Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 181/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-(1458/2009 )
SENTINȚA PENALĂ NR.181
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de conversiune a pedepselor aplicate în baza sentinței penale nr. 498/2005 pronunțată la data de 11 noiembrie 2005 de Curtea de Apel Madrid.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond părților.
Apărătorul condamnatului, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate. Așa cum s-a consemnat și cum reiese și din traducerea sentinței penale prin care a fost condamnat în anul 2005 în Spania și cum s-a reținut prin sentința penală nr. 160/2007 a Curții de Apel București, infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în Spania au corespondent în legislația penală română. În ceea ce privește cuantumul pedepselor pentru infracțiuni de acest gen, dacă condamnatul ar rămâne în executare în baza sentinței penale din Spania ar trebui să execute o pedeapsă mult mai aspră raportat la gradul de pericol, la modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și la lipsa antecedentelor penale. se face vinovat pentru infracțiuni prevăzute de dispozițiile art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea, în ceea ce privește legislația română, dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și pentru o infracțiune de viol prevăzută de art.197 alin.1 din Codul penal. În legislația română maximul pedepsei pentru cea mai gravă dintre infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat este de 12 ani.
Consideră solicitarea condamnatului admisibilă, în temeiul art.146 din Legea nr.302/2004, urmând a se avea în vedere motivarea sentinței și faptele pentru care acesta a fost condamnat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii și condamnarea lui în baza legislației române cu reținerea dispozițiilor referitoare la infracțiunile în formă continuată și la concursul de infracțiuni, urmând a se deduce perioada efectiv executată din 07 august 2004 la zi.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, consideră că sunt îndeplinite cerințele art.146 din Legea nr.302/2004 privind conversiunea condamnării. Solicită admiterea cererii, în sensul conversiunii condamnărilor aplicate de către legea penală străină, având în vedere pedepsele prevăzute în legea statului român. În operația de conversiune urmează a fi respectate dispozițiile exprese a prevederilor art.146 alin.2 din Legea 302/2004, în sensul neagravării situației acestuia.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, solicită conversiunea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a penală sub nr.5562/2/17.06.2009, condamnatul, în baza art.144 lit. b și art.146 din Legea nr.302/2004 modificată, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună conversiunea pedepselor aplicate în baza sentinței penale nr.498/2005 pronunțată la data de 11.11.2005 de Curtea de Apel din Madrid.
În motivare, s-a arătat că, potrivit Legii nr.302/2004, instanța poate să schimbe condamnarea printr-o hotărâre, înlocuind pedeapsa aplicată, operând conversiunea pedepselor, dacă infracțiunile pentru care numitul a fost condamnat în statul străin sunt incriminate și de legislația română în vigoare. Toate infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt incriminate de legislația penală română, iar, dacă ar fi fost judecat și condamnat în România, în baza disp.art.33 și 34 Cod penal, ar fi executat pedeapsa cea mai grea, și nicidecum cumulul, conform art.76 din Codul penal al Spaniei, care implică să execute 20 de ani.
La prezenta cauză a fost atașat dosarul Curții de Apel București - Secția a II-a penală nr-, precum și dosarul instanței de recurs cu același număr.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.160 din 29.08.2007 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr.498/11.11.2005 a Tribunalului Provincial din Madrid și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare, deducându-se prevenția de la 07.08.2004 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana condamnată, susținând că este nemulțumit de pedeapsa pe care o are de executat.
Prin decizia nr.179 din 21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată,
reținându-se, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, dispozițiile de recunoaștere a sentinței penale nr.498/2005 a Tribunalului Provincial din Madrid - Secția a VI-a și de transfer al persoanei condamnate fiind în deplină concordanță cu prevederile Legii nr.302/2004 modificată.
Curtea apreciază că solicitarea de a se dispune schimbarea condamnării este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Hotărârea prin care s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare - instanța penală română optând pentru această procedură în condițiile art.144 alin.1 lit. a din Legea nr.302/2004 - a rămas definitivă, în faza căii de atac a recursului antamându-se, inclusiv, cuantumul pedepsei pe care o are de executat condamnatul.
Hotărârile judecătorești definitive autoritate de lucru judecat, putând fi puse în executare. În acest sens, în cauză a fost emis nr.235/22.01.2008.
A schimba hotărârea respectivă și a dispune, ulterior, conversiunea condamnării și, implicit, aplicarea unor alte pedepse, înseamnă a încălca principiul autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile penale definitive și care implică identitatea de persoane și identitatea de obiect.
Dincolo de acest aspect, Curtea constată că, potrivit art.144 alin.2 din Legea nr.302/2004, la cererea statului de condamnare, statul român este obligat să indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele două proceduri prevăzute la alin.1 va fi urmată. Ori, este inadmisibil ca, după ce instanța penală română optează pentru una din proceduri și pronunță o hotărâre definitivă în acest sens, ulterior, să opteze pentru o procedură contrară, încălcând, astfel, atât opțiunea exprimată în art.144 alin.1 lit. a, cât și caracterul definitiv al propriei hotărâri judecătorești.
