Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 229/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 329 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 229
Ședința publică din 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21 iunie 1969 în mun. S, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 59 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului apelant să depună acte în circumstanțiere, pronunțarea a fost amânată pentru data de 04 iunie 2009 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru astăzi, 05 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.232 din data de 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a - c și e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 36 Cod penal, s-a constatat că infracțiunea din prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b, 74 alin. 2, 76 lit. c Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare prin sentința penală nr. 306/14.03.2005 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia penală nr. 608/19.09.2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 6/9.01.2006 a Curții de Apel Suceava,
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 306/2005 a Judecătoriei Suceava, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1122/06.09.1999 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 192/26.02.2001 a Curții de Apel Suceava.
În baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1122/06.09.1999 a Judecătoriei Suceava și s-a dispus adiționarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
S-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c și e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c și e Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și perioada executată de la 06.01.2006 la 14.11.2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că martora l-a cunoscut pe inculpat în cursul lunii februarie 2005, iar începând cu luna iunie 2005 s-a mutat împreună cu acesta în garsoniera situată în mun. S, str. -,. 82,. B,. 48, jud. S, imobil aparținând martorului. În luna octombrie 2005 cei doi s-au mutat într-un apartament situat în cartierul din mun. S (str. T, nr. 58,. 56,. A,. 4,. 13) proprietatea martorei.
Din declarația dată de martora în cursul urmăririi penale a rezultat că la începutul lunii septembrie 2005 inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul obținerii unor sume de bani, propunere refuzată inițial, însă acceptată în urma insistențelor inculpatului. Martora a arătat că a întreținut până la începutul lunii ianuarie 2006 relații sexuale cu aproximativ 40 de bărbați (atât în cele două imobile menționate anterior, cât și în alte locații alese de către clienți) care îi plăteau în schimb diverse sume de bani inculpatului, iar acesta obișnuia să cumpere martorei mâncare și haine.
A mai declarat aceeași martoră că, începând cu luna septembrie 2005, în garsoniera din cartierul a locuit și martora, iar de la sfârșitul lunii decembrie 2005 în apartamentul din cartierul a locuit și martora, că în acest interval de timp cele două au întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați aduși de inculpat, care pretindea și încasa în schimb de la fiecare client sume de bani.
Instanța de fond a constatat că declarația martorei se coroborează cu declarațiile martorei, din care rezultă că în cursul lunii septembrie 2005 fost dusă de inculpat la garsoniera din cartierul, prin amenințare cu o de baseball. Martora a arătat că inculpatul nu i-a mai permis să plece și a violat-o, iar după o perioadă scurtă de timp, la solicitarea acestuia, minora a întreținut relații sexuale normale și orale cu 20 - 25 bărbați, de la care inculpatul a pretins și primit sume cuprinse între câte 50 lei și 100 lei, din care îi cumpăra martorei produse alimentare.
De asemenea, martora a confirmat faptul că, la solicitarea inculpatului, și celelalte persoane de sex feminin cu care a locuit au întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați, de la care primea în schimb diverse sume de bani, iar martora a confirmat faptul că în luna decembrie 2005 mers la locuința inculpatului din cartierul, iar acesta nu a mai lăsat-o să plece și i-a cerut să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați. Deși inițial a refuzat, martora a precizat că ulterior, de teamă, a întreținut relații sexuale cu cinci bărbați aduși de inculpat, asemenea celorlalte fete cu care a locuit.
Prima instanță a înlăturat, ca nesinceră, declarația martorei din cursul cercetării judecătorești, întrucât aceasta nu se coroborează cu ansamblul materialului probator. În cauză nu s-a probat obținerea declarației anterioare de recunoaștere prin constrângere (în înțelesul art. 68 Cod procedură penală) în cursul urmăririi penale, astfel încât revenirea martorei asupra declarației anterioare este nejustificată, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost audiată în prezența apărătorului din oficiu.
Martorii, și au declarat în cursul procesului penal că au întreținut relații sexuale cu fete oferite de inculpat în locuința din cartierul, respectiv la domiciliul martorului, plătind în schimb diferite sume de bani (40 lei martorul, 75 lei martorul u, iar martorul i-a oferit acestuia o masă constând în mâncare și băutură).
