Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror șef Secția judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din data de 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3150/08.07.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
De asemenea, întrebat fiind, precizează că își menține declarațiile date la urmărirea penală și în fața instanței de fond și nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03.07.2009 a Tribunalului Brăila, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, în rejudecare, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În motivarea încheierii, instanța a arătat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru ca acesta să nu influențeze martorii și pe partea vătămată, pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată și pentru a proteja drepturile și exercitarea acestora de către ceilalți cetățeni.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv cele două acte materiale la care nu au fost prezenți martori direcți, acestea consumându-se între el și partea vătămată, fapt pe care poate dacă nu ar fi avut o poziție sinceră nu s-ar fi realizat dat fiind că nu au fost martori direcți.
Prin prisma acestui fapt, apreciază că justificarea instanței nu poate fi reținută în cauză, întrucât inculpatul deja a recunoscut comiterea faptei, deci nu poate fi vorba de influențarea martorilor și a părții vătămate, de a se sustrage de la judecată sau de a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
S-au reținut disp. art. 148 lit. f, respectiv pedeapsa mai mare de 4 ani, ceea ce este adevărat, și faptul că pericolul social al faptei este dovedit în mod concret și prin prisma ecoului social pe care l-a avut fapta acestuia, dat fiind că vârsta părții vătămate este de 13 ani.
Apreciază că pericolul social nu trebuie să fie legat de săvârșirea faptei întrucât pentru fapta în sine, dacă se va dovedi că inculpatul a săvârșit-o, va fi pedepsit cu o pedeapsă în limitele legale. Probele reținute în cauză până la acest moment să fie cele care trebuie să dovedească în mod concret pericolul social.
Apreciază că se impune admiterea recursului și lăsarea în libertate în libertate pentru a se judeca.
Dacă se va considera că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită ca aceasta să fie cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea. Solicită plata onorariului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila este nefondat.
Încheierea prin care Tribunalul a admis propunerea Parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă calificată și în formă continuată, o consideră legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză există indicii temeinice în sensul disp. art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că în noaptea de 26 iunie 2009, în mod repetat, prin constrângere fizică, morală, prin amenințare și prin amenințarea cu un cuțit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut raporturi sexuale cu minora, cunoscând că aceasta are vârsta de 13 ani.
Pe de o parte, instanța corect a reținut în baza acestor indicii temeinice din care va enunța: declarația părții vătămate, actul medico-legal, declarațiile martorilor, care confirmă acuzația care i se reține inculpatului.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive se impune tocmai pentru a se asigura desfășurarea corectă a procesului penal.
Într-adevăr, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în modalitatea în care ele au fost reținute prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a procurorului, dar corect instanța a reținut această motivare, pentru că există o anumită relație între partea vătămată și fiul inculpatului, în condițiile în care victima are doar vârsta de 13 ani, iar pe de altă parte, la momentul săvârșirii faptei, era concubina fiului său.
La aprecierea gravității pericolului social, instanța a avut în vedere vârsta, vulnerabilitatea părții vătămate, gravitatea faptei - aceasta a fost săvârșită pe timp de noapte, pe un câmp, practic, la acel moment partea vătămată era singură, era lipsită de orice ajutor. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că există posibilitatea ca inculpatul să influențeze desfășurarea corespunzătoare a procesului penal, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Așa cum rezultă din fișa de cazier, acesta are mai multe condamnări până în prezent, fiind liberat cu un an înainte de data săvârșirii faptei. Anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni deosebit de grave: viol, tâlhărie, corupție sexuală, infracțiuni contra patrimoniului.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila, prin care s-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă pericol social, iar prin lăsarea în libertate a acestuia ar fi afectată ordinea publică, este întemeiată, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 03.07.2009, Tribunalul Brăilaa dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Ordonanța din 03.07.2009 dată în dosarul nr. 769/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 al. 1 și 3 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp și art. 37 lit.a cp, constând în aceea că în seara zilei de 26.06.2009 a întreținut în mod repetat prin constrângere fizică și morală, în baza realizării aceleiași rezoluții infracționale, două raporturi sexuale normale cu minora, în vârstă de 13 ani, contrar voinței acesteia.
Apreciind că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit. pr.pen. procurorul a solicitat, în condițiile art. 1491al.1 Cod de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive împotriva acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.1491Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 Cpp, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cpp și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.
În speță, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al. 1 și 3 cp cu aplicarea art. 41 al. 2 cp și art. 37 lit.a cod penal, existând probe temeinice că a comis fapta reținută în sa, conform declarațiilor acestuia, a părții vătămate, a martorilor audiați în cauză și a celorlalte acte întocmite până în prezent.
Pentru fapta reținută în sarcina inculpatului pedeapsa este mai mare de 4 ani ( 10 la 25 ani), și astfel este întrunită cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit."f"
C.P.P.În ceea ce privește întrunirea celei de a doua condiții, respectiv pericolul public pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, natura și gravitatea acestora, vârsta fragedă a părții vătămate (13 ani), precum și starea de neliniște și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității rurale generat de rezonanța acestui gen de fapte.
Totodată, s-a apreciat că luarea măsurii arestării preventive este necesară pentru a proteja drepturile și exercitarea acestora de către ceilalți cetățeni, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei și pentru a nu influența martorii și partea vătămată aflată într-o anumită relație cu fiul său.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, deoarece nu sunt probe din care să rezulte că lăsat în stare de libertate, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a dispus arestarea preventivă a inculpatului constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Prin modul în care a fost săvârșită, respectiv, întreținerea în mod repetat prin constrângere fizică și morală a două raporturi sexuale cu minora, în vârstă de 13 ani, contrar voinței acesteia, fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, care impune luarea măsurii arestării preventive.
De altfel, chiar persoana inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, având mai multe condamnări anterioare la activ, impune luarea acestei măsuri. În caz contrar, s-ar crea în sânul comunității un sentiment de insecuritate generat de rezonanța acestui gen de infracțiuni.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.09.1976 în Rm. S, jud. B, CNP -, domiciliat în Râmnicu S,-, jud. B și fără forme legale în comuna, jud. B, în prezent reținut în Arestul B) împotriva încheierii de ședință din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/10.07.2009
Tehnored. /2 ex./15.07.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
