reținut că gravitatea infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă și în special la persoana inculpaților, G și, care au săvârșit aceste fapte, fac ca luarea măsurii arestării preventive în cauză să fie adecvată, în condițiile în care astfel de fapte comise de inculpați, sunt de natură să determine o tulburare reală a ordinii publice și să justifice cercetarea inculpaților în stare de arest.
Referitor la inculpata C s-a mai reținut că deși la dosar există indicii temeinice cu privire la participarea acesteia la săvârșirea faptelor pentru care este cercetată, mai sus menționate, s-a apreciat că în raport de contribuția efectivă a inculpatei la faptele arătate (în sensul că din datele dosarului rezultă că a fost prezentă când victima a fost luat din locuința sa de către ceilalți inculpați și de pe telefonul ei s-a vorbit pentru obținerea adeverințelor necesare înstrăinării imobilului) dar și de persoana inculpatei, care este la prima încălcare a legii penale, s-a constatat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea acesteia în libertate, în condițiile în care, în raport și de situația personală a inculpatei (în sensul că are doi copii minori în vârstă de 2 și 3 ani în întreținere), nu se impune arestarea acesteia, ci aplicarea unei alte măsuri preventive, respectiv aceea de obligare a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpaților, G și, în sensul cercetării în stare de libertate pentru lipsa indiciilor temeinice, s-a apreciat că această apărare este nefondată și nu este de natură să justifice lăsarea în libertate, în condițiile în care datele dosarului sunt concludente în sensul existenței presupunerii rezonabile și indiciilor temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Referitor la susținerile privind nulitățile invocate în apărarea inculpaților, s-a constatat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât în cauză nu operează nulitatea absolută a propunerii de arestare, în condițiile în care inculpații au fost audiați și în această calitate în prezența apărătorilor înainte de formularea propunerii de arestare, conform art. 149 al. 1.
C.P.P.Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1491.C.P.P. raportat la art. 148 al. 1 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art. 143.C.P.P. tribunalul a admis cererea formulată și va dispune arestarea preventivă a inculpaților, G și pe o perioadă de 29 zile.
Totodată, în baza art. 1491al. 9.C.P.P. a respins propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism serviciul Teritorial Timișoara privind arestarea preventivă a inculpatei C.
În baza art. 1491al. 12.C.P.P. raportat la art. 146 al. 111.C.P.P. a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpata C, pentru o perioadă de 25 zile, respectiv până la data de 19.02.2010.
În baza art. 145 al. 11și al. 12.C.P.P. s-a dispus ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata C să respecte următoarele obligații arătate în dispozitivul încheierii, menționat mai sus.
În baza art. 145 al. 3.C.P.P. s-a atras atenția inculpatei C asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere motivele arătate, tribunalul a apreciat că, în condițiile în care sunt întrunite cerințele legale pentru luarea măsurii arestării preventive, este neîntemeiată cererea inculpaților G și, formulată prin apărătorii lor, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, astfel că această cerere a fost respinsă.
În temeiul art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului; și s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș.
Împotriva încheierii penale nr.13/CC/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs inculpații, și G, în termen legal, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 27.01.2009.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecându-se cauza, să se respingă referatul cu propunerea de arestare preventivă și în consecință, să se dispună de îndată lăsarea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare. Se arată că referatul cu propunerea de arestare preventivă este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate disp. art. 1491.C.P.P. inculpatul nefiind audiat potrivit dispozițiilor legale, că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, întrucât lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol public, neexistând la dosar probe certe care să conducă la ideea că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea o tulburare reală a ordinii publice, că inculpatul, deși are antecedente penale, a trecut o perioadă lungă de timp de când nu a mai avut contact cu legea, și-a câștigat existența în mod cinstit, are familie și 2 copii minori.
Inculpații și nu au motivat în scris recursul, iar prin concluziile orale puse de apărătorul din oficiu al acestora se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și continuarea judecății cu inculpații în stare de libertate, avându-se în vedere pericolul concret redus al faptelor.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1.C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv infracțiunile de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, lipsire de libertate, înșelăciune, spălare de bani, complicitate la fals intelectual și la uz de fals, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 23 lit. a, b din Legea nr. 656/2002, art. 26, 288 alin.1, art. 289 alin. 1.Cod Penal, art. 26, 290, 291.Cod Penal, art. 189 alin.1, 2, 5.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a temeinice privind comiterea faptelor rezultă din actele de stare civilă, depozițiile inculpaților, acte de proprietate, declarații notariale și din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații aveau preocupări în ceea ce privește racolarea de persoane în etate, care prin amenințare erau deposedate de imobilele deținute în proprietate. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile de înșelăciune, constituire și aderarea la un grup infracțional organizat, falsificarea înscrisurilor aduc atingere unor valori sociale diferite ocrotite de legea penală, respectiv bunei încrederi în derularea raporturilor comerciale, încrederii în autenticitatea actelor oficiale, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează valorile sociale enumerate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
BECHE
Red. /28.01.2010
Tehnored./2 ex./02.02.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 90/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la plata a câte 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 29 ianuarie 2010
CĂTRE,
- SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim dosarul dvs. nr. 11/D/P/2010, privind pe, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține: vol. I - 99 file; vol. II - 19 file; vol. III - 52 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 90/R din 28.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
GREFIER,
BECHE
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 29 ianuarie 2010
CĂTRE,
- SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim dosarul dvs. nr. 11/D/P/2010, privind pe, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține: vol. I - 99 file; vol. II - 19 file; vol. III - 52 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 90/R din 28.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și împotriva încheierii penale nr. 13/CC/26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
GREFIER,
BECHE
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Codrina Iosana
