Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 4/A/2009
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de condamnatul apelant ). ), născut la 22.04.1968, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 312/P din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect- rejudecare după extrădare, conform art. 522 indice 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat,în baza împuternicirii avocațiale nr. 54 din 02.12.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2009 emisă de Baroul Bihor, coinculpatul, lipsind restul părților.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că este lipsă de procedură cu partea civilă, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare menționându-se că este decedată, după care:
Instanța, procedează la audierea coinculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul condamnatului apelant, avocat arată că celălalt coinculpat este plecat în Spania.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul condamnatului apelant, avocat susține apelul declarat, solicită admiterea apelului iar în urma evocării fondului cauzei să se admită cererea de rejudecare a cauzei, anularea hotărârii instanței de fond în baza căreia inculpatul a fost condamnat, să se constate că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 3, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar pentru celelalte două infracțiuni solicită înlăturarea aplicării prevederilor art. 75 lit. a Cod penal. Arată că inculpatul și-a asumat vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin 1 Cod penal și solicită reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 Cod penal, în sensul reducerii pedepsei, precum și deducerea perioadelor de arest în vederea extrădării acestuia. Arată că starea de fapt este generic stabilită însă trebuie pornit de la rezoluțiunea infracțională și până la finalitatea acesteia. Precizează că inculpații și au rămas să stea de pază și invocă o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că dacă inculpații s-au dus să fure și în interior s-a produs o tâlhărie, ei nu răspund pentru această faptă, neavând reprezentarea faptei. În această speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că fapta se încadrează în prevederile art. 211 alin. 1 Cod procedură penală. Mai arată că în momentul în care inculpații au fost chemați de să intre în locuință, victima era decedată. Consideră că instanța a greșit reținându-se agravanta infracțiunii de tâlhărie și arată că fapta s-a consumat în momentul în care inculpații au pătruns în locuință.
Apărătorul condamnatului apelant, avocat solicită admiterea apelului, încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală întrucât a intervenit prescripția. În temeiul art. 334 Cod procedură penală solicită schimbarea încadrării juridice în fapta prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod penal, iar în subsidiar solicită achitarea condamnatului apelant. Arată că nu se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal care are ca latură subiectivă praeterintenția întrucât nu poate fi imputată participanților, astfel că nu i se poate imputa condamnatului apelant moartea victimei care avusese loc și invocă în acest sens teoria d-nului. Mai arată că de la data comiterii infracțiunii și până la rejudecarea cauzei a intervenit prescripția executării pedepsei. În consecință, solicită admiterea apelului și punerea în libertate a condamnatului apelant.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate. Prin reaudierea inculpatului s-a constatat că nu s-a încălcat nici un drept iar tribunalul a respins cererea de rejudecare a cauzei mergând pe procedura revizuirii. Pe fondul cauzei, soluțiile de achitare, de încetare a procesului penal sunt netemeinice. Arată că starea de fapt nu s-a schimbat iar situația premisă a avut loc cu acordul lui și a lui. Martorul a arătat că a primit de la suma de 1.000 lei. Inculpații au săvârșit aceeași infracțiune cu două săptămâni înainte la SMi ar din declarațiile lui și (fila 88) a rezultat că au intrat cu toții în casă și pe fondul de violență văzut, inculpații au controlat și au căutat bani. Consideră că starea de fapt ar putea fi încadrată într-un omor deosebit de grav. Susținerile apărării că s-a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în forma prevăzută de alin.1 nu își au rostul, având în vedere probele administrate.
Avocatul arată că nu a contestat săvârșirea infracțiunii în forma prevăzută de alin. 1 și nu înțelege de ce trebuie invocat trecutul unor copii. Instituția rejudecării face trimitere la cazurile de revizuire, dar este o rejudecare și nu o revizuire.
Avocatul depune decizia nr. 2962/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procurorul arată că există infracțiunea de tâlhărie săvârșită potrivit alin. 1 în forma de bază, dar aceasta nu mai există față de cealaltă persoană imobilizată și decedată, față de care trebuie să se rețină alin. 3 al infracțiunii de tâlhărie. Susține că decizia nu creează o linie unitară în materia rejudecării.
Avocatul învederează faptul că procesul se judecă pe bază de probe, iar în momentul în care inculpații au intrat în casă o victimă era moartă iar cealaltă în neputință de a se apăra.
Condamnatul apelant ). ), având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 312/P/14.10.2008, Tribunalul Bihora respins cererea de rejudecare pe fond a cauzei soluționată prin nr.25 din 24 aprilie 1996 Tribunalului Bihor, formulată de condamnatul ). ), fiul lui și, ns. la data de 22.04.1964,in loc. M,în prezent deținut în Penitenciarul Oradea.
În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal a obligat pe condamnat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță în data de 30.08.2008, condamnatul fost, a solicitat în baza art. 522 indice 1 aliniat 1 și 2 cod de procedura penala rejudecarea cauzei în care a fost condamnat în lipsa in dosarul penal 1214/1995.
In motivarea cererii, în esență a arătat că a fost judecat și condamnat în lipsă, iar în prezent ca urmare a extrădării se află în Penitenciarul Oradea, solicitând ca, după admiterea în principiu a cererii, în rejudecarea pricinii să se procedeze la audierea sa.
In susținerile orale din cadrul procesului, condamnatul a solicitat admiterea cererii de rejudecare,iar în baza art. 405.C.P.P. anularea hotărârii inițiale de condamnare a inculpatului și a se pronunța o nouă hotărâre,prin care să se schimbe încadrarea juridică a faptei și reținerea ca formă de participare complicitatea însă nu la infracțiunea de tâlhărie ci furt.Mai solicită ca în urma rejudecării a se observa că greșit a fost condamnat pentru comiterea infr. prev. de art. 192 al.2 cu aplic. art. 75 lit.a, impunându-se înlăturarea art. 75 lit.a - deoarece art. 192 al.2 incriminează violarea de domiciliu comisă de două sau mai multe persoane, astfel fiind. nu se poate reține agravanta de două ori. Solicită înlăturarea art. 75 lit.a și de la infracțiunea prev. și ped. de art. 211 al.2
A invederat instanței că în actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul a intrat în casă când coinculpatul încerca resuscitarea victimei, acesta pornind la comiterea unei infracțiuni de furt, nicidecum de tâlhărie.Față de această situație a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 al.2 cu aplic. Art. 75 lit.a în infracțiunea prev. de art. 208-209 lit.g cu reținerea art. 13 Solicită reținerea art. 13 și pentru infracțiunea de violare de domiciliu. A considerat că se poate face aplicarea art. 74 și 76 respectiv reținerea circumstanțelor atenuante, a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră a acestuia, a se avea în vedere viața normală pe care a dus-o în Germania, chiar dacă este un aspect negativ că acesta a plecat din țară. A mai arătat că familia inculpatului a contribuit la repararea integrală a prejudiciului.
A solicitat redozarea pedepselor aplicate pentru art. 192 și 208-209 cod penal și a se aplica o pedeapsă minimă, având în vedere că inculpatului nu i se poate imputa fapta de tâlhărie comisă de coinculpatul.
Totodată a solicitat deducerea perioadei de 14 luni și 15 zile petrecute în arest în Germania și perioada petrecută în arestul din România din 28.05.2008 la zi.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, din 19 martie 1995 dat în dosar nr. 24/P/1994 au fost trimiși în judecată inculpații G, și, toți pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 198 al.2 cod penal și tâlhărie prevăzută de art. 211 al.3 cod penal.
Prin sentința penală nr.25/1996 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat, după cum urmează:
In baza art. 192 al.2 cu aplic. art. 75 lit.a la o pedeapsă de 1 an închisoare.
In baza art. 211 al.3 cod penal cu art. 75 lit.a cod penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
In baza art. 211 al.1 cod penal cu aplic. Art. 75 lit.a cod penal, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
In baza art. 33 lit.a și 34 lit.a cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând aee xecuta pedeapsa rezultantă de:
- 7 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 71 și 64 cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
Pentru a pronunța această hotrărâre instanța a reținut că în noaptea de 7/8 aprilie 1990 inculpatul împreună alți coinculpați a comis infracțiunea de tâlhărie, urmată de moartea victimei. In data de 7 aprilie inculpatul împreună cu alt coinculpat, l-a căutat pe martorul, pe care l-au rugat ca în acea seară să-i transporte cu autoturismul până într-un sat de lângă orașul. Ajunși în satul, în dreptul unei case, inculpatul împreună cu al coinculpat a spus că pleacă la casa respectivă în recunoaștere, restul să rămână în stradă.După ce au constata că bătrânii au doi câini, inculpatul și-a exprimat părerea că ar fi mai bine să amâne executarea acțiunii pentru altă dată când va aduce otravă pentru câini. După ce coinculpatul a reușit să pătrundă în casă pe un geam lateral, toți ceilalți inculpați cu ciorapi pe față și mănuși pe mâini au intrat într-o cameră care avea geam spre curtea interioară luminată. Coinculpatul s-a luptat cu cei doi bătrâni care se aflau în cameră, iar pentru că victima destul de robustă a opus rezistență, a fost nevoie de intervenția tuturor. In timp ce se lupta cu victima, ceilalți căutau bani prin dulap. In acest timp victima nu mai spunea nimic fiind imobilizată prin legarea mâinilor și la gură de ceilalți inculpați. Pentru că victima nu și-a mai revenit în urma agresiunii, inculpatul le-a spus coinculpaților să plece și au părăsit imobilul pe acel geam,plecând cu martorul care îi aștepta cu mașina. In prima declarație inculpatul a declarat că în drum inculpatul le-a comunicat că bătrânul a decedat și învinuitul le-a împărțit la fiecare câte 800 de lei.Aflând că sunt urmăriți pentru această faptă inculpatul a fugit din România în Germania, fiind dat în urmărire generală prin Biroul Național Interpol.
