Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 323/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.323/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a realizat prin înregistrare cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul recurent, născut la 29.08.1969, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva deciziei penale nr.98/A din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.185 din 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect rejudecarea după extrădare, conform prevederilor art.522/1Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent, în stare de arest, asistată de av., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2857/23.05.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul condamnatului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de rejudecare, potrivi art.522/1 Cod de procedură penală care stipulează că " în cazul în care se cerere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, fiind întrunite cerințele prevăzute de lege.
Reprezentanta parchetului pune concluzii respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art.522/1 Cod de procedură penală.
Condamnatul recurent în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.185 din 18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5221Cod de procedură penală a respins cererea formulată de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, privind rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1/2002 al Tribunalului Militar Timișoara, obligând condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 69/14.05.2002 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr. 1/2002, definitivă prin dec. penală nr. 338/28.11.2002 a Curții Militare de Apel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu executarea în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 alin.1 penal, uz de fals prev. și ped. de art. 291. penal și înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.2, 3. penal.
La data de 10.12.2002 Tribunalul Militar Timișoaraa emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 113/2002, condamnatul fiind încarcerat la data de 16.07.2007, ca urmare a arestării acestuia de către B (astfel cum reiese din adresa nr. 91523 din 19.07.2007 a Penitenciarului București - ).
La data de 17.07.2007, condamnatul a formulat o cerere de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1/2002 al Tribunalului Militar Timișoara, arătând în motivare că a fost judecat de către o instanță militară, deși nu avea la acea dată calitatea de militar. În cuprinsul aceleiași cereri, petentul mai arată că în timp ce se găsea în străinătate a fost împiedicat din motive medicale să participe la proces, apreciind că a fost judecat și condamnat în lipsă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru rejudecarea cauzei în temeiul dispozițiile art. 5221Cod de procedură penală.
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221Cod de procedură penală potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din examinarea textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiției ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Din modul în care legiuitorul a redactat textul folosind conjuncția "și" în propoziție, rezultă că rejudecarea poate avea loc numai atunci când atât judecata, cât și condamnarea persoanei extrădate au avut loc în lipsa acesteia.
Potrivit art. 5221Cod de procedură penală cauza "va putea" fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată și condamnată în lipsă. Acest fapt este rațional având în vedere prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările. Consecința acestei dispoziții este aceea că, la primirea solicitării de rejudecare din partea condamnatului, instanța competentă este datoare să examineze dacă condiția privind judecarea și condamnarea în lipsă este îndeplinită, aceasta fiind o condiție de admisibilitate după care se procedează la soluționare.
Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite, s-a reținut de prima instanță că nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).
Din examinarea actelor dosarului nr. 1/2002 al Tribunalului Militar Timișoara, a dosarului de apel nr. 311/2002 al Tribunalului Militar Teritorial și a dosarului de recurs nr. 259/2002 al Curții Militare de Apel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost prezent la primul termen de judecată a cauzei la instanța de fond (30.01.2002), ocazie cu care a fost audiat (fila 8), dată după care a avut termen în cunoștință, prezentându-se și la termenul de judecată din data de 18.03.2002 (fila 35), lipsind la termenele ulterioare, precum și la pronunțarea sentinței penale nr. 69/2002 prin care a fost condamnat.
La data de 16.05.2002, inculpatul personal a formulat apel împotriva sentinței penale de condamnare, apel pe care l-a motivat la data de 02.07.2002, inculpatul prezentându-se la toate termenele de judecare a apelului, precum și la pronunțarea dec. penale nr. 174/05.09.2002. Împotriva deciziei penale prin care a fost soluționat apelul, inculpatul a formulat recurs la data de 05.09.2002, lipsind la primul termen de judecată, dar participând la cel de-al doilea, la care s-a și soluționat recursul.
Din analiza dosarelor mai sus menționate, prima instanță a reținut că în speță este îndeplinită prima din cele 2 condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru a se putea proceda la rejudecarea cauzei, și anume că petentul a fost extrădat, dar a constatat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, și anume ca persoana extrădată să fi fost judecată și condamnată în lipsă, sintagma "judecate și condamnate în lipsă" referindu-se exclusiv la persoanele care au lipsit atât la termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești (judecata în primă instanță, în apel și recurs).
Inculpatul a luat cunoștință de condamnare, fiind prezent la unele dintre termenele acordate de către instanța de fond, a declarat apel și recurs, participând la dezbaterea acestora, fiind asistat pe tot parcursul procesului de apărător din oficiu, plecarea sa din proprie inițiativă în străinătate, pe timpul procesului, ca de altfel și lipsa sa la unele termene de judecată, nu au nici o relevanță, condamnatul neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare.
