Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 950/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 950/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 42 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în principal respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului și cercetarea în stare de libertate a acestuia, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Apărarea nu contestă participarea inculpatului la săvârșirea faptelor de înșelăciune, însă apreciază că cercetările pot continua cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că, spre deosebire de ceilalți inculpați, inculpatul a încetat orice activitate infracțională din momentul primei sesizări a organelor de urmăriri penală, adică de mai bine de un an de zile.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 42 din 2 octombrie 2008 Tribunalul Arada dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 2 octombrie 2008 până la 30 octombrie 2008, inclusiv, respingând totodată cererea formulată de inculpat, prin avocat, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul că sunt incidente dispozițiile art. 143 alin.1 Cpp, în sensul că există indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.a Cpp, în sensul că inculpatul s-a ascuns în vederea sustragerii de la urmărirea penală și, pe de altă parte, a considerat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f Cpp, în sensul că infracțiunile pretinse a fi comise de către inculpat și pentru care acesta este cercetat sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest aspect, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, crearea unui sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte s-ar fi produs o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte. Tribunalul a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.d Cpp, eventuala perseverență infracțională a inculpatului urmând a fi valorificată în cadrul dispozițiilor art. 148 lit.f Cpp
Tribunalul a apreciată că față de scopul măsurilor preventive astfel cum este definit în art. 136 alin.1 Cpp, nu se justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că cererea inculpatului formulată în acest sens a fost respinsă.
Împotriva Încheierii Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales care a solicitat respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate sau în subsidiar luarea unei măsuri de obligare de a nu părăsi localitatea.
În motivare se arată că nu sunt întrunite condițiile de arestare preventivă prev. de lege în sensul că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu s-a dovedit că s-a sustras sau s-a ascuns de la urmărirea penală.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 3856al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată reținându-se că împreună cu alți inculpați au emis cecuri semnate în fals și fără acoperire cauzând mai multor societăți comerciale un prejudiciu de 357.398,79 lei.
Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 cpp, în sensul că este dovedit că sunt indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
De asemenea s-a reținut în mod întemeiat și incidența cazului de arestare prev. de art.148 lit.f cpp.în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Noțiunea de probe la care se referă textul menționat mai sus, nu trebuie confundat cu noțiunea de mijloace de probă definită de prev. art. 64 cp care poate include acele probe sau indicii temeinice la care fac referire dispozițiile art.143 cpp dar poate avea o sferă mai largă, incluzând și elemente de fapt din care să rezulte periculozitatea socială sporită care ar justifica arestarea preventivă.
În consens cu cele menționate mai sus se apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie întotdeauna probat prin administrarea unor anumite dovezi ci poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, amploarea faptelor în care a fost implicat și consecințele săvârșirii infracțiunii.
Raportat la faptele inculpatului se reține că el este suspectat de săvârșirea unor fapte grave ce rezultă și din regimul sancționator foarte, prevăzut de lege și având în vedere și perseverența infracțională a acestuia luarea măsurii arestării preventive este justificată.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii nr. 42/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /23.10.08
Tehnored. 2 ex./29.10.08
PI. - - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
