Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.538/2009
Ședința publică din 08.12 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela Elvira
JUDECĂTOR 3: Rus
Grefier:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent. în O- -. 1 jud. B și reședință în O- - 11. A. 6 jud. B, împotriva sentinței penale nr. 211/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul ales al inculpatului,avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 76 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, lipsă fiind inculpatul recurent.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, astfel cum am fost formulat, admiterea contestației la executare și constatarea faptului că termenul de prescriere s-a împlinit. Potrivit verificărilor de la dosar pentru pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului, termenul de prescripție de 8 ani s-ar fi împlinit la data de 25 ianuarie 2009. La data de 11 decembrie 2008, în interiorul termenul de prescripție, inculpatul recurent a fost identificat de organele de poliție din unde se găsea și acest lucru instanța de fond în mod nelegal a considerat că a întrerupt cursul prescripției executării pedepsei. Arată că inculpatul recurent în fiind, bolnav în stare terminală, pentru că i-a expirat actul de ședere în această țară și având nevoie de tratament gratuit s-a prezentat la poliție pentru a-și reface actele, ocazie cu care a fost identificat ca fiind persoana pe numele căreia era emis mandatul european, însă acesta nu a fost arestat niciodată. Din actele de la dosar rezultă că în data de 11.12.2008 a fost la poliție timp de J de oră în care i s-a aplicat viza. Mai arată că, potrivit procedurii grecești organul de poliție nu putea lua o măsură fără Curtea de Justiție din care trebuia să aprobe reținerea sau arestarea lui. La dosar nu există altă probă că acesta a fost arestat, întrucât mandatul european de arestare s-a emis la 18 decembrie după 7 zile de la data la care a fost la poliție.
Ca o condiție necesară potrivit codului penal partea generală, în ceea ce privește prescripția executării pedepsei există un element peste care nu se poate trece, respectiv faptul că, chiar dacă s-ar fi executat un mandat de arestare împotriva inculpatului, pentru a se întrerupe prescripția executării pedepsei este obligatorie încarcerarea persoanei respective, care trebuie făcută în mod material ori el nu a fost arestat niciodată. În concluzie solicită admiterea recursului. Mai arată că inculpatul este în prezent bolnav netransportabil.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea că atâta vreme cât la data de 11.12.20099 inculpatul recurent a fost reținut în vederea punerii în executare a mandatului există un act material, reținerea acestuia întrerupând cursul prescripției. De la data de 11 decembrie 2008 curge un nou termen de prescripție a executării pedepsei și ca atare nu este prescrisă executarea acesteia. Apreciază că hotărârea tribunalului este legală.
Avocatul inculpatului recurent în replică arată că atât actul de urmărire cât și mandatul sunt acte administrative care nu sunt de natură ca să poată întrerupe cursul prescripției. Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 302, în cazul mandatului de arestare trebuie predat celui căruia i se opune să-l semneze și abia atunci s-ar putea întrerupe prescripție, iar în data de 11.12 2008 acest mandat nici măcar nu era emis.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Tribunalul Bihor prin sentința penală nr. 211/2009 a constatat că prin sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Bihor, înregistrată la data de 24.06.2009 s-a solicitat instanței efectuarea unor verificări pentru a se constata împlinirea termenului prescripției executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată numitului, prin sentința penală nr. 14/22.06.1998 a Tribunalului Bihor.
În motivare s-a arătat că sus-numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare fiind emis în baza hotărârii mai sus enunțate mandatul de executare al pedepsei nr. 309/1998. Acesta nu a fost pus în executare, întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei fiind dat în urmărire internațională conform ordinului IGPR nr. S/- din 03.04.2001 și urmărire internațională conform dosarului Biroului Național Interpol nr. -/18.03.2005.
De asemenea pe seama acestuia, ca urmare a solicitării IPJ B la data de 29.05.2009 s-a emis mandatul european de arestare nr. 8/2009, iar potrivit comunicării Biroului Național Interpol în vederea executării mandatului european de arestare, condamnatul a fost arestat la data de 11 decembrie 2008 în.
Examinând actele și lucrările dosarului instanțe reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 14/22.06.1998 a Tribunalului Bihor, definitivă prin nr. 353/25.01.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev și ped. de art. 215 alin.1 și 3 cod penal. Urmare a rămânerii definitive a hotărârii în cauză s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 309/1998 care nu a putut fi pus în executare întrucât sus-numitul se sustrage de la executarea acesteia, fiind dat în urmărire generală, conform dispoziției IGPR nr. S/- din 03.04.2001 și urmărire internațională conform dosarului Biroului Național Interpol nr. -/18.03.2005.
De asemenea pe seama acestuia, a fost emis mandatul european de arestare nr. 23/2008 al Tribunalului Bihor.
