Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 25/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 522 Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 25
Ședința publică din 04 mai 2009
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 79 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă petentul în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Petentul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit atât împotriva cât și în favoarea sa, arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și constatând că în principiu este admisibilă cererea de rejudecare după extrădare potrivit art. 5221Cod procedură penală trimiterea cauzei Tribunalului Suceava în vederea reexaminării dosarului în care a fost pronunțată sentința penală 51/2003 și administrării probelor efectuate cu ocazia judecării fondului. Arată că soluția instanței de fond este consecința greșitei interpretări a prevederilor art. 5221Cod procedură penală. Faptul că legiuitorul folosește sintagma "persoana care formulează asemenea cerere, va putea fi rejudecată" nu înseamnă că rămâne la latitudinea judecătorului învestit cu soluționarea unei asemenea cauze pronunțarea admisibilității în principiu sau nu a cererii astfel formulate. Singura condiție impusă de către legiuitor, este ca persoana care solicită rejudecarea după extrădare să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Arată că instanța de fond a respins cererea pornind de la premiza că pe parcursul urmăririi penale, condamnatul ar fi fost prezent, sens în care a dat o declarație, însă din încheierile de ședință existente la dosar, reiese faptul că inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată și nici măcar la pronunțarea sentinței. În raport și de art. 34 alin. 2 din Legea 302/2004 apreciază că practic nu au fost asigurate condamnatului garanțiile procesuale, care în fapt implică respectarea dreptului la apărare. Împrejurarea că inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu în condițiile în care la termenele de judecată din 23 octombrie 2002, 27 noiembrie 2002, 15 ianuarie 2003 a fost lipsă de procedură cu acesta și a fost administrat întreg probatoriul, nu este suficient pentru a demonstra că inculpatul a beneficiat efectiv de apărare. A mai arătat că își întemeiază apelul în baza art. 379 pct. 2 lit. b rap. la art. 405, 408 și 345 Cod procedură penală.
Procurorul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției Tribunalului Suceava care este legală și temeinică. Arată că inculpatul a renunțat voluntar la dreptul de a fi prezent la termenele de judecată și de a-și face apărarea, el părăsind teritoriul României după trimiterea sa în judecată.
Petentul, având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile apărătorului ales și nu mai are nimic de adăugat.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub numărul de dosar - din data de 30.01.2009, petentul a solicitat instanței să procedeze la o rejudecare a cauzei după extrădare, conform prevederilor art. 5221Cod procedură penală.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința penală nr. 51/19.02.2003 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr. 8523/2002, rămasă definitivă prin neapelare la data de 14.03.2003, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al. 2, lit. a, d, e Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal și obligat, în solidar cu inculpatul, la plata sumelor de 50 lei despăgubiri materiale și 150 lei daune materiale în favoarea părții vătămate. A îndreptat atenția asupra aspectului că pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond nu a fost prezent la nici un termen de judecată, fiind plecat în străinătate, la muncă, așadar cercetarea judecătorească efectuată în dosarul amintit cât și dezbaterea în fond a pricinii, s-au desfășurat în lipsa sa. După condamnare s-a emis de către Tribunalul Suceava, mandatul de executare nr. 62/2003 și a fost dat în urmărire internațională, fiind arestat la data de 07.10.2007 de către autoritățile italiene în vederea extrădării în România, întreaga procedură finalizându-se la 22.12.2008, când a fost predat reprezentanților B și în raport de toate aceste aspecte consideră că se impune a se da curs cererii cu care a investit instanța, solicitarea sa fiind în acest sens.
La termenul de judecată din data de 18.03.2009 a fost pusă în discuție admiterea în principiu a cererii formulate, conform art. 5221raportat la art. 405 Cod procedură penală.
Tribunalul Suceava - secția penală prin sentința nr. 79 din 18.03.2009, în temeiul art. 5221Cod procedură penală a respins, ca nefondată cererea de rejudecare formulată de petenți.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 51/2003, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 8523/2002, s-a dispus condamnarea inculpaților și, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a, d, e Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, cel dintâi și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, primul la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar cel din urmă la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate, suma de 500.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 1.500.000 lei, cu titlu de daune morale.
Fiecare dintre inculpați a fost obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei reprezentând onorarii avocați oficiu (în total 600.000 lei) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
În fapt, s-a reținut că, la data de 20.12.2001, partea vătămată, după ce a încasat o datorie de la un prieten din satul, com. Șcheia, s-a deplasat la un bufet din sat, unde a aproximativ 100 ml. vodcă, local în care s-a întâlnit cu martorul - și cu inculpații, continuând împreună cu aceștia să consume băuturi alcoolice, până în jurul orelor 22:00, când toți patru au plecat acasă.
