Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 773/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.773/R/2009
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr.51/A din data de 25 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev.de art.329 alin.1 și 2.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bistrița -N, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru inculpata lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a înaintat de către Judecătoria Bistrița dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr.175/2008 privind pe inculpata, având ca obiect mărturie mincinoasă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Bistrița.
În rechizitoriu s-a reținut că inculpații au recrutat fete în vederea practicării prostituției, le-au facilitat să ajungă în Spania și au tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea. Pentru a dovedi acuzarea și pentru a se clarifica latura civilă a cauzei, s-a solicitat audierea a 9 martori. Parchetul și poliția nu a depus nici un efort pentru a dovedi rechizitoriul, respectiv pentru a prezenta martorii în vederea audierii. Numai apărarea a insistat ca martorii să fie citați, mandatele de aducere emise de instanță pe numele martorilor nefiind executate cu bună-credință, limitându-se a constata că martorii nu se află în țară, fără a se face demersuri în vederea identificării adreselor acestora. Martorii care totuși au fost audiați, au fost intimidați și amenințați să declare în sensul dorit de organele de poliție, iar martora, mama inculpatei a fost audiată în mod nelegal, pentru că nu s-a pus în vedere că nu este obligată să depună mărturie, considerând că au fost încălcate disp.art.64 alin.2 pr.pen.
În afară de martorele și, alți martori nu au fost audiați de instanță, deși pentru aflarea adevărului se impunea audierea tuturor martorilor din rechizitoriu și a singurului martor propus în apărare, numita Prin urmare, sentința de condamnare se bazează pe un probatoriu incomplet și contradictoriu, apreciind că nu se poate dispune condamnarea inculpaților pe actele existente la dosar.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 72.050 euro, apreciind că acestea sunt sumele dobândite prin comiterea faptelor. Nu se arată, însă, cum a fost calculată această sumă și nici în ce măsură inculpații au beneficiat de acești bani. Pentru toate aceste motive, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Reprezentantul parchetului arată că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpații se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță, astfel că soluția recurată este legală și temeinică, solicitând, prin urmare, respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Bistrița.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 51 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-au admis apelurile formulate de apelanții și ). ) împotriva sentinței penale nr. 916/30.06.2008 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr-, a desființat sentința atacată în parte, în latura penală și rejudecând:
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a-b Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul, fiind înlăturată dispoziția privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a-b Cod penal în ceea ce o privește pe inculpata ). ), dispunându-se în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal suspendarea executării doar a acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 916/30.06.2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-, în baza art. 329 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 10 februarie 1974, în orașul M, județul B, CNP--, cetățean român, studii medii, căsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în comuna, nr. 162, județul B, citat și prin publicitate, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 329 al. 2 Cod penal cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal, același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 33 lit. "a" Cod penal s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în forma concursului real, precum și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. "a" Cod penal, raportat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea definitivă în 13.03.2002, respectiv în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit prin respectiva sentință.
În baza art. 34 lit. "b" Cod penal și art. 35 alin. 3 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea, ce se va executa alăturat pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe o durată de 4 ani, în total inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 329 al. 1 Cod penal cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata ). -, fiica lui și, născută la 29.01.1982, în orașul M, județul B, CNP -, cetățean român, studii medii, căsătorită, domiciliată în localitatea M, nr. 136, județul B, citată și prin publicitate, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal și punându-se în vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal.
Totodată, s-a făcut aplic.art.71 alin.2 Cod penal rap. la art. 64 lit. "a-c" Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. "e" Cod penal rap. la art. 329 alin. 4 Cod penal s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 72.050 Euro sau contravaloarea acesteia calculată la cursul BNR de la data efectuării confiscării (reprezentând sumele dobândite prin comiterea faptelor).
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului, câte 950 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a fost prietenul inculpatei ). ) începând cu anul 1999, iar în 29.08.2004, aceștia s-au căsătorit.
Din vara anului 2002, mama inculpatei, martora a plecat în Spania, în Madrid, ulterior inculpații au mers de câteva ori în vizită la aceasta. Cu ocazia primei deplasări efectuate în Spania, în anul 2002, inculpatul i-a cunoscut pe frații și, din comuna, județul B-N, care lucrau în calitate de ghid, inițial pe autocarele firmei din B, iar apoi pe autocare închiriate de ei direct, pentru transport internațional de persoane.
În luna aprilie 2003, prin intermediul acestora (care au colaborat cu martorul ), inculpatul a recrutat-o pe numita din de, județul M, ajutând-o să ajungă în Spania.
În mod concret, aceasta a fost contactată de, împreună cu care s-a deplasat în B M, făcând demersuri la SEIP M, în vederea obținerii pașaportului pentru, el achitând taxele în acest sens.