De asemenea, martorii - și au recunoscut în declarațiile date la urmărirea penală că au mers împreună în garsoniera inculpatului din cartierul, unde au întreținut relații sexuale cu o fată pe nume, oferindu-i în schimb inculpatului câte 50 lei, astfel că instanța a înlăturat ca nesinceră declarația în sens contrar a martorului - din cursul cercetării judecătorești apreciind că revenirea martorului este nejustificată și contradictorie (deși a arătat că nu este vinovat de nimic și că a avut încredere în lucrătorii de poliție, martorul a precizat că a fost amenințat de aceștia).
Reținând vinovăția inculpatului care, în perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006 îndemnat și constrâns numitele, și, ultimele două fiind minore, să practice prostituția, și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, instanța de fond l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1,2, și 3 Cod penal la pedeapsa închisorii, individualizată cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, cu executare în regim de penitenciar, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza doar prin această modalitate de executare, mai ales că a mai fost condamnat anterior pentru diverse infracțiuni și a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Întrucât din fișa de cazier judiciar al inculpatului a rezultat că prin sentința penală nr. 135/1999 a Judecătoriei Suceava acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind liberat condiționat la data de 27.07.2007 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 178 de zile, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 37 lit. b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie.
Întrucât prin sentința penală nr. 306/14.03.2005 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 7566/2004, modificată prin decizia penală nr. 608/19.09.2005 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6/9.01.2006 a Curții de Apel Suceava, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b, 74 alin. 2, 76 lit. c Cod penal și cum infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 135/1999 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 36 Cod penal instanța de fond a constatat că infracțiunile sunt concurente, iar în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 306/2005 a Judecătoriei Suceava, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar a rezultat că prin sentința penală nr. 1122/06.09.1999 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 192/26.02.2001 a Curții de Apel Suceava, inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 și art. 184 alin. 1 Cod penal, pedepse ce au fost grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Întrucât infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în termenul grațierii condiționate, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, prima instanță revocat beneficiul grațierii celor două pedepse de câte 6 luni închisoare, iar în baza art. 36 alin. 2, 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal le-a contopit în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, pe care a adiționat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c și e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și perioada executată de la 06.01.2006 la 14.11.2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul orientării acesteia spre minimul special prevăzut de lege. A mai aratat inculpatul că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase materiale din această activitate. Or, infracțiunea prev. de art. 329 Cod penal este în strânsă legătură cu infracțiunea de practicare a prostituției și obținerea de foloase de pe urma acestei activități, infracțiune care trebuia reținută în sarcina părților vătămate. De asemenea, din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că el personal, din această activitate, ar fi obținut foloase, din contra, el era angajat și avea salariu.
Mai mult decât atât, vinovăția sa a fost stabilită în baza declarațiilor așa-ziselor părți vătămate. Ori, cele care s-au prezentat în instanță și-au schimbat declarațiile, iar concubina sa, martora, a declarat în fața instanței că a fost forțată la urmărirea penală să declare într-un anume fel. Chiar dacă fetele au fost ridicate din camera lui, s-a dovedit că acestea aveau acces liber să plece și să intre în locuința acestuia când vroiau.
Pentru aceste motive a solicitat în principal achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a primit o pedeapsă mult prea mare, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în sensul orientării acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 59/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 232 din 20.03.2007 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința penală apelată, în sensul că:
În baza art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, e Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și perioada executată de la data 06.01.2006 la 03.10.2008. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis faptele în împrejurările reținute de către instanța de fond și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită, avându-se în vedere: proces - verbal de depistare, declarațiile martorilor, anchetele sociale vizând cele două învinuite minore, declarațiile învinuitelor, coroborate cu declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului.
În apel, inculpatul și-a propus martori în dovedirea nevinovăției sale, fiind audiați, (fost ),.
Martora ( 163 ds.apel), a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, relatând pe larg despre faptul cum, în perioada 20.12.2005 - 07.01.2006, inculpatul a ținut-o închisă la domiciliul său din, împreună cu două fete, și și obligat-o, prin amenințare, să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra unor sume de bani pe care le primea inculpatul. Astfel, martora declară că " am văzut cu ochii mei cum bărbații cu care am avut raporturi sexuale i-au dat bani inculpatului "; "știu că și bărbații care întrețineau raporturi sexuale cu îi dădeau bani inculpatului".
Martora (concubina inculpatului) s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 06 august 2008 în vederea audierii, însă datorită lipsei inculpatului care nu a fost adus în instanță de către Penitenciarul Botoșani, aceasta nu a putut fi audiată. A precizat însă că inculpatul o amenință atât pe ea, cât și pe fratele său, martorul, prin scrisori expediate din penitenciar. A depus la dosar în acest sens (418-420), o scrisoare expediată de inculpatul din Penitenciarul Botoșani și adresată fratelui său, prin care îi indică întrebările pe care i le va adresa instanța în momentul audierii, precum și răspunsurile pe care trebuie să le dea.
