Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 258/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.5221Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.258
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.30 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - condamnat asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, precum și intimata - parte vătămată, lipsind reprezentantul legal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost ascultat apelantul, după care, constatându-se apelul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru condamnat, solicită în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale deoarece lipsește încheierea de admitere în principiu, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reindividualizare a pedepsei.
Partea vătămată, solicită respingerea apelului formulat de condamnat.
Reprezentantul Parchetului solicită, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, respingerea apelului ca nefondat, deoarece în mod corect cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Apelantul - condamnat arată că își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr.30 din 17 iunie 2009, Tribunalul Dolj, a respins cererea de rejudecare formulată de condamnatul - fiul lui și, născut la 26 ianuarie 1984, în baza dispozițiilor art.5221Cod pr.penală.
A fost obligat condamnatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.95 din 08.11.2007 a Tribunalului Dolj - Secția pentru Minori și Familie, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.01.2008, dosar nr-, inculpatul, fiul și, născut la data de 26.01.1984, domiciliat în com. nr. 697, jud. D, CNP - a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal după executarea pedepsei principale, în baza art. 197 alin. 1,3 Cod penal.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 121/2007 la data de 08.01.2008 și înaintat la. D - Serviciul de investigații criminale.
Penitenciarul Craiova, cu adresa nr. - din 10.09.2008 a comunicat instanței de executare faptul că pedeapsa începe la data de 08.09.2008 și expiră la data de 07.09.2018 pentru condamnatul.
La data de 08.09.2008 condamnatul a adresat instanței o cerere prin care solicita revizuirea pedepsei de 10 ani închisoare pronunțată în dosarul nr-, motivând faptul că nu a știut de acest proces fiind plecat la muncă în străinătate și că a fost condamnat în lipsă.
Constatând că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, biroul executări penale din cadrul instanței de executare a sesizat instanța de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie la numărul -.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2008 în dosar - s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj pentru cercetări. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul s-a sustras de la cercetarea judecătorească, atâta timp cât acesta a dat declarații la urmărirea penală, a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, situație în care susținerile sale, precum că ar fi fost plecat în străinătate, la muncă, nu sunt susținute de nici o probă, în cauză nefiind întrunite dispozițiile art. 5221Cod procedură penală. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 397 alin.1 din Codul d e procedură penală conform cărora" Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță", s-a constatat că este competent în soluționarea cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
La data de 06 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja înaintat Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie, referatul nr. 1773/III/6/2008, prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de.
În motivare s-a arătat că aspectul invocat de revizuent constând în aceea că, anterior săvârșirii faptei, a mai avut relații sexuale cu victima infracțiunii este neîntemeiat raportat la cele ce rezultă din dosar. Astfel, conform actului medico-legal, partea vătămată era virgină și a prezentat leziuni la nivelul orificiului anal; inculpatul a recunoscut întreținerea raportului sexual cu partea vătămată susținând că l-a practicat cu acordul acesteia; poziția inculpatului a fost contracarată cu declarația părții vătămate și a martorilor, și care au auzit-o țipând pe victimă. S-a mai arătat că inculpatul a menționat că a avut cu victima infracțiunii și raport sexual normal ce nu a fost confirmat de actul medico-legal, această împrejurare relevând nesinceritatea inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția pentru minori și familie la numărul -.
Prin încheierea din 5 februarie 2009 ( fila 9), instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5221Cod procedură penală fiind îndeplinite condițiile textului de lege, respectiv există o cerere de rejudecare formulată de condamnat, iar din actele și lucrările dosarului cu numărul - și din cele reținute prin sentința penală 95/2007 rezultă cu certitudine că atât judecata cât și condamnarea inculpatului s-au făcut în lipsa acestuia.
Au fost audiați: inculpatul, partea vătămată, martorii:, S-au primit la dosar, în circumstanțiere pentru inculpat, copiile certificatelor de naștere eliberate minorilor și.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.95 din 08.11.2007 a Tribunalului Dolj - Secția pentru Minori și Familie, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03.01.2008, dosar nr-, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal după executarea pedepsei principale, în baza art. 197 alin. 1,3 Cod penal.