În aceeași perioadă a recrutat-o, în același scop, pe martora minoră din Târgu L, județul M, căreia i-a plătit taxele pentru obținerea pașaportului. În ziua de 23 aprilie 2003 le-a transportat pe cele două fete în municipiul B și a încercat să le vândă unor cetățeni germani, pe care i-a întâlnit în zona localului "" din, dar pentru că nu au reușit să se înțeleagă la preț, a renunțat la "tranzacție". În ziua următoare i-a telefonat numitului, întrebându-l dacă nu-l interesează două fete, după care s-a întâlnit cu acesta în municipiul B, unde i le-a prezentat pe cele două fete, respectiv și. i-a telefonat fratelui său, aflat în, unde făcea pregătirile pentru efectuarea unui transport internațional de persoane spre Spania. I-a adus la cunoștință intențiile celor două fete, astfel că s-au înțeles ca, să le ducă pe fete în.
, care știa la rândul său că inculpatul are fete "la produs", în zona Madrid din Spania, i-a telefonat acestuia (la vremea aceea aflat în țară) și l-a întrebat dacă nu este interesat "să angajeze" două fete.
Aflând că una dintre fete este minoră, și întrucât patronul clubului din Madrid, unde lucra inculpata ca barmană, nu accepta minore, i-a comunicat că îl interesează doar cea majoră, respectiv.
Referitor la, numitul i-a spus inculpatului că nivelul cheltuielilor efectuate cu fata, incluzând și contravaloarea transportului fetei până în Spania, se ridică la suma de 700-750 euro, în care se includeau cei 500 de euro plătiți de, drept preț lui, pentru traficarea fetei, la care inculpatul i-a răspuns că la nivelul acestei sume va plăti el banii în contul patronului din Spania.
Știind că urma să plece în Spania chiar în după amiaza aceleiași zile, când autocarul a ajuns în apropierea vămii, a condus-o la autocar pe numita a din M, solicitându-i lui să o transporte și pe aceasta alături de în Spania. Inculpatul a discutat cu cele două fete în vama, spunându-le că "nu vor fi obligate să se prostitueze, dar dacă vor merge cu clienții pe cameră vor câștiga bani mulți". Așadar, le-a explicat că vor "lucra" ca și dame de companie, respectiv că vor trebui să facă consumație cu clienții localului și că numai în situația în care doresc vor merge și la cameră. Lui i-a spus că banii pentru transportarea celor două fete îi va încasa la Madrid, unde vor fi așteptate de cineva.
și a au ieșit din țară la data de 25.04.2003, deplasarea făcându-se cu autocarul cu nr. de înmatriculare -, deținut de firma SC " Trans"SRL, la care rezervase o parte din locuri. Inculpatul i-a dat telefon inculpatei, spunându-i că va aduce două fete, una pe nume, iar cealaltă a, pentru a lucra la club, cerându-i să le aștepte pe fete la sosirea autocarului și să-i plătească transportatorului banii pretinși de acesta (contravaloarea transportului fiind de 200 euro/persoană).
În data de 26.04.2003, a ajuns în Spania și a fost așteptată într-o autogară din Madrid de către inculpată și de un polonez poreclit "". i-a dat inculpatei pașaportul numitei, în schimbul sumei de 200 euro, reprezentând contravaloarea transportului, precum și suma de 250 euro reprezentând o parte din suma de 500 euro pe care i-o dăduse numitului pentru "cumpărarea" lui.
Apoi, cu un taxi, inculpata și cele două fete s-au deplasat în orașul, unde inculpata avea închiriat un apartament în care mai locuiau numitele, din municipiul B M și din orașul B, care practicau prostituția în contul celor doi inculpați, în barul " ".
Din data de 29.04.2003, a început să lucreze în clubul de noapte " " din, programul fiind între orele 18,00-06,00.
trebuia să țină companie clienților barului și să-i convingă să consume băuturi alcoolice, de asemenea trebuia să-i convingă să-i ofere și ei cupe de whisky și șampanie, băuturi din care aveau o anumită cotă parte și, dacă i se propunea, putea să meargă cu clienții pe cameră pentru a întreține relații sexuale, fără însă a fi obligată, tariful fiind de 60 euro pentru o J de oră și de 120 euro pentru o oră.
Evidența banilor câștigați de din practicarea prostituției era ținută de inculpată, iar o dată la 10 zile banii erau împărțiți în trei părți, astfel: J - îi revenea patronului barului, un sfert revenea inculpatei, iar un sfert îi revenea numitei.
După ce își primea partea de bani, îi achita inculpatei suma de 100 euro pe lună pentru chirie, precum și banii pentru întreținere, respectiv sumele cheltuite de inculpată pentru hrană și îmbrăcăminte, iar martorei - mama inculpatei, îi achita suma de 100 euro lunar pentru faptul că îi asigura menajul.
După circa 1 lună de zile, la 5 iulie 2003, în localitatea s-a deplasat și inculpatul care a încasat și el partea ce i se "cuvenea" lui și soției sale din câștigul realizat de și de celelalte fete.
Întrucât proprietarul apartamentului în care stăteau în chirie, polonezul "", pretindea o chirie prea M, inculpatul a închiriat un apartament în orașul, care se afla la cca. 15-20 minute de mers cu mașina față de Madrid.
În acest apartament din, și inculpații, precum și a stat până în martie 2004, când inculpatul a închiriat un alt apartament în localitatea, continuând să tragă foloase de pe urma practicării prostituției de către fete.
Pe toată perioada șederii în Spania, respectiv până la 31.05.2004, când a revenit în țară, a lucrat numai în clubul de noapte " " și a "produs" prin practicarea prostituției pentru inculpați suma de cca. 10.000 euro, astfel cum aceasta a declarat.
Inculpata a stat permanent în Spania până la data de 20 august 2004 (când s-a întors în țară pentru a se căsători cu inculpatul), iar inculpatul a mai revenit în țară la data de 22 iulie 2003, unde a stat până în 15 august 2003, când s-a reîntors la Madrid împreună cu numitele (actualmente căsătorită ) și.
În primăvara anului 2003, martora, studentă la O, l-a cunoscut pe inculpat, de la care a aflat că acesta caută fete care să lucreze ca dame de companie în Spania.
Aflând condițiile în care "lucrau" fetele, a fost de acord și ea să meargă în Spania, astfel că, în data de 10.04.2003 a plecat, iar în autogara din Madrid a fost așteptată de inculpată, care i-a achitat transportatorului suma de 200 euro reprezentând contravaloarea transportului.
Numita a locuit în aceleași apartamente în care a stat, și a lucrat în clubul de noapte " ", în care inculpata, lucra ca barman, lucrând în aceleași condiții ca celelalte fete, până în data de 13.05.2003, când a revenit în țară. În perioada cât a stat în Spania oferit inculpaților suma de 1.600 euro, astfel cum aceasta a declarat.
În data de 07.08.2003 numita s-a reîntors în Spania, fiind din nou așteptată de inculpată, care i-a plătit iarăși biletul de transport, unde s-a prostituat în clubul de noapte " " până în data de 20.04.2004, din serviciile prestate înmânând inculpaților suma de cca. 25.500 euro.
La începutul anului 2003, prin intermediul unei fete "", martora din B M, l-a cunoscut pe inculpat și a aflat că acesta duce fete în Spania pentru a se prostitua.
După ce a aflat condițiile, respectiv că o cotă parte din câștig trebuia să i-o dea inculpatului, a fost de acord să meargă în Spania pentru a lucra ca damă de companie.
Astfel, în data de 26.03.2003, aceasta a plecat înspre Spania împreună cu polonezul "", în localitatea, în același apartament, unde ulterior au venit și.
În aceleași condiții ca și, numita s-a prostituat în clubul de noapte" " (redenumit ulterior ), până în data de 16.09.2003, când a revenit în România.
În 09.10.2003, numita a plecat iarăși în Spania și s-a prostituat la același club până în data de 7.06.2004, când a venit iarăși în România
În data de 08.09.2004 numita, a plecat din nou în Spania împreună cu numita și s-a prostituat tot în clubul de noapte " " până în data de 30.05.2005, când a revenit în România.
În perioadele în care a lucrat în Spania ca și prostituată a "produs" pentru inculpați, cca. 100.000 euro.
În luna iulie 2003, inculpatul a cunoscut-o pe martora ). ), pe care a întrebat-o dacă nu dorește să meargă în Spania să lucreze ca damă de companie într-un, explicându-i că va trebui să stea la masă cu clienții și să facă consumație, iar în măsura în care va dori va putea pleca și la cameră cu aceștia, asigurând-o că va primi un salariu bun, astfel că martora a fost de acord să plece în Spania. Deoarece a fost întrebată dacă nu are alte prietene care doresc să meargă în străinătate, martora a luat legătura cu, aceasta fiind și ea de acord cu plecarea.
Întrucât fetele nu aveau pașapoarte, inculpatul s-a oferit să le ajute, urmând ca după ce vor câștiga bani săi restituie contravaloarea cheltuielilor făcute pentru ele.
Potrivit depoziției martorei, inculpatul a achitat taxele aferente, apoi cele două fete au plecat în Spania, cheltuielile de transport fiind achitate de către inculpat. Martora a declarat că în autocar a mai cunoscut o fată care era racolată tot de către inculpat și că toate trei au fost de către acesta la apartamentul în care acesta locuia împreună cu inculpata și mama acesteia.
Potrivit susținerilor aceleiași martore, în imobilul respectiv locuiau încă 5-6 fete, care lucrau în același în care apoi a lucrat și ea și la care inculpata era barmană.
Din relatările acesteia, rezultă că erau obligate să meargă la cameră cu clienții, că pașaportul său și al prietenei sale au rămas la inculpat, acesta refuzând să le restituie, la cererea lor. De asemenea, inculpații nu le dădeau voie să iasă din casă, nu aveau voie să meargă la telefon, doar însoțite de inculpat, iar din banii pe care îi câștigau "J și chiar mai bine" îi dădeau acestora, iar din cealaltă parte plăteau chiria apartamentului, mâncarea, cheltuielile de întreținere, precum și pe mama inculpatei, care le făcea menajul, precizând însă că nu știe dacă inculpatul a reținut și pașapoartele celorlalte fete.
Aceeași martoră a arătat în instanță că inculpatul nu avea loc de muncă, că a adus și alte fete care practicau prostituția:, în aceleași condiții, că în cele din urmă inculpatul i-a restituit pașaportul permițându-i să se întoarcă în țară doar după ce i-a promis că o să revină în Spania.
Martora - a înmânat inculpaților, din practicarea prostituției, suma de circa 7.000 euro.
Deși inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, ansamblul probatoriului administrat în cauză, confirmă starea de fapt reținnuă în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței.
Mai mult decât atât, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor - și ). ) -, martori care au avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, arătând cu lux de amănunte modalitatea în care au ajuns în Spania, faptul că s-au prostituat, că parte din banii obținuți prin practicarea prostituției reveneau inculpaților.
S-a reținut că martora - a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260.pen. urmare a faptului că, la termenul de judecată din 26.l0.2006, a revenit asupra declarațiilor pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, susținând că a întreținut într-adevăr relații sexuale în Spania, în schimbul unor sume de bani, dar că inculpații nu au obținut nimic de pe urma și nici de pe urma altor fete.
În fața procurorului, în data de 7.ll.2006, martora, în prezența apărătorului ales, a revenit, recunoscând că în instanță declarase în mod mincinos mai multe aspecte, inclusiv faptul că inculpatul nu ar fi beneficiat de o parte din banii primiți de ea prin practicarea prostituției, iar la data de 30.05.2007, rechemată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, a solicitat să nu fie audiată în prezența apărătorilor sau, cu motivarea că aceștia i-au fost impuși de către inculpat, pentru a se asigura că va da declarații în sensul dorit de inculpat, astfel că, urmare a reaudierii, în prezenta unui apărător din oficiu, martora a arătat că declarațiile corespunzătoare realității sunt cele date în dosarul DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, precum și cea dată la data de 7.ll.2006 la parchet, când a revenit asupra declarației mincinoase, susținând că îi este teamă de inculpat, deși acesta nu a amenințat-o, dar i-a cerut ca în fața organelor judiciare să nu spună adevărul întrucât el va face pușcărie. De asemenea, a relatat că totuși simte o teamă față de acest inculpat.
Relevant este și faptul că toate declarațiile martorei în fața instanței au fost date în prezența inculpatului.
Prin Ordonanța din 10.07.2007, dată în dosarul nr. 2700/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei (martorei) -, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apoi, martora - a susținut în depoziția sa din fața instanței că a fost căutată personal de către inculpați, care i-au cerut să-i ajute, respectiv să dea declarații în favoarea lor, în sensul de a nu recunoaște că s-a prostituat pentru ei. Aceștia au insistat și telefonic, însă martora nu a fost de acord, apoi după o vreme, a fost contactată telefonic și de martora, care a încercat s-o determine să-i ajute pe inculpați, chiar i-a cerut o întâlnire în acest scop, însă a refuzat (708-709).
Cât privește declarațiile martorei, date în instanță, în prezenta cauză, având în vedere gradul de rudenie cu inculpații, instanța le-a apreciază ca fiind vădit subiective, motive pentru care au fost înlăturate din cadrul probatoriului, acestea neavând forță juridică probantă, devreme ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Mai mult decât atât, martora a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu suspendare condiționată prin Sentința penală nr. 175/2008 a Judecătoriei Bistrița, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă dată în prezenta cauză.
Pe de altă parte și martorii, precum și numitul au fost condamnați prin Sentința penală nr. l983/2004 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 349/R/2005 a Curții de Apel Cluj, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329.pen. care are legătură cu această cauză, astfel că și depozițiile acestora sunt apreciate ca lipsite de forță probantă.
Față de cele reținute s-a apreciat că fapta inculpatului, de a recruta, în temeiul unei rezoluții infracționale unice, mai multe persoane de sex feminin, în vederea practicării prostituției, astfel cum a fost reținută de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 2.pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit.a pen. pentru care instanța de fond l-a condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c pen. pe o durată de 4 ani.
Fapta aceluiași inculpat de a trage foloase - constând în sume de bani de pe urma practicării prostituției, în mod repetat, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, s-a considerat că întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1.pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit.a pen. pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c pen. pe o durată de 4 ani.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.a pen. în care au fost comise faptele, raportat la pedeapsa de l an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 13.03.2002.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracțiunile deduse judecății, au fost comise în forma concursului real, precum și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, raportat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea definitivă în 13.03.2002, respectiv în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit prin respectiva sentință.
În baza art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 3 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea care s-a dispus a se executa alăturat pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. Cod penal, pe o durată de 4 ani, în total inculpatul urmând executa pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. Cod penal, pe o durată de 4 ani, cu aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a-c" Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatei - de a trage foloase - constând în sume de bani de pe urma practicării prostituției de către cele 4 fete, în mod repetat, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1.pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. pentru care instanța a condamnat-o la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c pen. pe o durată de 4 ani.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatei, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Constatând îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal și punându-se în vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 al.2 Cod penal rap. la art. 64 lit. a-c Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, rap. la art. 329 alin. 4 Cod penal s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 72.050 Euro sau contravaloarea acesteia calculată la cursul BNR de la data efectuării confiscării (reprezentând sumele dobândite prin comiterea faptelor).
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpații și ). ) solicitând admiterea apelului în baza dis.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpaților în baza dis.art.11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."a" și "b" Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev.de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal, întrucât fapta nu există sau îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiuni, iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpaților în baza dis.art.11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."b/1" Cod procedură penală și art.18/1 Cod penal, întrucât fapta nu prezint+ă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 rap.la art. 76 lit."c" Cod penal și înlăturarea circumstanței agravante reținută în sarcina inculpatului, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului, inculpații au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit."c" Cod penal pe o perioadă de 4 ani. S-a reținut în sarcina acestuia faptul că a recrutat mai multe persoane de sex feminin în vederea practicării prostituției, iar fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective. De asemenea, s-a reținut și faptul că ar fi tras foloase, constând în sume de bani, de pe urma practicării prostituției în mod repetat.
Inculpații au arătat în primul rând că nu au putut fi reținute ambele infracțiuni prev.de art. 329 alin.1 și 2 Cod penal, cea de-a doua absorbind-o pe prima.
În al doilea rând, analizând activitatea lui, chiar așa cum este prezentată în rechizitoriu a rezultat că acesta nu a recrutat nici o persoană. Despre și se spune că au fost recrutate de. a nu a fost audiată, iar în rechizitoriu se arată doar că a fost dusă la autocar de către inculpat și că acesta le-a spus lui și că nu sunt obligate să se prostitueze, dar dacă vor merge la camera cu clienții vor câștiga mai mult. Aceasta înseamnă "îndemn la practicarea prostituției, ori înlesnire", nicidecum racolare. Despre și nu ni se spune cum au fost racolate și de către cine l-a căutat ea pe inculpat, s-a oferit să meargă în Spania, a stat cât a vrut, a revenit în România, iar după un timp s-a dus iar în Spania. Deci nu este vorba nici aici de racolare, ci doar de îndemn ori înlesnire. La fel s-a întâmplat și cu (s-a interesat, a aflat, s-a dus benevol, a revenit, a plecat din nou.). Nici în cazul lui lucrurile nu stau altfel, doar că aceasta și-a revenit, a renunțat, s-a căsătorit și a dat naștere unui copil, dar pentru că totul s-a aflat și a avut consecințe în familie, plus deplasările, audierile la anchetă ori în instanță, aceasta s-a răzbunat pe inculpați și a exagerat mult în declarațiile sale, mai ales în instanță, unde a trebuit să vină cu copilul mic în brațe.
Deci infracțiunea de racolare nu putea fi în niciun caz reținută. Există dubii doar în cazul numitei (), dar dacă acest singur caz s-ar reține în final, pedeapsa aplicată ar trebui coborâtă sub minimul legalÎn realitate se reține în mod greșit de către instanță starea de fapt, neexistând probe certe de vinovăție în raport cu faptele reținute. Prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, iar probele administrate sunt contradictorii. Instanța de fond nu a avut în vedere nici declarația inculpatului, nici ansamblul probelor de la dosar, deși nu au fost ascultați toți martorii din rechizitoriu, sentința fiind de fapt "o copie fidelă" a acestuia.
De altfel, și au fost trimiși în judecată, judecați și condamnați pentru racolare - 329 alin.2 și sau 3 Cod penal prin sentința penală nr.1983/2004 a Judecătoriei Bistrița și decizia penală nr. 349/R/2005 Curții de Apel Cluj.
Apelanții își pun întrebarea de ce mai este prevăzută cercetarea judecătorească în cauză dacă soluția se dă pe baza anchetei penale, deși se știe și în speța de față este evident cum s-a desfășurat aceasta, cu încălcarea disp.art. 68, art.80 din Codul d e procedură penală (audiere, reaudiere și rereaudiere de către polițiști - nu de către procuror, care era competent, fără a li se comunica drepturile) pentru ca în final, din tot scenariul prezentat să rezulte în cel mai bun caz - pentru acuzare - faptul că fetele s-au dus de bună-voie în Spania, au intrat de bună-voie la cameră, au revenit în România când au vrut, inculpatul îndemnând sau înlesnind această activitate contra unor sume de bani.
Mai mult, s-a reținut că ar fi zădărnicit aflarea adevărului, ceea ce nu este adevărat, deși martora afirmă la un moment dat "spun orice numai să fiu lăsată în pace" și în final tot nu-și menține în întregime susținerile consemnate de polițist, afirmând doar că inculpatul a obținut cam 25% din sumele câștigate de ea în Spania.
În ce o privește pe inculpata, aceasta era angajată ca barman, iar activitatea ei infracțională se reduce la zero. Singura martoră care bineînțeles că o acuză și pe aceasta este (), pentru motivele mai expuse Chiar dacă în final, după completarea probațiunii se va putea reține și vinovăția acesteia, se justifică aplicarea dis.art.18/1 Cod penal cu toate consecințele sau pedeapsa aplicată trebuie coborâtă mult sub minimul legal.
Apelanții critică hotărârea și sub aspectul confiscării dispuse a unei sume enorme de Euro, fără a exista probe certe în acest sens. Chiar instanța folosește termenul de "circa" și nu rezultă în niciun fel cum a ajuns la această sumă de 144.100 Euro. au achitat sume de bani cu titlul de chirie, întreținere, menaj, cheltuieli de deplasare în Spania, etc, ori acestea nu pot forma în niciun caz obiectul confiscării, neprovenind din infracțiune.