În ceea ce privește invocarea de către condamnat în cuprinsul cererii de rejudecare a împrejurării că a fost judecat de către o instanță militară, deși nu avea calitatea de militar, prima instanță a apreciat că acest aspect poate fi avut în vedere doar în situația în care cererea de rejudecare ar fi admisibilă în principiu. Doar atunci se poate proceda la verificarea încălcării sau nu a dreptului la apărare și prin urmare să se procedeze sau nu la rejudecarea cauzei. Hotărârea CEDO în cauza Maszni c/a României nu are efecte retroactive și nu atrage de drept nulitatea hotărârilor pronunțate anterior de către instanțele militare; o soluție contrară ducând la obligativitatea rejudecării de către instanțe civile a tuturor cauzelor în care au fost judecați de către instanțe militare inculpați civili, ceea ce contravine caracterului definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 5221alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul extrădării active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța română care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, cererea de rejudecare a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se admită cererea de rejudecare în caz de extrădare prev. de art. 522/1 Cod de procedură penală. Consideră că, instanța de fond nu a interpretat corect practica Cedo, respectiv faptul că o persoană civilă a fost condamnată de o instanță militară. Consideră că, cadrul legal prev. de art. 522/1 Cod de procedură penală poate fi lărgit, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Prin decizia penală nr.98/A din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 185 din 18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea formulată de condamnatul privind rejudecarea cauzei, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.522/1 Cod de procedură penală.
În speță, inculpatul nu a fost judecat și condamnat în lipsă, în conformitate cu textul mai sus indicat. În realitate, inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei în fond, fiind audiat la 30.01.2002, luând termen în cunoștință. De asemenea, inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată în apelul declarat de acesta, precum și la pronunțarea deciziei penale. În recurs, inculpatul a fost prezent la al doilea termen de judecată, termen la care s-a și soluționat recursul.
Pentru a fi îndeplinite dispozițiile art.522/1 Cod de procedură penală este necesar ca inculpatul să fi fost "judecat și condamnat în lipsă", adică să fi lipsit de la judecarea cauzei, care include toate cele trei faze procesuale, respectiv prima instanță, apel, recurs, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul fiind prezent la toate trei.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs condamnatul - recurent, fiul lui și al, născut la 29 august 1969, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, solicitând casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de rejudecare, potrivit art. 522 alin. 1 Cod de procedură penală care stipulează că " în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului", fiind întrunite aceste cerințe prevăzute de lege.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Din analiza dosarelor nr. 1/2002 al Tribunalului Militar Timișoara, a dosarului nr. 311/2002 al Tribunalului Militar Teritorial (dosar din apel) și a dosarului nr. 259/2002 al Curții Militare de Apel, prima instanța în mod corect a reținut că recurentul condamnat a fost prezent la primul termen de judecată din 30 ianuarie 2002, cauzei la susmenționata instanță de fond. Cu această ocazie recurentul a fost audiat în calitatea de inculpat, ulterior având termen în cunoștință, prezentându-se la dezbateri și la termenul de judecată din 18 martie 2002, însă ulterior nu s-a mai prezentat la dezbateri, nefiind prezent nici la pronunțarea sentinței penale nr. 69 din 14 mai 2002, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe penale recurentul condamnat a declarat personal apel la 16 mai 2002, motivat la 2 iulie 2002, prezentându-se la toate termenele de judecată acordate în cursul soluționării apelului, precum și la pronunțarea deciziei penale nr.174 din 5 septembrie 2002, prin care a fost respins apelul declarat ca nefiind fondat.
Împotriva acestei decizii recurentul condamnat a declarat recurs la 5 septembrie 2002, lipsind la primul termen de judecată, dar participând la al doilea când recursul a fost soluționat.
În aceste împrejurări instanța de fond în mod corect a respins cererea formulata de condamnatul recurent, privind rejudecarea cauzei motivat de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 522 alin. 1 Cod de procedură penală, hotărâre menținută prin respingerea apelului declarat.
Pentru a se putea admite o asemenea cerere este necesar a fi îndeplinite condițiile de "judecat și condamnat în lipsă" ceea ce în cazul în speță nu sunt incidente.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursul declarat de condamnatul - recurent ca nefondat, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
a fi în culpă procesuală, condamnatul - recurent în baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 189 Cod de procedură penală onorariul de apărător din oficiu urmează a fi virat din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B pe seama apărătorului desemnat, av. conform delegației pentru asistență judiciară din oficiu nr. 2857/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală
RESPINGEca nefondatrecursul penal declarat de condamnatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.98/A din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 5 iunie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
decizie M/19.06.2008
Jud. apel -
Judecător fond. C
Dact. 2 ex. /19.06.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Condrovici Adela