Potrivit comunicării Biroului Național Interpol(filele 8 respectiv 25 dosar) numitul în vederea executării mandatului nr. 309/1998 al Tribunalului Bihor și urmare dispoziției IGPR nr. S/- din 03.04.2001 de dare în urmărire generală și urmărire internațională nr. -/18.03.2005, a fost arestat la data de 11 decembrie 2008 în și apoi liberat condiționat la aceeași dată, ulterior presupunându-se că s-ar afla în România. Acestei comunicări s-au atașat răspunsul Biroului Interpol conform căruia după arestarea sa în data de 11 decembrie 2008 condamnatul a fost pus în stare de libertate până când Camera Curții de Apel, urma să decidă asupra executării mandatului european de arestare. În data de 20.01.2009 Camera a decis executarea mandatului european de arestare și a dat ordin pentru arestarea persoanei. Această dispoziție nu a putut fi dusă la îndeplinire întrucât s-a pierdut urma condamnatului acesta încălcând măsurile impuse împotriva lui.
Față de dispozițiile legale ce reglementează materia prescripției executării pedepsei instanța reține că, în speță nu este împlinit termenul reglementat de art. 126 al.1 lit. b cod penal.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 127 cod penal termenul prescripției prevăzute în nart. 126 cod penal se întrerupe prin începerea executării pedepsei, sau prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni. Potrivit alin.2 al aceluiași text de lege sustragerea de la executare după începerea ex.
Din actele la care s-a făcut referire mai sus, instanța reține că numitul a fost arestat în la data de 11 decembrie 2008, în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, ceea ce în opinia instanței echivalează cu începerea executării pedepsei, cursul termenului prescripției prev. în art. 126 cod penal fiind astfel întrerupt. Mai mult potrivit răspunsului Biroului Interpol, după punerea în libertate condamnatul s-a sustras de la executare, iar în aceste împrejurări de la data de 20.01.2009 începe să curgă un nou termen de prescripție.
Este evident că față de momentul în care începe să curgă acest nou termen de prescripție urmează a fi respinsă sesizarea biroului executări penale din cadrul Tribunalului Bihor privind împlinirea termenului stipulat de art. 126 lit. b cod penal în speță 5 ani și durata pedepsei ce urmează a fi executată, în concret 8 ani.
Față de cele ce preced instanța a respins sesizarea Biroului Executări penale din cadrul Tribunalului Bihor având ca obiect împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului, fiul lui și, născut la 27 iulie 1966, în M, jud. B, cu domiciliul în O,-, bloc.X1,.1, jud. B prin sentința penală nr. 14 /22.06.1998 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia Penală din 353/25.01.2001 a curții Supreme de Justiție.
A constatat că executarea pedepsei mai sus enunțată nu este prescrisă.
În baza art. 192 al.3 pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând prin apărător admiterea contestației la executare și constarea faptului că termenul de prescripție s-a împlinit arătând că pentru a se întrerupe prescripția executării pedepsei este obligatorie încarcerarea persoanei respective care trebuie făcută în mod material ori el nu a fost arestat niciodată.
Examinând sentința recurată prin prisma recursului declarat în cauză cât și din oficiu, potrivit art. 385 ind. 6 alin. 1 și 3 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a procedat just la respingerea cererii biroului executări penale din cadrul Tribunalului Bihor având ca obiect împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului.
Astfel, a rezultat că recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal. Urmare a rămânerii definitive a hotărârii în cauză s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 309/1998 care nu a putut fi pus în executare întrucât susnumitul se sustrage de la executarea acestuia fiind dat în urmărire generală și urmărire internațională conform dosarului biroului național Interpol. Nr. -/18 martie 2005.
De asemenea s-a emis pe seama acestuia European de arestare de către Tribunalul Bihor.
Potrivit comunicării Biroului Național Interpol numitul a fost arestat la data de 11 decembrie 2008 în și apoi liberat condiționat la aceeași dată, ulterior presupunându-se că s-ar afla în România. Acestei comunicări i s-a atașat răspunsul Biroului Interpol conform căreia după arestarea sa în 11 decembrie 2008 condamnatul a fost pus în stare de libertate până când Camera curții de apel urma să decidă asupra executării mandatului European de arestare.
În data de 20.01.2009 Camera a decis executarea mandatului European de arestare și a dat ordin pentru arestarea persoanei. Această dispoziție nu a putut fi adusă la îndeplinire întrucât s-a pierdut urma condamnatului acesta încălcând măsurile impuse împotriva lui.
Întrucât a fost arestat în la data de 11 decembrie 2008 în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare ceea ce echivalează cu începerea executării pedepsei, cursul termenului prescripției prev. de art. 126 Cod penal fiind astfel întrerupt.
Cum susținerile condamnatului recurent sunt lipsite de temei legal și fundament urmează a fi înlăturate cu păstrarea în totul a sentinței atacate care se circumscrie sferei de legalitate și temeinicie.
În baza prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva sentinței penale nr. 211 din, 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.12.2009
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud..12.2009
Red. sentința B.
Tehnored. Gref. M/ 16.12.2009/ 2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela Elvira, Rus
