Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 134/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 134/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de inculpații - și - împotriva deciziei penale nr. 60 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea proxenetism (art. 329.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat ales în reprezentarea recurenților inculpați, lipsind aceștia și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, prealabil dezbaterii cauzei pe fond, depune la dosar înscrisuri în probațiune pentru a demonstra legătura cu atmosfera creată de mass - media în legătură cu activitatea inculpaților la salonul de masaj. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursurilor declarate de inculpați, apreciind că decizia Tribunalului Sibiu este nelegală și netemeinică întrucât pedeapsa aplicată celor doi inculpați, de cinci ani închisoare pentru proxenetism nu este susținută, decizia fiind nelegală sub aspectul analizei probelor administrate și greșita evaluare a acestora, din examinarea hotărârii rezultând că instanțele au avut în vedere doar probațiunea administrată exclusiv în faza urmăririi penale. Mai solicită instanței să observe că întreaga stare de fapt rezultă din declarațiile martorei, maseză în salonul inculpaților, cum că aceasta ar fi fost obligată să întrețină raporturi sexuale și că ar fi dat bani inculpaților, lucru răsturnat în speță de declarațiile altor martori, care nu au fost influențați de către organele de urmărire penală și care atestă că, deși acestea recunosc că au întreținut raporturi sexuale, sumele rezultate au fost folosite doar în interes personal și nu au fost obligate în acest sens de către inculpați. Mai susține că cele două instanțe au încălcat prevederile art. 6 CEDO, care prevăd asigurarea dreptului la apărare, prin administrarea de probe, sens în care s-a și depus la dosar practica ÎCCJ în astfel de cauze. În concluzie, față de cele expuse și toate probele dosarului, solicită, în principal, admiterea recursurilor inculpaților, casarea în baza art. 38515lit. d Cod procedură penală și în rejudecare și achitarea celor doi inculpați. În subsidiar, solicită să se aibă în vedere faptul că cei doi inculpați, care sunt cetățeni italieni, nu au antecedente penale, și cu privire la inculpatul -, sens în care se impune înlăturarea alin 2 din încadrarea juridică a faptei întrucât din declarațiile menționate rezultă clar că aceste fete erau de mult pe această cale de comportament, casarea deciziei atacate, coborârea pedepsei sub 5 ani, sau suspendarea executării pedepsei, fie condiționat, fie sub supraveghere.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor de față întrucât apreciază că instanțele de fond și apel au apreciat corect fapta și încadrarea juridică ce se impune, au reținut vinovăția inculpaților, care au organizat acel salon de masaj cu cele trei titluri de servicii, pe care nu dorește să le detalieze. Se mai susține că din probe rezultă modul în care inculpații au racolat fetele, din care unele minore, și felul cum au recurs la alți bărbați pentru a găsi fete, care, audiate fiind, au declarat concret ce anume prestau în activitatea lor, cum și în ce fel erau îndrumate să practice prostituția, iar împrejurarea că la instanța de fond s-a făcut o revenire la primele declarații date, apreciază că instanța în mod corect a evaluat întreg materialul probator și a aplicat o pedeapsă cu reținerea calificării de la alineatul doi al prevederilor legale privind infracțiunea comisă.
Instanța, în deliberare, față de cele expuse și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr.332 din 5 iunie 2008 Judecătoriei Sibiu, în baza art.334 proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.329 alin.1, 3.pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.329 alin.1, 3.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și în baza acestor texte legale a fost condamnt inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 11.04.1984 în, Italia, domiciliat în, Italia, domiciliat în Italia,-, în Sibiu, str.-.-.7,.15 jud. Sibiu, cetățean italian, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art.334 proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.329 alin.1, 3.pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.329 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și în baza acestor texte legale a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 19.12.1954 în, Italia, domiciliat în Italia,-, în Sibiu, str.-.-.7,.15 jud. Sibiu, CNP -, cetățean italian, posesor al permisului de ședere seria - nr.- eliberat de Serv. Sibiu, studii 8 clase, administrator la Import-Export Sibiu, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art.71 pen. au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, b pen.
În baza art.88 alin.1 pen. au fost deduse din pedepse durata reținerii de 24 de ore din data de 24.05.2007.
În baza art. 329 alin.4 pen. au fost confiscată de la fiecare inculpat suma de 1100 lei.
În baza art.191 alin.1, 2.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații - și - - tată și fiu - sunt cetățeni italieni și și-au stabilit reședința în România în urmă cu câțiva ani, intenționând să desfășoare activități comerciale.
La sfârșitul anului 2006 inculpatul - a înființa Grup având ca obiect de activitate, printre altele, activități de întreținere corporală. La începutul anului 2007 fost închis barul "", care aparținea unei societăți comerciale a inculpatului - (situat în Sibiu,-.A) și, în aceeași locație, după renovare, în primăvara aceluiași an, inculpatul - a deschis un club de întreținere fizică și masaj erotic denumit " ".