Deasemenea, Curtea apreciază că prevederile art.146 alin.3 din Legea nr.302/2004 - preluate integral din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate - se referă la ipoteza în care persoana condamnată, deja transferată pentru continuarea executării pedepsei, formulează, ulterior, o cerere de schimbare a condamnării într-o altă procedură de recunoaștere a hotărârii penale străine - fie, cea, inițial, recunoscută, însă, modificată ulterior, urmare admiterii unei cereri de revizuire, fie, o altă hotărâre distinctă, pronunțată ulterior transferării persoanei condamnate, de o instanță penală străină.
Pe de altă parte, art.9 paragraful 1 lit. b din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21.03.1983 permite autorităților competente ale statului de executare să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre a acestui stat, înlocuind, astfel, sancțiunea aplicată în statul de condamnare printr-o sancțiune prevăzută de legislația statului de executare pentru aceeași infracțiune.
Conform art.146 alin.1 din Legea nr.302/2004, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, prin hotărâre judecătorească, se poate adapta acea pedeapsă la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Pedeapsa trebuie să corespundă, atât cât este posibil, felului pedepsei aplicate în statul de condamnare și nu poate să agraveze situația condamnatului.
Art.10 paragraf 1 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate prevede că, în caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii, așa cum rezultă ele din condamnare.
În consecință, conversiunea condamnării reprezintă o substituire a sancțiunii pronunțată de statul de condamnare, cu o sancțiune aleasă de statul de executare, când cele două legislații penale sunt extrem de diferite.
Având în vedere textele legale sus-menționate, Curtea constată că durata pedepsei la care se referă art.146 din Legea nr.302/2004 trebuie raportată la maximul general al pedepsei prevăzut de art.53 Cod penal.
În cazul dublei incriminări - condiție generală pentru transferarea persoanelor condamnate -, aceeași infracțiune săvârșită în străinătate de un cetățean român, este susceptibilă de a fi sancționată diferit de statul străin, potrivit principiului teritorialității legii penale, și de statul român, potrivit principiului personalității legii penale. Din acest punct de vedere, Curtea constată că persoana condamnată în afara țării și transferată pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, execută pedeapsa ce i-a fost aplicată în statul de condamnare, fără a i se putea agrava, în vreun mod, situația, prin aplicarea legii penale române.
Este adevărat că, în sistemul nostru de drept substanțial penal, pentru infracțiunile concurente, se aplică principiul cumulului juridic, potrivit căruia va fi executată pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor, conform art.34 Cod penal.
Însă, chiar dacă, modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, potrivit căruia pedeapsa unică dispusă a fi executată este egală cu durata cumulată a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, este incompatibilă cu legislația penală română, instanța care realizează conversiunea condamnării nu poate să înlocuiască modul de stabilire a pedepsei rezultate prin cumul aritmetic cu cea rezultată prin cumul juridic, deoarece, ar însemna ca instanțele române să modifice pedeapsa aplicată în statul de condamnare, ceea ce este incompatibil cu dispozițiile legale referitoare la conversiunea condamnării.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că, de fapt, pedeapsa a fost aplicată de autoritățile judiciare spaniole tot urmare unui cumul juridic, și nu aritmetic.
Astfel, conform sentinței nr.498/11.11.2005 a Tribunalului Provincial din Madrid, depusă la fila nr.39 și urm. din dosarul parchetului, rezultă că persoanei condamnate i s-au aplicat pedepsele de 2 ani, 8 ani, 12 ani, 6 ani și, respectiv, șase pedepse a câte 3 ani închisoare fiecare, iar dacă, potrivit legislației statului de condamnare, pedeapsa ar fi fost aplicată prin cumul aritmetic, condamnatul ar fi trebuit să execute 46 de ani de închisoare.
În concret, potrivit legislației statului spaniol - art.76 din Codul penal spaniol - perioada efectivă de condamnare la închisoare nu poate depăși triplul perioadei pedepsei celei mai grele ce i-a fost aplicată, dându-se spre executare o pedeapsă de 20 de ani închisoare prin aplicarea, în mod evident, a sistemului cumulului juridic - aplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite pentru fiecare infracțiune, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă.
Este evident că nu s-a avut în vedere sistemul cumulului aritmetic întrucât acesta presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune din concurs și executarea pedepsei rezultate din adunarea lor.
Față de considerentele expuse anterior și având în vedere textele de lege mai sus invocate, Curtea va respinge cererea privind conversiunea condamnării.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga condamnatul la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 25.01.1970, în localitatea, județul G, domiciliat în orașul C,-, -. B,.1,.14, județul C, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, având ca obiect conversiunea condamnării.
Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./6.07.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu
