Pruncuciderea (art. 177 cod penal). Decizia 43/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 43
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
Grefier - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.02.1988, domiciliată în Câmpina,-, județul P, împotriva sentinței penale nr. 1 din 08.01.2008, prin care în baza art. 177.pr.pen. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere.
În baza art.71 p au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,d,e, cu Cod Penal excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta, personal și asistată de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației depuse la dosar fila 9.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, procedează la audierea apelantei inculpate, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru apelantă arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - inculpată, expune situația de fapt, învederează instanței că la instanța de fond inculpata a solicitat aplicarea prevederile art. 81.pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei, având în vedere că aceasta a recunoscut fapta săvârșită regretând-o sincer, aceasta s-a aflat într-o stare emoțională dificilă, parcurgând singură toată perioada sarcinii, fiind o fire închisă, necomunicativă, izolată atât de prieteni cât și de familie.
Se mai arată că, chiar dacă aceasta va executa pedeapsa de trei ani închisoare, fapta săvârșită o va marca toată viața, având în vedere că aceasta s-a aflat și se află într-o stare de tulburare mare și regretă sincer fapta comisă din punctul său de vedere apreciază că inculpata merită acordarea unei șanse fiind foarte tânără.
Pentru considerentele expuse anterior, apărătorul apelantei inculpate solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale nr.1 din data de 08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, si aplicarea prevederilor art. 81.pen. respectiv suspendarea executării pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală din punctul său de vedere apreciază că nici o pedeapsă nu este prea mare pentru fapta săvârșită de aceasta.
Se arată totodată, că nu se impune suspendarea executării pedepsei față de gravitatea săvârșirii unei infracțiuni de acest gen, de modalitatea în care fapta a fost săvârșită, scopul educativ preventiv nu poate fi îndeplinit decât prin executarea pedepsei aplicate.
Inculpata, având ultimul arată că regretă foarte mult fapta săvârșită.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.1 din 08.01.2008 a Tribunalului Prahova, în baza art. 177.pr. pen. Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere, faptă din 02.04.2007 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 penal au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,d,e, cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză următoarea situație; inculpata este o fire închisă, necomunicativă, asupra căreia proprii părinți nu au exercitat un control suficient de riguros pentru a veni în întâmpinarea problemelor sale specifice vârstei pubertății și adolescenței.
de prieteni și izolată de propria familie, inculpata și-a început viața sexuală fără a conștientiza suficient consecințele importante ce puteau decurge din acest fapt. În vara anului 2006 rămas însărcinată însă a început să se manifeste cu comportamentul aceluia care refuză să recunoască evidența: nu a consultat medicul deși ciclul menstrual nu s-a mai evidențiat începând cu luna noiembrie 2006, nu și-a schimbat regimul de viață și cel alimentar, nu a încercat consultarea nici unei persoane de care s-ar fi simțit mai apropiată în legătură cu situația nouă în care se afla.
Inculpata a ajuns la începutul lunii aprilie 2007 să nască singură, fără asistența nici unei persoane, la locuința pe care o mai împărțea cu atâtea persoane.
În jurul orelor 16,00 zilei de 2.04.2007, inculpata a intrat în baie, s-a așezat pe closet, și-a contractat în mod reflex mușchii abdominali, condiții în care a realizat expulzia fătului.
S-a hotărât să scape de copil și l-a introdus în două pungi de plastic găsite în cameră, a coborât cu acesta în curtea casei și l-a ascuns într-o afumătoare, agățând plasele într-un cui s-a întors în B camerei personale și a început să spele și materia organică ajutându-se de duș și de mai multe cârpe.
, mama inculpatei, a coborât din camera fiicei sale și și-a anunțat soțul și sora despre ce fiica sa îi explicase că se întâmplase. Imediat s-a luat în familie decizia transportării inculpatei la Spitalul Municipal Câmpina pentru asistență medicală. A fost anunțat pe telefonul mobil G care s-a întors de urgență la domiciliu și le-a transportat la spital pe soția sa, sora acesteia și pe inculpată.
La Spitalul Municipal Câmpina, a fost consultată în regim de urgență de către medicul specialist obstretician la orele 20,00. Pentru starea în care se afla inculpata a oferit medicului aceleași explicații ca și mamei sale. Ruptura serioasă de perineu a fost însă suficientă pentru medic ca să aprecieze că inculpata mințea și că în realitate născuse. în fața acestei probe științifice a recunoscut în fața medicului, a mamei și a mătușii sale că de fapt născuse și le-a dat acestora detalii despre cele întâmplate cu corpul nou - născutului.
Mama inculpatei însoțită de sora ei s-au întors de urgență la domiciliu împreună cu G și au găsit nou - născutul în afumătoare astfel că l-au adus imediat la spital unde s-a constatat că acesta decedase.
Autopsia realizată în data de 03.04.2007 la nivelul Serviciului Medico Legal Par elevat faptul că în alveolele pulmonare ale nou - născutului se afla aer. La exteriorul corpului nu au fost identificate leziuni traumatice ci doar niște roșietice ce indicau o posibilă acțiune prelungită a frigului. La interiorul craniului au fost observate leziuni specifice de traumatism obstretical intra - natal: bosa sero - sanguină și hemoragie meningee.
În urma autopsiei și a examenului histopatologic medicul legist a concluzionat că moartea nou - născutului din mama a fost violentă;
s-a născut, la termen, viabil din punct de vedere biologic, a respirat după naștere și a trăit câteva ore.
Decesul acestuia a survenit ca urmare a refrigerării prin expunere prelungită la frig, fiind favorizat de leziunile traumatice cerebrale obstretice intra - natale anterior precizate.