În local urmau să fie practicate trei tipuri de masaj, cu tarife diferențiate: masaj de relaxare - 80 lei, masaj body-to-body - 100 lei și masaj erotic - 150 lei. era îmbrăcată în costum de baie sau doar în lenjerie intimă la primul tip de masaj, iar la ultimele două purta doar un slip, iar masajele erau făcute pe întreaga suprafață a corpului clientului, la ultimele două maseuza folosindu-și întregul corp la masaj. În cadrul ultimului tip de masaj era permis maseuzei să își folosească mâinile pentru a-l face pe client să ejaculeze. În vederea practicării acestor masaje, dar totodată și a prostituției în incinta salonului de masaj, au fost angajate mai multe tinere, printre care și minore, parte dintre ele racolate de inculpatul -, tinerele fiind îndemnate de inculpați să întrețină relații sexuale cu clienții, urmând perceapă pentru acestea sume suplimentare față de tariful pentru masaj.
Astfel, la salonul de masaj au lucrat ca maseuze și au practicat prostituția martorele, (minoră), (minoră), (minoră) și (minoră), ultima fiind racolată de inculpatul - prin intermediul martorului G, care deținea un bar în T, localitate unde domicilia martora.
În urma activității de proxenetism desfășurată pe parcursul a câteva luni cei doi inculpați au obținut suma de 2200 lei (600 lei de la martora, 700 lei de la martora și 900 lei de la martora ).
Inculpații au negat comiterea infracțiunii de proxenetism (filele 81-82, 87-91 dosar de urmărire penală, filele 31-34), inculpatul - susținând că nu a îndemnat și nu le-a cerut fetelor angajate la salon să întrețină relații sexuale cu clienții, că nu a obținut foloase de pe urma relațiilor sexuale întreținute de acestea cu clienții și, mai mult, că le-a spus angajatelor din prima clipă că sexul cu clienții este interzis, iar inculpatul - negând orice activitate de racolare, îndemn la prostituție sau tragere de foloase de pe urma acestei activități. Declarațiile acestora sunt însă infirmate de celelalte probe administrate în cauză, astfel cum vor fi expuse în cele de mai jos.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații susținând, în principal, că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați și că fapta de a angaja maseuze la salonul de masaj este o activitate licită, nefiind prevăzută de legea penală. Au mai invocat și aspecte de procedură, sens în care au susținut că întreaga stare de fapt reținută de instanța de fond se bazează pe declarațiile a trei martore din timpul urmăririi penale și care nu au fost audiate și de instanță. Mai mult decât atât declarațiile acestora nu au fost citite în instanță.
Prin decizia penală nr.60/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpați apelanți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2 Cod pr.
p.Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că prima instanță stabilit o corectă stare de fapt, precum și vinovăția inculpaților - și -, fiind avute în vedere toate probele administrate cauzei și nu numai declarațiile martorilor, martori ce nu au putut fi audiați, în adevăr, nemijlocit de instanță, iar împrejurarea că unii martori au retracta sau revenit la unele din cele declarate nu are relevanță în cauză, cât timp aceste atitudini nu au o motivație reală.
În ce privește criticile referitoare la pedeapsa aplicată, tribunalul a reținut că individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen, motivat inculpații - și -.
În motivele scrise de recurs și susținute oral recurenții inculpați, prin apărătorul ales au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate, de fond și de apel, și rejudecând cauza a se dispune achitarea celor doi inculpați, întrucât hotărârile judecătorești sunt nelegale și netemeinice sub aspectul analizei probelor administrate și greșita evaluare a acestora, din examinarea hotărârii rezultând că instanțele au avut în vedere doar probațiunea administrată exclusiv în faza urmăririi penale, probe care nu pot constitui temei pentru condamnare, conform disp. art. 6 parag. 3 lit.d din Convenția (europeană) a drepturilor omului, că instanțele de judecată greșit au înlăturat declarațiile martorilor date în cursul cercetării judecătorești și care nu pot fonda o condamnare a inculpaților, iar cercetarea martorilor, și, pentru mărturie mincinoasă s-a făcut în scop de intimidare a acestora.
În concluzie, față de cele expuse și toate probele dosarului, solicită, în principal, admiterea recursurilor inculpaților, casarea în baza art. 38515lit. d Cod procedură penală și în rejudecare și achitarea celor doi inculpați.
În subsidiar, solicită în ce-l privește pe inculpatul -, înlăturarea alin. 2 din încadrarea juridică a faptei întrucât din declarațiile menționate rezultă clar că martorele se ocupau cu prostituția.
Se mai solicită casarea deciziei atacate și rejudecând cauza a se reduce pedeapsa aplicată inculpaților, cu suspendarea executării pedepsei, fie condiționat, fie sub supraveghere, raportat la faptul că cei doi inculpați, care sunt cetățeni italieni, nu au antecedente penale.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod pr.p., Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate.