Martora s-a prezentat de asemenea în instanță la același termen de judecată și care din aceleași motive datorate lipsei de procedură cu inculpatul nu a fost audiată, aceasta învederând instanței că nu îl cunoaște pe inculpat și nu știe de ce a fost citată în calitate de martor în prezenta cauză, depunând totodată la dosar un înscris în acest sens.
Martora ( 331 ds.apel) a declarat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, întrucât corespund adevărului și că nu înțelege de ce a fost propusă de inculpat în calitate de martor în condițiile în care declarațiile pe care le-a dat sunt împotriva lui.
În ceea ce privește declarațiile martorilor (fost ) și, Tribunalul le-a înlăturat ca fiind nesincere, întrucât acestea nu se coroborează cu ansamblul materialului probator. În cauză nu s-a probat obținerea declarațiilor anterioare de recunoaștere prin constrângere (în înțelesul art. 68 Cod procedură penală) în cursul urmăririi penale, astfel încât revenirea asupra declarațiilor anterioare este nejustificată.
Analizând materialul probator administrat, Tribunalul a constat atât că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpat, iar acțiunile mai sus descrise se circumscriu în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de penitenciar.
De asemenea, în mod judicios prima instanță a individualizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
Apelul inculpatului a fost găsit întemeiat în ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului, precum și a perioadei ce a fost dedusă din pedeapsa aplicată.
Față de natura și gravitatea infracțiunii de proxenetism săvârșită de inculpat, de împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, persoana infractorului care este recidivist, s-a apreciat că, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, se impune numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și drepturile de a fi tutore sau curator.
Interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a fi părinte nu satisface criteriile învederate mai sus, pentru a se dispune interzicerea sa ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii, a arestării preventive și perioadei executate, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost liberat din Penitenciarul Botoșani la data de 03.10.2008, conform mențiunilor înscrise de către această unitate de deținere pe citația de la fila 498 ds. apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului în vederea administrării de noi probe.
Pe fond, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.1 Cod penal, întrucât nu a cunoscut că persoanele vătămate sunt minore și nu a exercitat acte de constrângere asupra acestora. A arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că a acționat cu intenție cât privește săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, neexistând probe de vinovăție care să conducă la condamnarea sa. A solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât nu a înlesnit practicarea de către părțile vătămate a prostituției și nici nu a obținut foloase de pe urma lor.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 alin. 1 pct. 10, 14, 17,18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
A solicitat recurentul casarea cu trimitere a deciziei atacate, întrucât în cauză se impune administrarea de noi probatorii.
Or, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că înaintea instanțelor de fond sau apel inculpatul ar fi solicitat administrarea de dovezi, iar asupra cererilor sale în acest sens ele să nu se fi pronunțat. Prin urmare, acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.
Din materialul probator administrat reiese, în fapt, că inculpatul, în perioada septembrie 2005-ianuarie 2006, le-a îndemnat pe învinuitele (născută la data de 17.06.1986), (născută la data de 06.07.1991) și (născută la data de 29.06.1990), acestea două din urmă fiind minore, să se prostitueze. De asemenea, inculpatul, în aceeași perioadă de timp, a înlesnit practicarea de către cele trei făptuitoare a prostituției prin punerea la dispoziția lor a două apartamente în municipiul S, în care locuia și prin racolarea de clienți pentru acestea. În plus, inculpatul a tras foloase de pe urma faptului că cele trei făptuitoare mai sus amintite se prostituau, în sensul că lua cea mai mare parte din sumele plătite de clienți.
Această situație de fapt rezultă, astfel cum pe larg au argumentat instanțele de fond și apel, din declarațiile martorilor, u, anchetele sociale privind pe cele două învinuite minore, declarațiile martorelor, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
A susținut inculpatul că s-a aflat în eroare cu privire la vârsta părților vătămate și.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate, avându-se în vedere și rezoluția nr. 409/P/2006 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava reiese că, într-adevăr, acesta nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate. În același sens este și declarația martorului ( 59 dosar ) care relatează că inculpatul i-a spus că " a terminat clasa a XII a, dar nu a dat bacalaureatul, având unele restanțe"
Nu aceeași este însă situația părții vătămate, din declarația martorului (58 dosar ) rezultând că inculpatul i-a spus că "are o fată frumoasă, dar minoră" pe care i-a propus-o în schimbul unei sume de bani, pentru a întreține cu ea relații intime.
Această declarație, coroborată cu cea a părții vătămate, conduce la concluzia că în mod corect au reținut instanțele de fond și de apel că inculpatul cunoștea vârsta reală a acestei victime (minoră).
Așadar, alin. 3 al art. 329 Cod penal corect a fost reținut în cauză, cât privește încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și ulterior condamnat.
Constată însă Curtea că, din același material probator, nu se poate reține, fără vreo urmă de îndoială, că asupra martorelor, s-ar fi exercitat violențe fizice sau psihice.
Chiar dacă ele (la rândul lor, scoase de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, prev. de art. 328 Cod penal) au susținut aceasta (cu unele nuanțări cât privește partea vătămată, care, ulterior, pe parcursul procesului penal, relatează contrariul), niciun alt mijloc de dovadă nu conduce la aceeași concluzie, în condițiile în care ele puteau relata martorilor cu care au fost în contact o astfel de situație, le puteau solicita ajutorul, puteau părăsi locațiile sau să anunțe organele abilitate să ia măsuri legale. Or, în cauză, nu există nicio dovadă în sensul de mai sus.
Cum îndoiala profită făptuitorilor, se impune aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat din infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. 1,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În aceste condiții se justifică reducerea pedepsei principale aplicată inculpatului, 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, fiind necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv.
Greșit prima instanță a procedat la revocarea, în baza art. 7 din Legea 543/2002, a grațierii celor două pedepse de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1122/06.09.1999 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 192/26.02.2001 a Curții de Apel Suceava.
Termenul de definitivare a grațierii, de 3 ani, se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 543/2002, respectiv 04.10.2002, considerându-se împlinit la data de 03.10.2005.
Cum pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului momentul epuizării este ianuarie 2006, deci ulterior împlinirii termenului de definitivare a grațierii condiționate, nu se mai justifică revocarea beneficiului grațierii acestor pedepse.
Corect a reținut instanța de fond că prezenta infracțiune este în concurs cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 306/2005 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia penală 608/2005 a Tribunalului Suceava și definitivă prin decizia penală nr. 6/2006 a Curții de Apel Suceava.
Cum prin această sentință (modificată) s-a făcut aplicarea art. 39 alin. 1 Cod penal, respectiv art. 7 din Legea 543/2002, și în condițiile în care în prezenta cauză nu se justifică aplicare acestui din urmă articol, astfel cum mai sus s-a arătat, se va contopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin decizia penală 608/2005 a Tribunalului Suceava cu pedeapsa de 5 ani aplicată prin prezenta hotărâre, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 1, 34 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care urmează a fi executată de către inculpat.
Din această perioadă se impune a se deduce și durata de la 22.01.2004 la 27.07.2004, conform sentinței penale nr. 306/2005 a Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat (fiind date cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 17 Cod procedură penală), îl va admite.
Va casa în parte atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 232/2007 a Judecătoriei Suceava și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21 iunie 1969 în mun. S, jud. S, împotriva deciziei penale nr.59 din data de 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr.232 din data de 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava și în rejudecare:
Înlătură, din decizia penală atacată, dispoziția ca inculpatul să execute în total pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, iar din sentința penală, dispoziția de aplicare a art.33 lit.a, 34 lit.b, 36 alin.1 Cod penal și de aplicare a art.7 din Legea nr.543/2002, dispoziția de aplicare a art.36 alin.2, 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal relativ la pedepsele stabilite prin nr.1122/1999 a Judecătoriei Suceava, precum și cea ca inculpatul să execute în total pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.329 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 5(cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare (în loc de 7 ani închisoare).
În temeiul art.36 alin.1, 34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.306 din data de 14.03.2005 a Judecătoriei Suceava modificată prin nr.608 din data de 19.09.2005 a Tribunalului Suceava și rămasă definitivă prin nr.6 din data de 09.01.2006 a Curții de Apel Suceava (ca urmare a aplicării art.7 din Legea nr.543/2002) în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsă de executat pentru inculpat:5 ani și 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa de executat și durata de la 22.01.2004 la 27.07.2004. Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. gref. plecat în CM, semnează prim - grefier,
Red.
Tehnored.
ex.2/23.06.2009
Jud. fond.
Jud. apel.
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
