Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 103/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 103/A/2009
Ședința publică din 08.12.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal formulat de inculpatul apelant fiul lui și a lui ns. la 19 august 1979, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 193/P/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 16.10.2009, cauza având ca obiect rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant asistat de avocat ales a în baza împuternicirii de la dosar.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocata inculpatului apelant depune la dosarul cauzei un set de 7 fotografii din care rezultă relațiile amicale dintre el și victimă și de la locul de muncă pentru a dovedi că obținea venituri din muncă, de asemenea recipise cu suma de bani trimise de partea vătămată acasă.
În baza art. 378 indice 1 alin. 1 Cod procedură penală se procedează la audierea inculpatului declarația dată fiind separat atașată la dosarul cauzei. Inculpatul apelant arată că nu i s-a luat până în prezent nici o declarație, de asemenea și faptul că are un copil cu numita.
Se prezintă inculpatului o declarație dată de el în dosar.
Procurorul, avocatul inculpatului apelant, inculpatul apelant, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 377 alin 1 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra apelului.
Avocatul inculpatului apelant susține apelul împotriva sentinței penale 103/A a Tribunalului și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și să se constate că sunt îndeplinite cerințele admiterii în principiu a cererii de rejudecare a inculpatului pentru fapta pentru care a fost condamnat definitiv, fiind întrunite în totalitate cerințele art.522 Cod procedură penală cu trimitere la dispozițiile art. 405, 408 Cod procedură penală și în consecință trimiterea dosarului la instanța de fond pentru judecarea cererii de rejudecare în baza art. 522 Cod procedură penală. Solicită a se observa că din sentința apelată se reține că nu se impune admitere în principiu a cererii și nu se dă curs cererii de rejudecare dat fiind faptul că inculpatul nu ar fi uzat de căile legale de atac pentru a putea să-și formuleze apărarea până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Împrejurările sunt greșite dat fiind faptul că inculpatul a încercat prin metodele care le-a avut în momentul în care a avut cunoștință de hotărârea definitivă și aceasta a coincis cu extrădarea în România, doar în acel momentul apelantul a știut că există o hotărâre definitivă de condamnare. Până atunci acesta nu a cunoscut decât împrejurarea că a fost cercetat, s-a prezentat la instanța de fond, a fost audiat după care aplecat în Italia și nu a mai știut nimic, nu a primit nici o notă că ar fi existat vreo cale de atac astfel că acest inculpat a stat liniștit.
Mai arată că în momentul în care a fost extrădat a formulat apel peste termen, iar fiind că era în Penitenciar a scris un script datat 21.11.2008, dată la care încă dosarul de recurs peste termen nu a fost trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție iar aici s-a luat act de script, s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură cu inculpatul și s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă. Solicită a se observa că inculpatul a încercat să uzeze din moment ce a știut de hotărârea de condamnare de căile legale de atac. Oricum motivarea instanței de fond cu privire la respingerea cererii de admitere în principiu a cererii de rejudecare este în contradicție cu toate normele Convenției Europene a drepturilor omului cu privire la un proces echitabil, de egalitate de tratament și existența principiului nevinovăției până la epuizarea tuturor căilor de atac. Consideră că există în această situație toate condițiile necesare pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare. Este dreptul inculpatului să aibă parte de un proces echitabil, și să se poată folosi de toate probele care sunt necesare. Arată că a depus în acest sens niște scripte precum și faptul că ar avea de propus niște martori prin care să contracareze declarațiile părților vătămate care nu au fost coroborate cu probe și care au dus la pronunțarea unei hotărâri vădit nelegale și netemeinice. Mai arată că inculpatul recurent este o persoană cu un nivel de pregătire destul de redus, provine dintr-o etnie în care sunt anumite reguli de care nu se poate face abstracție, astfel că, acesta împreună cu părțile vătămate trăiau într-o familie fiecare cu relații mai mult sau mai puțin legale și morale. Dar de aici și până la a fi acuzat de trafic de persoane este o cale foarte lungă. În același timp aceste persoane au totuși acea șiretenie specifică mediului din care provin și atunci când nu obțin un lucru pe care și-l doresc cu ardoare respectiv căsătoria cu inculpatul uzează de orice cale pentru că așa este în comunitate la el. și nu trebuie făcut abstracție de acest lucru și trebuie să i se dea inculpatului posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția. Pe de altă parte și dacă am avea de-a face cu astfel de infracțiuni, oricum pedeapsa care i-a fost aplicată este extrem de mare cu atât mai mult cu cât i s-a dat pedeapsă cu executare în condițiile în care nu are antecedente penale, nu a mai fost în fața instanței penale, nu are nici o abatere în țară sau în comunitatea europeană.
Procurorul solicită admiterea apelului inculpatului arătând că prima instanță trebuia să admită în principiu cererea de rejudecare după extrădare este o garanție oferită statului străin. O persoană care nu este judecată în lipsă în momentul extrădării i se va da posibilitatea să se rejudece procesul pentru a-și formula apărările de cuviință. În mod greșit instanța a dispus respingerea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare. Solicită admiterea apelului inculpatului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța în baza art. 377 al. 4 Cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului apelant care arată că are 8 clase și știe să scrie și să citească.
Avocatul inculpatului apelant solicită și o eventuală încheiere de suspendare a hotărârii definitive până la soluționarea cererii de rejudecare în baza art. 404.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin decizia 216/A/26.10.2009 Tribunalul Bihora soluționat cererea formulată la data de 23.07.2009 de petentul condamnat prin care acesta a solicitat rejudecarea dosarului penal nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, invocând faptul că "a fost condamnat definitiv in lipsă", urmând a se face aplicarea art. 405-408.C.P.P. și art. 522 ind. 1.
C.P.P.Petentul arată că a fost extrădat Italia.
Din actele depuse la dosar rezultă că prin SP 213/2007 in dosar nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor, modificată prin DP 133/A/2007 a Curții de APEL ORADEA, petentul a fost condamnat in baza art. 12 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2. penal, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare. Hotărârea a rămas definitivă prin DP 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul penal nr. 2367/P/2006 al Tribunalului Bihor - a cărui rejudecare se cere, și dosarele privind pe petentul condamnat întocmite cu ocazia exercitării căilor de atac.
La termenul de judecată din 08.10.2009 petentul condamnat, în prezența apărătorului ales, a solicitat instanței să admită în principiu cererea de rejudecare după extrădare, invocând faptul că a fost judecat în lipsă.
Cu toate acestea, petentul condamnat și-a recunoscut semnătura aplicată pe declarația de inculpat aflată la dosarul cu privire la care solicită rejudecarea, și nu contestă că a fost prezent și audiat în cauză.
Din analiza înscrisurilor aflate in dosarul cu privire la care solicită rejudecarea rezultă că la fila 78 se află declarația inculpatului din 21.06.2007 și că la același termen de judecată, în prezența sa, au fost audiați și martorii. În încheierea din 21.06.2007 de amânare a pronunțării dispusă prin SP 213/2007, se arată că inculpatul a fost prezent pentru a formula concluzii pe fond, asistat de avocat ales.
La data de 19.07.2007, prin apărător ales, petentul condamnat a formulat apel.
La data de 10.10.2008, prin apărător ales, petentul condamnat a declarat recurs peste termen. Ulterior, prin cererea olografă adresată la 26.11.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul condamnat a solicitat să se ia act de retragerea recursului peste termen.
Potrivit art. 522 ind. 1.C.P.P. in cazul in care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate in lipsă, cauzava puteafi rejudecată de către instanța care a judecat in primă instanță, la cererea condamnatului.
Potrivit art. 405 alin. 2.C.P.P. - aplicabil in cauză, instanța,dacă găsește necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate in cursul primei judecăți. Potrivit art. 403.C.P.P. instanța examinează dacă cererea de rejudecare este făcută in condițiile prev. de lege și, in baza celor constatate dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii.
Cu privire la administrarea probelor, instanța se supune principiilor CEDO(Vidal contra Belgia, 1992, art. 6 III lit. d) care arată că instanța națională apreciază numărul de martori și probe ce urmează a fi administrate in cursul judecății fără a impune reaudierea acestora in apărare întrucât instanța națională are facultatea de a aprecia probele.
In cauza de față instanța, ascultând concluziile procurorului si petentului condamnat prin apărător ales, apreciază că nu sunt incidente prev. art. 403 alin. 1.C.P.P. privind admiterea in principiu, apreciind că nu este necesar a fi administrate alte probe in afara înscrisurilor și dosarelor atașate la prezenta cauză.