Leziunile s-au putut produce în condițiile unei nașteri neasistată medical iar hemoragia meningee poate avea drept cauză de producere atât traumatismul obstretical cât și expunerea la frig. - născutul nu a primit îngrijirile necesare supraviețuirii.
În cauză a fost dispusă o expertiză medico legală psihiatrică a inculpatei pentru a se stabili dacă manifestările sale de comportament în raport cu nou - născutul s-au datorat unor tulburări pricinuite de naștere, precum și natura acestor potențiale tulburări.
În acest sens inculpata a fost internată la Spitalul de Psihiatrie " " în perioada 06.04- 03.05.2007.
În urma expertizei s-a stabilit că inculpata posedă personalitate cu o vulnerabilitate accentuată, structură dizarmonică și caracterizată prin Eu narcisic, intolerabil, cu o cenzură etico morală permisivă, cu slab control al afectelor, pe fondul îngustării conștiinței în momente puternic psiho - traumatizante.
S-a stabilit de asemenea prin expertiza efectuată, că inculpata avea discernământ la momentul comiterii faptei, sub o tulburare de personalitate polimorfă, dar și că pare a nu avea conștiința urmărilor acțiunilor sale.
Fiind audiată în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia avându-se în vedere că a recunoscut fapta săvârșită, regretând-o sincer și ținându-se cont că s-a aflat într-o stare emoțională dificilă, parcurgând singură toată perioada sarcinii fiind o fire închisă, necomunicativă, izolată, atât de prieteni cât și de familie.
A fost audiată inculpata care a reafirmat în integralitate susținerile din fața organelor de urmărire penală, a primei instanțe de judecată, recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea expusă în actul de sesizare a instanței.
Curtea, analizând sentința apelată în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin.2 pr.pen. constată că apelul este nefondat.
Astfel, situația de fapt și modalitatea de săvârșire a faptei au fost corect reținute de prima instanță după cum s-a arătat anterior, beneficiind pe deplin de suport probator și actele și lucrările dosarului, culminând cu declarația de recunoaștere a inculpatei.
Totuși, Curtea urmează a emite o apreciere care în final nu va avea nici un fel de eficiență juridică, întrucât se opune art. 372 alin.1 pr.pen. potrivit căruia, instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
În acest sens, încadrarea juridică dat faptei comisă de inculpata este una greșită, în realitate această faptă îmbrăcând tiparul juridic al infracțiunii de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.c și penal asupra unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și nicidecum de infracțiunea de pruncucidere prev. de art. 177. Penal.
Sub acest aspect se constată că pentru a fi calificată pruncucidere, uciderea copilului nou - născut comisă imediat după naștere de către mama acestuia trebuie să fie cauzate de starea de tulburare a respectivei mame pricinuită de naștere.
Fără a intra în explicații amănuntele asupra fenomenului respectiv, demult lămurit atât de doctrină cât și de practica judiciară, se cuvine a face doar constatarea că intenția mamei de a -și ucide copilul trebuie să fie determinată de tulburările de natură psihopatologică, anormale, maladive, provocate de diverși factori, riscuri cauzate de actul biologic al nașterii, iar nu starea emoțională determinată de consecințele negative ale nașterii pe plan social, familial, personal, etc.
Or, tocmai acest lucru nu s-a putut proba și prezenta în cauză și anume împrejurarea că inculpata fost supusă unor astfel de tulburări ca urmare a faptului nașterii. Din contră, toate activitățile întreprinse de această persoană, atât înaintea nașterii cât și imediat după naștere confirmă credința instanței de apel, că aceasta a acționat pur instinctiv, cu intenție directă și-a curmat viața nou - născutului. Nu se poate trage altă concluzie atât timp cât inculpata a evitat ferm orice contact cu persoanele compunând familia sa în sens restrâns și după naștere a întreprins acțiuni ce denotă un psihic nu foarte afectat din punct de vedere al discernământului ( a căutat pungi de plastic pentru a introduce copilul în ele, a coborât scările până în curtea casei și a agățat plasele respective într-un cui aflat într-o magazie).
Simplele tulburări psihice ale inculpatei în intenția spontană în comiterea faptei nu sunt suficiente - singura - să ducă la concluzia că inculpata a comis infracțiunea de pruncucidere.
Cu toate acestea după cum am menționat, nu se poate sa relevanță juridică acestei împrejurări întrucât infracțiunea de omor calificat este sancționată mai drastic din punct de vedere penal decât aceea de pruncucidere și s-ar ajunge la înrăutățirea situației juridice a inculpatei în propria (și singura) cale de atac, ceea ce nu este admisibil.
În altă ordine de idei, raportat la infracțiunea care a reținut-o instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatei, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72.penal, privind individualizarea juridică a executării pedepsei cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite unul deosebit de ridicat, a împrejurărilor concrete de comitere a faptei precum și a persoanei inculpatei.
Nu se poate da curs solicitării inculpatei de a i se suspenda condiționat executarea pedepsei întrucât și instanța de apel ca și instanța de fond, apreciază că raportat la caracterul și gradul de cultură al acestei persoane, scopul pedepsei nu poate di atins fără executarea efectivă a pedepsei închisorii.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 379 alin.1 pct. 1lit. b pr.pen. va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere și disp art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata, fiica lui și născută la 12.02.1988, domiciliată în Câmpina,-, județul P, împotriva sentinței penale nr.1 pronunțată la data de 08.01.2008 de Tribunalul Prahova.
Obligă apelanta, la suma de 80 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
red.
tehnored.
2 ex./4.04.2008
f-
f
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu