Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 931/
Ședința publică din 02 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 54 din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet și cercetarea în stare de libertate, având în vedere că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât măsura luată de Tribunalul Arad este legală și temeinică, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu există nici o probă împotriva lui, doar "simple vorbe ale unor persoane care au ceva cu el".
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 54 din 29.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru 29 de zile, începând cu data de 29.09.2009, până la data de 27.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rezoluția din data de 29.09.2009 s-a început urmărirea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art. 197 al.1 și 3 teza I Cp, cu aplicarea art. 42 alin.2 Cpp, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - septembrie 2009 întreținut acte sexuale orale și de masturbare cu părțile vătămate, în vârstă de 11 ani și, în vârstă de 12 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 477/P/2009, Tribunalul Arada reținut că în ceea ce îl privește pe inculpatul sunt incidente dispozițiile art. 143 al.1 Cpp, în sensul că există indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, instanța a considerat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit.f Cpp, în sensul că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care prin natura și conținutul ei concret ar putea aduce grave prejudicii ordinii sociale și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la acest aspect, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, crearea unui sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiuni de viol în formă continuată, a fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte, s-ar fi produs o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Împotriva încheierii penale nr. 54 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 29.09.2009, a declarat oral recurs inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 01.10.2009. Recursul nu a fost motivat în scris.
La termenul de judecată de azi, inculpatul recurent a fost audiat în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3. proc. pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - septembrie 2009 comis acte sexuale orale și de obținere a satisfacției sexuale prin acționarea asupra sexului cu partea vătămată minoră (în vârstă de 11 ani) și acte de obținere a satisfacției sexuale prin acționarea asupra sexului cu partea vătămată minoră (în vârstă de 12 ani).
Din declarațiile date de părțile vătămate minore în prezența mamelor și de martori rezultă indicii suficiente care fac ca inculpatul să fie bănuit de săvârșirea cel puțin a infracțiunii de perversiune sexuală prev. de art. 201 alin. 2 și 4. pen. În acest sens este și poziția procesuală a inculpatului, care a dat declarații contradictorii (în fața organelor de poliție, a procurorului, a tribunalului, a curții de apel).
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptelor săvârșite, dar și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de forma continuată a celor două fapte de care este bănuit inculpatul; modul de operare pretins a fi fost folosit - unele acte materiale fiind comise în prezența ambelor minore; urmările produse - atingerea adusă integrității psihice a părților vătămate; riscul influențării cercetărilor - minorele au arătat că inculpatul le-a amenințat cu violențe fizice asupra membrilor familiei și că, dacă povestesc ce s-a întâmplat între ei, le rupe picioarele, iar el va scăpa oricum cu ajutorul unchiului său care lucrează la.).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță a făcut o analiză atentă a împrejurărilor care constituie indicii că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale de care este acuzat, precum și a împrejurărilor ce constituie probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au fost comise de inculpat, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului recurent de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare, atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol sănătatea cetățenilor și libertatea vieții sexuale.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive care vizează luarea măsurii arestării preventive se apreciază că față de inculpat nu poate fi luată altă măsură preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 54 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 29.09.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și ale art. 189 alin. 1. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 54 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 29.09.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /02.10.2009
Tehnored.
2 ex./05.10.09
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Anca Nacu, Codrina Iosana