Pe parcursul judecății in primă instanță inculpatul a fost prezent fiind audiat la data de 21.06.2007, împrejurare in care a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu și că nu recunoaște săvârșirea faptei. Faptul că a fost audiat la acest termen de judecată a fost consemnat in încheierea de ședință de la acel termen de judecată.
La termenul de judecată din 21.06.2007 petentul condamnat a formulat concluzii pe fond, asistat de avocat ales.
Prin urmare susținerea petentului condamnat potrivit căruia a fost judecat in lipsă nu este reală.
Faptul că ulterior, in exercitarea căilor de atac, acesta nu a înțeles să se prezinte in fața instanței pentru a-și susține apărarea, in condițiile in care era judecat in stare de libertate fiind citat legal de fiecare dată - susnumitul necomunicând o nouă adresă de domiciliu - nu i se poate imputa decât lui personal, întrucât a fost la latitudinea sa să procedeze in acest fel. Din dosar insă rezultă că acesta a cunoscut despre termenele de judecată, ca dovadă că formulat cereri in fața instanțelor de apel și recurs.
Pe de altă parte in exercitarea căilor de atac inculpatul a avut apărător ales. Totodată inculpatul a fost citat și prin afișare la Consiliul Local
Prin urmareinstanța a făcut toate demersurile legalepentru ca inculpatul să-și poată exercita drepturile sale procesuale, iar conduita de neprezentare i se poate imputa doar lui personal.
De aceea, ținând seama de conduita petentului condamnat care nu a înțeles să se prezinte in fața instanței in exercitarea căilor de atac, in condițiile in care era judecat in stare de libertate, s-a apreciat că obligațiile prevăzute in Legea 302/2004 modificată, privind rejudecarea cauzelor cu persoane extrădatenu sunt aplicabile petentului condamnat raportat la dosarul a cărui rejudecare se cere.
Față de aceste împrejurări instanța a dispus după cum urmează:
În baza art. 403 alin. 3 teza II C.P.P. văzând prev. art. 522 ind. 1.C.P.P. și art. 34 alin.1 din Legea 302/2004 modif. a respins cererea formulată de petentul condamnat, deținut în Penitenciarul Satu Mare, pentru rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Bihor, in care s-a pronunțat SP 213/2007, definitivă prin DP 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar cu aplic. art. 71 și art. 64 teza II și b penal pe o durată de 4 ani.
În baza art. 192, alin. 2, pr.pen. a obligat pe condamnat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii, iar, pe de altă parte, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. Pe de altă parte, condamnatul a atacat soluția instanței de fond cu recurs la Înalta Curte îndată ce a fost extrădat, însă instanța supremă a luat act de cererea de retragere a recursului formulată în scris, cerere care, în realitate a fost întocmită și semnată de o altă persoană.
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a respins în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpat în baza art.522/1 C.P.P. pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Astfel, pentru ca o asemenea cerere să fie admisibilă, se cere ca persoana extrădată să fie judecată și condamnată în lipsă, ceea ce presupune absența acestuia de la judecata în primă instanță și în căile de atac. În speța de față, inculpatul s-a prezentat în fața primei instanțe unde a fost audiat, motiv pentru care nu se poate susține că a fost judecat și condamnat în lipsă, chiar dacă ulterior, a lipsit de la judecata în apel și în recurs. În ceea ce privește apărările invocate de condamnat cu privire la judecarea cauzei în recurs de către Înalta Curte, acestea pot fi valorificate doar pe calea unei contestații în anulare, dacă bineînțeles, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea căi extraordinare de atac.
Văzând această stare de fapt, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de apelantul, împotriva sentinței penale nr.193/P/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Va constata că apelantul este în executarea pedepsei de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II, b Cod penal, aplicată prin sent. pen. nr. 213/2007 a Tribunalului Bihor definitivă prin dec. pen. nr. 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de apelantul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 193/P/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Constată că apelantul este în executarea pedepsei de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II, b Cod penal, aplicată prin sent. pen. nr. 213/2007 a Tribunalului Bihor definitivă prin dec. pen. nr. 391/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu apelantul arestat.
Pronunțată în ședința publică azi 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dec.pen. jud..
14.12.2009
Red. hot. B
Trehnored. Gref. M
2 ex./14.12.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pătrăuș Mihaela