Apelurile declarate au fost fondate, însă pentru următoarele motive:
La soluționarea cauzei, prima instanță a interzis drepturile prev. de art.64 lit.a-c pe durata executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, și a făcut aplicarea, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei ). ), a art.71 rap. la art.64 lit.a-c, fără a fi motivată interdicția dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, respectiv a dreptului "de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii", măsură apreciată ca fiind nejustificată, deoarece, din examinarea probelor administrate în cauză nu rezultă că cei doi inculpați au ocupat o funcție, au exercitat o profesie, sau au desfășurat o anumită activitate, de care s-au folosit pentru a desfășura activitățile infracționale-obiect al prezentului dosar.
De asemenea, au fost aplicate ambilor inculpați pedepsele complementare prev. de art.64 lit.c Cod penal, aplicare apreciată ca fiind nejustificată din perspectiva acelorași motive expuse anterior, însă apelul formulat nu putea fi admis sub acest aspect, dat fiind faptul că, potrivit art.329 Cod penal, pedeapsa complementară este obligatorie, cuantumul de pedeapsă cu închisoarea aplicat inculpaților era de 2 ani, astfel că era imperativă interzicerea unor drepturi, iar înlăturarea drepturilor prev. de art.64 lit.c (practic fără finalitate, întrucât nu s-a probat că cei doi inculpați au ocupat o funcție, au exercitat o profesie, sau au desfășurat o anumită activitate, de care s-au folosit pentru a desfășura activitățile infracționale) și interzicerea unor alte drepturi a fost apreciată ca fiind o îngreunare a situației inculpaților în propria cale de atac, ceea ce legea nu permite.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, că nu puteau fi reținute ambele infracțiuni prev.de art. 329 alin.1 și 2 Cod penal, cea de-a doua absorbind-o pe prima-aceasta este nejustificată, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru 2 fapte distincte, pedepsite: la art.329 alin.1 Cod penal (tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană), respectiv la art.329 alin.2 Cod penal (recrutarea unei persoane pentru prostituție), neputând fi vorba astfel de vreo absorbție, întrucât legiuitorul a înțeles să incrimineze la alin.2 forma mai gravă a infracțiunii de prostituție-cea realizată prin modalitățile: "recrutarea unei persoane pentru prostituție, traficul de persoane în acest scop, constrângerea la prostituție", pedepsită mai, cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, față de infracțiunea prev. la alin.1 Cod penal (închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi).
Cât privește motivarea că numita ar fi fost recrutată de numitul, și nu de inculpatul, că această faptă ar fi fost cercetată în dosarul penal nr.6207/2003 al Judecătoriei Bistrița, în care a fost pronunțată Sentința penală nr.1983/2004, definitivă prin Decizia penală nr.349/R/2005 a Curții de Apel Cluj, probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul a desfășurat propria activitate infracțională în ceea ce privește recrutarea numitei în vederea practicării de către aceasta a prostituției, astfel cum o demonstrează probele administrate în cauză. De altminteri, cercetările din dosarul nr.604/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, privind pe inculpații și ). ) au fost disjunse, reînregistrându-se dosarul privindu-i pe acești inculpați sub un nou număr, cercetați fiind pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, faptul că numita fusese recrutată de o persoană neexcluzând vinovăția inculpatului.
Încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpat a fost efectuată corect, raportat la motivarea acestuia, în sensul că în rechizitoriu se arată doar că numita a fost dusă la autocar de către inculpat și că acesta le-a spus lui și că nu sunt obligate să se prostitueze, dar dacă vor merge la camera cu clienții vor câștiga mai mult, ceea ce înseamnă "îndemn la practicarea prostituției, ori înlesnire", nicidecum racolare.
Astfel, recrutarea unei persoane pentru prostituție înseamnă descoperirea, atragerea, angajarea și îndrumarea unei persoane să practice prostituția, pe când îndemnul la prostituție constă doar în trezirea interesului, încurajarea sau convingerea unei persoane ca să practice prostituția, iar înlesnirea practicării prostituției constă în ajutorul unei persoane să practice prostituția, ori, din analiza probelor administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul a desfășurat activități de recrutare a unor persoane în vederea practicării prostituției, pe care le-a atras în desfășurarea unor astfel de activități, prezentându-le o viziune atractivă a acestora din perspectiva sumelor de bani pe care urmau să le câștige.
În ceea ce le privește pe numitele și, prima instanță a reținut detaliat în considerentele hotărârii pronunțate, modul și condițiile în care aceste persoane au fost recrutate în vederea practicării prostituției. Contrar susținerilor inculpatului, numita nu l-a căutat din proprie inițiativă pe inculpat, oferindu-se să meargă în Spania, ci inculpatul a fost cel care a abordat-o, acesta spunându-i că caută fete care să lucreze ca dame de companie în Spania, iar în ceea ce o privește pe numita, susținerea că aceasta din urmă, căsătorindu-se, a dorit să se răzbune pe inculpați, pentru a se disculpa nu poate fi primită, prin prisma probelor administrate în cauză.
Prima instanță s-a preocupat în mod constant, pe parcursul cercetării judecătorești, de aflarea adevărului, readministrând probele din faza de urmărire penală, martorele a, și nemaiputând fi audiate nici în fața instanței de fond, nici în fața celei de apel, în ciuda demersurilor efectuate din oficiu, fiind plecate în străinătate, iar susținerea că nu au fost ascultați toți martorii din rechizitoriu, sentința fiind de fapt "o copie fidelă" a acestuia este neavenită, faptul că starea de fapt reținută în hotărârea judecătorească atacată și cea din rechizitoriu corespund fiind doar reflectarea faptului că prima instanță a constatat că aspectele reținute în rechizitoriul parchetului sunt reale.
Referitor la afirmația inculpatului, că numita a declarat la un moment dat "spun orice numai să fiu lăsată în pace" și în final tot nu-și menține în întregime susținerile consemnate de polițist, afirmând doar că inculpatul a obținut cam 25% din sumele câștigate de ea în Spania, din analiza declarației martorei (433) se poate observa faptul că aceasta nu declară acest lucru, și nu face mențiune despre faptul că inculpatul ar fi obținut doar 25% din veniturile provenite din prostituție.
În consecință, avându-se în vedere starea de fapt reținută mai, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul reținerii vinovăției inculpaților, și a aplicării unor pedepse cu închisoarea, nejustificându-se, raportat la gravitatea faptelor, natura acestora, actele materiale multiple, comise în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, aplicarea disp.art.18/1 Cod penal, sau acordarea de circumstanțe atenuante.
Cât privește critica adusă hotărârii sub aspectul confiscării unei sume enorme de Euro, cuantumul acestora a fost stabilit în mod corect, martorii audiați relevând faptul că, de pe urma desfășurării activităților de prostituție, inculpații au beneficiat de 10.000 euro, iar apoi 25.500 euro ( -16, 69), 1.600 euro ( -65), 100.000 euro ( -34), 7.000 euro ( -23), susținerea că declarațiile date în faza de urmărire penală au fost obținute prin constrângere nefiind probate, iar din lecturarea dispozitivului și a considerentelor hotărârii primei instanțe se poate observa faptul că termenul "circa" nu a fost folosit, instanța de fond stabilind în mod exact sumele în privința cărora s-a dispus confiscarea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și ). solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se administra probele în acuzare, întrucât hotărârile atacate au fost pronunțate pe baza unui probatoriu incomplet și contradictoriu și se bazează doar pe probele administrate în cursul urmăririi penale.
În motivarea recursului s-a mai susținut că singurul martor propus în apărare de către inculpați nu a fost audiat, iar imposibilitatea audierii martorilor din rechizitoriu, întrucât adresele acestora nu se cunosc, nu este o justificare întemeiată, în lipsa unor demersuri din partea parchetului pentru a afla adresele și pentru a-i prezenta în instanță în vederea audierii.
De asemenea, s-a mai susținut că în sarcina inculpatului nu se puteau reține două infracțiuni conform art.329 alin.1 și 2.pen. care ar consta în recrutarea unor persoane de sex feminin în vederea practicării prostituției, dar și tragerea de foloase în mod repetat de pe urma practicării prostituției, aceasta din urmă absorbind-o pe prima.
Cu toate acestea, analizând activitatea inculpatului, rezultă că acesta nu a recrutat nicio persoană, ci numitele și au fost recrutate de și cel puțin i se poate reține înlesnirea practicării prostituției și nu racolarea. Există dubii și cu privire la martorele și, iar și s-au deplasat de bunăvoie în Spania, nefiind determinate de inculpat să practice prostituția.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul confiscării dispuse în cauză, fără a exista probe pentru dovedirea unei sume de 144.100 euro.
În ceea ce o privește pe inculpata, aceasta era angajată ca barman, iar singura martoră ce o acuză este, asupra căreia există dubii, însă chiar dacă în final, după completarea probațiunii, s-ar putea reține vinovăția inculpatei, se poate aplica art.18/1 pen.
S-a mai invocat faptul că martora a fost intimidată, iar martora a fost audiată în mod nelegal, nu i s-a comunicat că fiind mama inculpatei nu este obligată să depună mărturie.
Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au preocupat în mod constant de readministrarea probelor din cursul urmăririi penale și de stabilirea unei stări de fapt corecte. Astfel, pe parcursul cercetării judecătorești desfășurate la instanța de fond au fost reaudiați martorii ( fila 707 ), ( filele 433,539 ) ( fila 640 ), ( fial 484 ), (fila 498 ), ( fila 695 ). Au fost făcute demersuri și pentru reaudierea celorlalți martori fiind emise mandate de aducere însă din cuprinsul acestora a rezultat că erau plecați în străinătate fiind astfel imposibilă audierea acestora. De asemenea, lipsa unei adrese exacte la care se aflau acești martori a făcut imposibilă audierea acestora prin comisie rogatorie. La termenul de judecată din 24 ianuarie 2008 s-a încuviințat audierea martorei propuse de inculpați în apărare, a, aceasta fiind citată la adresa indicată pentru termenele următoare însă în pofida demersurilor efectuate nu s-a reușit audierea acestei martore fiind plecată în străinătate. În fața instanței de apel s-a încuviințat audierea martorelor, și a, martore care au fost citate la adresele indicate pentru termenele ulterioare din 18 decembrie 2008, 17 ianuarie 2009, 17 martie 2009, 23 aprilie 2009, 19 mai 2009.
Susținerea inculpatului că în sarcina sa nu se puteau reține săvârșirea în concurs a două infracțiuni prev de art.329 alin.1 și art.329 alin 2.pen. care ar consta în recrutarea unor persoane de sex feminin în vederea practicării prostituției, dar și tragerea de foloase în mod repetat de pe urma practicării prostituției, aceasta din urmă absorbind-o pe prima nu poate fi reținută. Astfel, elementul material al infracțiunii de proxenetism sancționate în alin. 2 al art. 329.Cod Penal se prezintă atât sub forma recrutării unei persoane pentru prostituție cât și a traficului de persoane în acest scop ori a constrângerii la prostituție iar termenii care desemnează aceste acțiuni sunt clari și concreți. Aceste acte materiale care se subsumează laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 329 alin. 2.Cod Penal, în special recrutarea unei persoane pentru prostituție se deosebesc de îndemnul la practicarea prostituției sancționat în alin 1 al textului deoarece spre deosebire de îndemn, care se exercită pentru a determina o persoană să practice prostituția pe cont propriu, recrutarea presupune atragerea persoanelor cu scopul ca acestea să intre în slujba celui care organizează practicarea prostituției, fie în țară fie în străinătate. Împrejurarea că făptuitorul a tras foloase de pe urma practicării prostituției constituie o modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. 1. Este vorba deci de două infracțiuni distincte reglementate de cele două texte de lege astfel că nu se poate susține că infracțiunea prevăzute de alin. 2 o absoarbe pe cea prevăzute de alin. 1 al art. 329.
Cod PenalIdentificarea și contactarea unor persoane de sex feminin interesate să plece în străinătate pentru a se prostitua precum și facilitarea transportării acestora în străinătate pentru îndeplinirea acestui scop realizează elementul material al infracțiunii de proxenetism în formă agravată prevăzută de art. 329 alin. 2.Cod Penal
S-a apreciat astfel în mod corect că fapta inculpatului, de a recruta, în temeiul unei rezoluții infracționale unice, mai multe persoane de sex feminin, în vederea practicării prostituției, astfel cum a fost reținută de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 2.pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit.a pen. pentru care instanța de fond l-a condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c pen. pe o durată de 4 ani.
Fapta aceluiași inculpat de a trage foloase - constând în sume de bani de pe urma practicării prostituției, în mod repetat, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, s-a considerat că întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. l pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit.a pen. pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c pen. pe o durată de 4 ani.
Mai mult, aceste aspecte au fost invocate și în fața instanței de apel și au fost analizate de instanță reținându-se în mod corect că în cuprinsul art. 329.Cod Penal legiuitorul a înțeles să incrimineze două fapte distincte, alin. 2 incriminând forma mai gravă a infracțiunii de prostituție, cea realizată prin modalitățile: "recrutarea unei persoane pentru prostituție, traficul de persoane în acest scop, constrângerea la prostituție", pedepsită mai, cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, față de infracțiunea prev. la alin.1 Cod penal (închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi).
De asemenea, susținerea inculpatului că nu a racolat nici o persoană întrucât și au fost recrutate de iar în privința martorelor, și există dubii, acestea din urmă deplasându-se de bunăvoie în Spania este infirmată de probele administrate în cauză, probe din cuprinsul cărora rezultă că racolarea martorei și a minorei s-a făcut de către inculpat prin intermediul numiților, și. În ceea ce le privește pe numitele, și, s-a reținut detaliat în considerentele hotărârii pronunțate, modul și condițiile în care aceste persoane au fost recrutate în vederea practicării prostituției astfel că susținerea inculpatului că există dubii nu poate fi reținută.
În ceea ce o privește pe inculpata s-a reținut în mod corect că fapta acesteia de a trage foloase - constând în sume de bani de pe urma practicării prostituției de către cele 4 fete, în mod repetat, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1.pen. cu aplic. art. 4l al.2 pen. În consecință nu se poate reține în ceea ce o privește pe această inculpată că sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 și Cod Penal aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Sub aspectul sumelor de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea de către prima instanță, cuantumul acestora a fost stabilit în mod corect, martorii audiați relevând faptul că, de pe urma desfășurării activităților de prostituție, inculpații au beneficiat de 10.000 euro, iar apoi 25.500 euro ( -16, 69), 1.600 euro ( -65), 100.000 euro ( -34), 7.000 euro ( -23). În consecință, nici această critică, formulată de altfel și în fața instanței de apel nu subzistă.
În ceea ce privește susținerile ce vizează audierea martorei Curtea constată că martora a fost audiată la termenul din 11 ianuarie 2007 după ce i s-au pus în vedere dispozițiile art. 80.Cod Penal având în vedere că este mama inculpatei, toate aceste aspecte fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 11 ianuarie 2007.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat de cei doi inculpați va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2.C.P.P. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații si ).. împotriva deciziei penale nr.51/A din 25 iunie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C suma de 300 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției (câte 150 lei pentru av. si )
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecată în
semnează președ.
instanță
Red./
6 ex./21.12.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