Pe drum, martorul menționat s-a despărțit de ceilalți trei, sfătuindu-i pe inculpați să aibă grijă cum se comportă, întrucât îi auzise că intenționează să sustragă banii părții vătămate, pe care i-au văzut în incinta barului. Cu toate acestea, inculpații i-au pus părții vătămate, au îmbrâncit-o, i-au prins mâinile, profitând și de faptul că aceasta se afla în stare de ebrietate, după care i-au sustras din buzunarul hainei suma de 1.800.000 lei, părăsind locul agresiunii în fugă. Ajunși pe o uliță lăturalnică, cei doi au împărțit banii sustrași.
În încercarea de a-și recupera banii, partea vătămată împreună cu martorul indicat mai sus, au luat legătura cu inculpatul, care a recunoscut fapta comisă și a restituit în două rânduri suma de 1.300.000 lei, rămânând diferența de 500.000 lei.
Această sentință a devenit definitivă prin neapelare, în baza acesteia fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 62/2003 din 28.03.2003 pentru condamnatul și mandatul de executare a pedepsei nr. 61/2003 din 28.03.2003, pentru condamnatul. Ca urmare a condamnării, pentru numitul a fost urmată procedura extrădării, acesta fiind arestat de autoritățile italiene la data de 7.10.2007 și predat autorităților române la data de 22.12.2008, fiind încarcerat în Penitenciarul Botoșani.
Instanța a reținut, din analiza materialului probatoriu administrat pe parcursul urmăririi penale, că inculpatul a fost prezent în această fază de desfășurare a procesului penal finalizat cu condamnarea sa. Astfel, acesta a făcut declarații în faza de urmărire penală, la dosarul cauzei existând atât o declarație olografă a inculpatului, cât și una consemnată de organul de urmărire penală, ambele purtând semnătura inculpatului (filele 24-28), din ambele rezultând recunoașterea explicită a învinuirii aduse. Așa cum reiese din procesul verbal de imposibilitate a îndeplinirii mandatului de aducere, din data de 28.01.2003 (fila 44), inculpatul a părăsit România, plecând în Portugalia cu 3-4 luni în urmă anterior acestei date, trimiterea sa în judecată având loc prin emiterea rechizitoriului din date de 19.09.2002.
Interpretând prevederile art. 5221Cod procedură penală prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut că redeschiderea procedurilor, ca urmare a extrădării, se poate face doar în cazul în care judecata în lipsă nu este consecința renunțării voluntare din partea acuzatului la dreptul său de a fi prezent în instanță pentru a-și face apărările(a se vedea în acest sens cauza Colozza vs. Italia, Poitrimol vs. Franța etc.).În acest sens, atât art. 5221Cod procedură penală, cât și art. 6 din Convenția Europeană, garantează persoanei ce a fost judecată în lipsă dreptul ca instanța să statueze din nou, după ce l-a audiat, asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, însă cu condiția ca acesta să nu fi renunțat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezent în instanță și de a se apăra. În cauza de față reiese în mod cert faptul că inculpatul a avut cunoștință de acuzațiile ce-i sunt aduse și de consecințele juridice ale faptelor pe care le-a recunoscut în mod neechivoc, acesta părăsind țara și sustrăgându-se de la judecarea cauzei și executarea pedepsei ce avea să-i fie aplicată.
Împotriva sentinței inculpatul a formulat recurs solicitând casarea acesteia și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Critica nu este întemeiată.
Din examinarea lucrărilor dosarului Curtea reține aceeași situație de fapt avută în vedere de tribunal, cu precizarea că în cauza de față s-a dovedit cu prisosință că inculpatul a avut cunoștință de acuzațiile ce i s-au adus, fiind prezent pe parcursul urmăririi penale, și audiat, după care s-a sustras de la soluționarea cauzei, și de la executarea pedepsei, plecând într-o altă țară, astfel că în speța de față nu sunt incidente prevederile art. 5221rap. la art. 405-408 Cod procedură penală.
Câtă vreme în speța de față, se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și Convenția pentru extrădare, soluția tribunalului d e respingere a cererii este legală și temeinică.
În consecință pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul art. 379 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul împotriva sentinței penale 79 din 18.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă petentul apelant să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. MT
Tehnored. BC
3ex/21.05.2009
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ghertner Ioan Artur