Recursurile declarate de inculpați vizează în principal cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 18 Cod pr.p., care prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Rezultă că există eroare gravă de fapt, când situația de fapt, astfel cum a fost reținută, prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor administrate, iar pentru a fi reținută trebuia să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, respectiv, greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o greșită soluție în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel apreciază că criticile recurenților inculpați sub acest aspect sunt neîntemeiate, întrucât ambele instanțe au reținut, pe baza materialului probator administrat cauzei, că în perioada anilor 2006-2007, cei doi inculpați, care sunt tată și fiu, au îndemnat mai multe persoane de sex feminin, printre care și minore să practice prostituția și le-au înlesnit acestora practicarea prostituției, urmată de tragerea de foloase de pe urma acestor activități, constând în primirea de bani direct de la femeile care se prostituau sau încasarea unor sume ca urmare a consumului de băuturi alcoolice pe care clienții le practicau cu prilejul frecventării salonului.
Stabilirea acestei situații de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanțele de judecată dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv revenirea martorilor asupra declaraților date în cursul urmării penale, imposibilitatea instanței de audiere a unor martori propuși în acuzare.
Totodată, Curtea constată că ambele instanțe au examinat fiecare mijloc de probă, arătând cum majoritatea acestora se coroborează între ele și înlăturându-le motivat pe unele, astfel că simpla susținere a inculpaților în sensul că nu au comis faptele reținute în sarcina lor, nu este de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 Cod pr.p., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiteri faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpaților recurenți.
Contrar susținerilor recurenților inculpați instanțele anterioare nu și-au întemeiat soluția doar pe declarațiile martorilor, și, date în cursul urmăriri penale, ci în procesul complex de analiză a materialului probator au avut în vedere atât probele administrate în cursul urmării penale, cât și cele administrate în cursul cercetări judecătorești.
Tot astfel, în mod corect la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpaților s-au avut în vedere depozițiile martorilor, u și G, date în cursul anchetei penale, în contextul în care reaudiați de instanța de fond aceștia și-au retractat declarațiile date inițial în cursul cercetării judecătorești, în sensul că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală.
Curtea de Apel împărtășește susținerile recurenților inculpați că probele administrate la urmărire penală pot constitui temeiul trimiterii în judecată și că probelor încriminatorii trebuie administrate de judecător în mod nemijlocit, în prezența inculpatului, în ședință publică și în condiții de cotradictorialitate. Însă, în cauza dedusă judecății instanțele de judecată au respectat exigențele art. 6 parag. 3 din Convenția (europeană) a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
În concret, în faza procesuală a cercetării judecătorești, în acord cu dispozițiile art. 289 Cod pr.p., probele strânse la urmărire penală au fost verificate de instanță, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit, și în contradictoriu.
Este adevărat că, martorele și nu au putut fi audiate în cursul cercetării judecătorești, însă în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor 327 alin. 3 Cod pr.p., dând citire declarațiilor pe care acestea le-au dat în cursul anchetei penale.
Chiar dacă am accepta opinia recurenților inculpați că instanțele de judecată trebuiau să înlăture aceste probe testimoniale în contextul în care nu au fost administrate nemijlocit de către judecător, Curtea apreciază că aceasta nu are nicio relevanță în prezenta cauză soluția de condamnare a inculpaților bazându-se pe celelalte mijloace de probă legal administrate, respectiv, probe testimoniale - martorii, conținutul discuțiilor purtate la posturile telefonice uzitate de cei doi inculpați.
Cererea inculpatului -, de schimbare a încadrări juridice din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal, nu poate fi primită, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea prin racolarea de tinere, printre care și minore, pentru practicarea prostituției, urmată de înlesnirea practicării prostituției de către acestea și de tragerea de foloase de pe urma activități de prostituție. Relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorelor minore, a căror depoziții au fost expuse și analizate în mod riguros de judecătorul de fond.
Față de cele expuse anterior, Curtea de Apel apreciază că în mod corect a constatat instanța de fond și de apel că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul - și, respectiv, ale infracțiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul -.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct.14 Cod pr.p., privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, Curtea de Apel constată că nu este incident cauzei nici acest caz de casare.
Instanța de fond a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă menținută în mod corect de instanța de prim control judiciar, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpaților, pedeapsa pronunțată fiind justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de constrângere, reeducare, cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată.
Astfel, cererea inculpaților de reducere a pedepsei nu poate fi primită, față de circumstanțele reale ale săvârșiri faptei și personale ale inculpaților, nesinceritatea acestora, și analizând întreg materialul probator, Curtea de Apel constată că pedepsele astfel cum au fost individualizate de către instanța de fond și menținută de instanța de apel este legală, față de dispozițiile art. 72 din Codul penal, față de starea de minoritate în care s-au aflat persoanele îndemnate, constrânse și recrutate în scopul practicări prostituției și față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată, cererea inculpaților de aplicare a suspendării condiționate a executări pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 81 Cod penal și, respectiv, art. 86/1 Cod penal, nu poate fi primită, având în vedere că modalitatea de executare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat este bine stabilită în raport de normele care reglementează pedeapsa și ținându-se seama de cuantumul pedepsei aplicate.
Curtea de Apel, ținând seama de aceste considerente, și constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și -, potrivit dis. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod pr.p., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs în favoarea statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și - împotriva deciziei penale nr. 60/4.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților recurenți durata reținerii din data de 24.05.2007.
Obligă pe numiții recurenți să plătească suma de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/26.10.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