În baza art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul către partea civilă, domiciliată în comuna, județul D, la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând daune morale iar în baza art. 191.C.P.P. la plata sumei de 550 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 37,8 RON reprezintă contravaloarea Raportului de constatare medico-legală nr. 2897/A1/20.08.2004, emis de IML C, în faza de urmărire penală, 132,4 RON reprezintă contravaloarea buletinului de analiză serologică nr. 163/A1/2858/06.08.2004, emis de IML C, în faza de urmărire penală, iar 100 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu din faza judecății.
În fapt, s-a arătat că în seara de 10.07.2004, partea vătămată, în vârstă de 13 ani, din comuna, jud.D, a mers la discoteca organizată în comună, împreună cu numiții, și, vecini cu ea.
La discotecă, partea vătămată a fost remarcată de inculpatul, prezent în local, care și-a manifestat intenția de aoa costa, apropiindu-se de ea în timp ce dansa și lovind-o cu, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să stea mai aproape de prietena sa.
În jurul orelor 2,00, când partea vătămată a plecat spre domiciliu împreună cu martorii, zis " " și, zis "", inculpatul, însoțit de martorii și A, fratele și respectiv nepotul său, au plecat în urmărirea acesteia.
Ajungând în dreptul uliței pe care locuia, inculpatul, ajutat de martorii și A au apucat-o pe partea vătămată de mâini și au început să o tragă, fapt ce a determinat-o pe aceasta din urmă să țipe și să plângă.
Martorul a încercat să intervină spunându-i inculpatului să o lase pe partea vătămată să-și continue drumul, însă, datorită atitudinii agresive a învinuitului, acțiunea sa a rămas fără rezultat.
În această împrejurare, martorii și au plecat mai departe, întâlnindu-se în fața sediului Primăriei cu martorii și, paznici comunali, care auziseră țipetele părții vătămate și cărora le-au relatat ce se întâmplase.
Martorul a plecat imediat în direcția din care se auzeau țipetele și, ajungând în apropierea imobilului cu nr. 679, care era nelocuit, a observat pe inculpat și pe partea vătămată, iar la o anumită distanță de aceștia, un grup de tineri.
La sosirea martorului, partea vătămată a început din nou să plângă și l-a rugat pe martor să o ajute, însă inculpatul a intervenit, împingându-l pe acesta și adresându-i amenințări cu acte de violență, acțiune ce l-a determinat pe martorul să plece din locul respectiv.
Astfel, prin atitudinea agresivă manifestată față de martorii și și care a fost de natură să le inspire teamă acestora, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să-l însoțească într-o anexă a locuinței părăsite, unde a întreținut cu ea raport sexual anal, intuind că aceasta nu mai este în măsură să se opună unui asemenea act.
După consumarea raportului sexual, partea vătămată a plecat imediat acasă, iar în dimineața de 11.07.2004 s~a prezentat împreună cu mama sa la organele de poliție și a sesizat fapta.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2897/Al/20.08.2004 rezultă că, la data examinării ( 12.07.2004), partea vătămată era virgină și a prezentat la nivelul orificiului anal leziuni ce pledează pentru un raport sexual anal, posibil în data de 10/11.07.2004 și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
In declarațiile date, inculpatul a recunoscut întreținerea actului sexual cu partea vătămată, susținând însă că l-a practicat cu acordul acesteia.
Poziția inculpatului este combătută de manifestarea obiectivă expresă a părții vătămate, care a sesizat imediat fapta precum și de relatările martorilor, și, care au auzit- țipând, atare atitudine negăsindu-și explicația în ipoteza acordului la actul sexual.
Un alt element, din care se poate deduce poziția subiectivă nesinceră a autorului este și faptul că acesta a relatat că a avut și un raport sexual normal cu partea vătămată, afirmație ce este infirmată însă de actul medico-legal, care a concluzionat că partea vătămată era virgină.
In contextul probelor administrate, este evident că, datorită relațiilor de rudenie dintre învinuit și martorii și A, declarațiile acestora sunt subiective, iar prin prisma considerațiilor anterioare se conturează suficiente argumente pentru a înlătura ca necorespunzătoare adevărului versiunea inculpatului și a rudelor sale.
Pentru aceleași motive nu poate fi acceptată ca veridică susținerea inculpatului conform căreia s-a aflat în eroare cu privire la vârsta victimei, întrucât acesta, în declarația inițială a relatat că o cunoștea pe partea vătămată, apoi că se înțelegea bine cu aceasta și chiar intenționa să se căsătorească cu ea.
Pe de altă parte, martorii și A, persoane din anturajul inculpatului și rude cu acesta, au declarat că o cunoșteau bine pe partea vătămată, întrucât erau colegi de școală.
In această împrejurare, se poate presupune că, inculpatul a avut posibilitatea să cunoască vârsta părții vătămate, afirmația sa că aceasta era dezvoltată corespunzător vârstei de 17, 18 ani, apare evident exagerată, ținând seama de datele consemnate în raportul medico-legal, conform căruia partea vătămată avea o greutate de 44 kg.
Astfel, din starea de fapt conturată probațional, se relevă fără nici un dubiu că acțiunea inculpatului a fost comisă cu reprezentarea psihică ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii prev. de art.197 al 1,3 Cp, care este dovedită și de faptul că, ulterior inculpatul s-a sustras de la cercetări, plecând de la domiciliu, apoi părăsind țara.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a luat o declarație părții vătămate și o declarație martorilor A și, inculpatul și ceilalți martori de la urmărirea penală neputând fi audiați în instanță întrucât aceștia sunt plecați din țară, așa cum reiese din procesele verbale întocmite de organele de poliție, ca urmare a executării mandatelor de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că starea de fapt și de drept reținută în rechizitoriu este corectă și va fi reținută de instanță ca atare, fiind dovedită cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor de la urmărirea penală și chiar parțial cu declarația inculpatului, care a recunoscut că a încercat să aibă un raport sexual cu partea vătămată.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care este la prima abatere de natură penală.
Astfel, s-a considerat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse principale de 10 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal(considerând că acesta nu mai prezintă garanțiile morale ce privesc dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, sunt îndestulătoare, pentru ca rolul educativ și preventiv al acestora să poată fi atins.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a constatat că inculpatul nu poate beneficia de altă modalitate, decât cea a executării în regim de detenție, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, neputând beneficia de nici una dintre instituțiile prev. de art. 81, 861sau 867.Cod Penal
Referitor la cererea de rejudecare formulată de condamnat, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 5221cod procedură penală, instanța poate să rejudece cauza.
Raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că inculpatul nu a renunțat în mod neechivoc la dreptul de a fi prezent în instanță și la dreptul de a se apăra, câtă vreme la data la care a fost trimisă cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, dar și ulterior, acesta a fost plecat din țară, iar din actele ulterioare întocmite în dosar nu rezultă de nici o manieră faptul că inculpatul a luat cunoștință de reluarea procedurilor penale împotriva sa.
În consecință, în cauză s-a impus administrarea probelor în prezența inculpatului.
Audiat de instanță la data de 5 martie 2009( fila 13) inculpatul a precizat că își menține cele declarate în fața organelor de urmărire penală și recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru a cărei comitere a fost trimis în judecată. Atât partea vătămată cât și martorii audiați și-au menținut declarațiile anterioare date în fața instanței. În concluziile scrise depuse la dosar inculpatul a solicitat, în esență o redozare a pedepsei motivat de faptul că, în realitate, la data comiterii faptei nu a știut vârsta părții vătămate care, de altfel, nu s-a opus raportului sexual, dar și de faptul că are în întreținere doi copii minori rezultați dintr-o relație de concubinaj.
Raportat la întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, la susținerile inculpatului expuse în cauză pe parcursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecată, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de rejudecare, întrucât aspectele prezentate de inculpat în fața instanței au fost avute în vedere la data pronunțării hotărârii de condamnare.
Astfel, așa după cum chiar inculpatul a arătat în primele declarații, o cunoștea pe partea vătămată, se înțelegea bine cu ea și chiar intenționa să se căsătorească cu aceasta. În fața instanței inculpatul și-a menținut toate declarațiile anterioare, iar cele arătate sunt confirmate și de martorii și A care, și ei, au declarat că o cunoșteau pe aceiași parte vătămată întrucât erau colegi de școală.
Prin urmare această apărare a inculpatului a fost avută în vedere de instanță la data judecării cauzei, a fost înlăturată ca neîntemeiată, și nici una din probele administrate în prezența inculpatului nu o confirmă, așa încât, din acest punct de vedere, cererea de rejudecare este neîntemeiată.
În opinia tribunalului, nici cererea de redozare a pedepsei nu este întemeiată, câtă vreme la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și aspectele ce caracterizează strict persoana inculpatului și i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani închisoare, minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. Împrejurarea că inculpatul are doi copii în întreținere, copii rezultați dintr-o relație de concubinaj, nu poate constitui o circumstanță atenuantă care să conducă la scăderea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva sentinței penale nr. 30 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a declarat apel condamnatul, în motivare arătând că lipsește încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare, se impune reaprecierea probatoriului administrat de instanța de fond, deoarece la data săvârșirii faptei, inculpatul nu a avut reprezentarea vârstei părții vătămate. A mai arătat că instanța de fond nu a s-a pronunțat asupra cererii de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că acesta are trei minori, iar pe parcursul judecării cauzei a avut o atitudine sinceră.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că este nefondat.
Critica apelantului privind lipsa încheierii de admitere în principiu, este neîntemeiată, deoarece instanța de fond a dispus readministrarea probelor care au fost efectuate în cursul primei judecăți, comunicându-i condamnatului copie de pe rechizitoriu, procedând la ascultarea inculpatului, a părții vătămate, a martorilor, A, inculpatul depunând înscrisuri în circumstanțiere.
Astfel, chiar dacă nu s-a admis în mod expres, în principiu, cererea de rejudecare, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 5221Cod Procedură penală și a procedat la judecarea cauzei.
În urma administrării probelor, tribunalul a considerat ca fiind neîntemeiată cererea de rejudecare, atât cu privire la starea de fapt, în sensul că inculpatul a pretins că nu cunoștea vârsta părții vătămate, dar și cu privire la reindividualizarea pedepsei, examinând astfel fondul cererii.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat neîntemeiată cererea de rejudecare, sub cele două aspecte, deoarece, din întreg probatoriul administrat rezultă că inculpatul avea cunoștință de vârsta părții vătămate, cunoscând-o pe aceasta, așa cum rezultă din primele declarații date de inculpat, confirmate și de martorii și A, care erau colegi de școală cu partea vătămată.
Aspectul că inculpatul a folosit forța este probat prin declarațiile martorilor, coroborate cu raportul de expertiză medico-legală nr. 2897/A1 din 20 august 2004.
Raportat la cererea de reindividualizare a pedepsei, în mod corect s-a apreciat că este neîntemeiată, semnificativ fiind aspectul că inculpatul nu a fost prezent în faza cercetării judecătorești, manifestând o atitudine de indiferență față de consecințele faptei sale.
Pe de altă parte, condamnatul nu a avut o atitudine total sinceră, susținând că, pe de o parte, victima a fost de acord să întrețină raporturi sexuale, iar pe de altă parte, a invocat faptul că nu cunoștea vârsta părții vătămate, apărări ce au fost contrazise de celelalte probe administrate.
Simplul fapt că petentul - condamnat are minori în întreținere nu este suficient pentru micșorarea pedepsei, în condițiile în care partea vătămată avea vârsta de 13 ani în momentul săvârșirii faptei.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, apelul va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.30 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și partea vătămată și de la comunicare pentru apelant.
Pronunțată în ședința publică azi 9 decembrie 2009.
Pt.jud.- - - - -
Transferat Tribunalul Dolj,
Președinte Secție Penală
Grefier,
- -
Red.jud.
dact. 2 ex./PS () - 04.01.2010
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Mircea Mugurel Șelea