In ce privește latura civilă instanța a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, și în baza art. 14 cod de procedura penala rap. la art. 998 cod civil a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 223.500 lei despăgubiri civile în favoarea UJCC Coopp cu dobânzile legale.
Urmărirea penală și judecata s-a făcut în lipsa condamnatului, acesta după săvârșirea faptei părăsind teritoriul țării.
Citarea condamnatului s-a efectuat la ultimul domiciliu avut de acesta în România, respectiv prin afișare la Consiliul Local și de la ușa instanței.
efectivă a condamnatului a avut loc în data de 16.06.2008, respectiv, după emiterea de către Tribunalul Bihora Mandatului European de arestare, emis la data de 28.05.2008.
Prin încheierea din 30.09.2008 s-a admis în principiu această cerere de rejudecare, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522/1 cod de procedura penala.
S-a reținut astfel că, condamnatul a fost judecat în lipsă, fiind predat autorităților române ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare, - procedură simplificată de extrădare în spațiul comunitar, după pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Reexaminând dosarele în care au fost pronunțate hotărârile de fond, apel și recurs s-a constatat că:
Judecata în primă instanță s-a făcut cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de lege, condamnatul neputând invoca în favoarea sa vreo vătămare, odată ce judecata în lipsă s-a efectuat cu respectarea procedurii de citare și cu asigurarea asistenței juridice.
Apoi pentru reținerea stării de fapt sus menționate instanța ce a dispus condamnarea a avut în vedere sub aspect probator declarațiile coinculpaților și, aceștia fiind audiați și în fața instanței,declarațiile martorilor,martor ocular,care a fost de asemenea audiat de instanță precum și declarațiile martorilor și, G, și
Declarația dată de inculpatul, în prezenta procedură, completează probatoriul susmenționat și se coroborează cu acesta, fără a conduce la modificarea situației de fapt reținute de instanța ce a judecat prezenta cauză. Inculpatul a recunoscut participarea la activitatea infracțională, a arătat actele materiale săvârșite de fiecare participant, iar în ceea ce-l privește a arătat că după ce asigurat inițial paza, a intrat în locuința victimelor, a constatat că acestea sunt imobilizate, iar apoi a căutat și personal a găsit bani în locuința acestora pe care i-a luat asupra sa,ulterior împărțindu-i cu ceilalți participanți.
Față de acest material probator,în prezenta procedură, instanța a respins cererea de reaudiere a celor doi făptuitori deja condamnați și, aceștia fiind solicitați pentru dovedirea formei de participație și a clarificării încadrării juridice.
Analizând acest material probatoriu, cât și motivele invocate de condamnat, instanța a apreciat că hotărârea de condamnare este temeinică, fiind bazată pe probe concludente, administrate în condiții de legalitate, însăși declarația dată de condamnat confirmând starea de fapt dedusă din acestea. Este evident probată vinovăția condamnatului, iar solicitările sale în prezenta procedură nu se circumscriu unei apărări pe care nu a fost în măsură să și-o facă în fața instanței ce a dispus condamnarea. S-a contestat încadrarea juridică și forma de participație aspecte analizate de instanța de fond în condițiile în care starea de fapt reținută de aceasta rămâne neschimbată în urma audierii condamnatului. Susținerile acestuia nu ar putea conduce la reținerea unei infracțiuni de furt și nu de tâlhărie pentru împrejurarea că acesta nu știa că în imobilul respectiv locuiau cele două victime, câtă vreme după ce a pătruns în imobil a văzut că acestea erau imobilizate și a abia după aceea a căutat bani în locuință, pe care personal i-a luat iar apoi i-a împărțit cu ceilalți condamnați. Este evident că, chiar dacă inițial hotărârea sa infracțională a fost în sensul comiterii unei infracțiuni de furt, achiesând la activitatea celorlalți făptuitori și conștientizând că victimele au fost imobilizate și că furtul se comite în aceste condiții poziția sa subiectivă a fost de acceptare a acestui rezultat, respectiv comiterea furtului cu exercitarea de violențe asupra victimelor. S-a reținut ca atare că starea de fapt și încadrarea juridică dată de instanța de condamnare sunt corecte, raportat la materialul probator existent inițial la dosar.
In ceea ce privește aplicarea circumstanței agravante prevăzute. de art. 75 lit.c cod penal, aceasta este o chestiune ce putea fi invocată în căile de atac, în sens contrar prezenta procedură specială deschizând calea unui nou control judiciar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ceea ce este inadmisibil și incompatibil cu rațiunile ce reglementează rejudecarea după extrădare.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatului, trecutul nepedepsit și pericolul social al faptelor, reindividualizarea acesteia în raport de elementele noi prezentate, respectiv întemeierea unei familii și buna conduită în societate a inculpatului de la data comiterii faptei și până în momentul recent al prinderii sale, nefiind posibilă pentru motivele mai sus arătate.
Față de considerentele arătate, instanța a apreciat că pe fond cererea de rejudecare este nefondată și a respins-o ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală a obligat pe condamnat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel penal condamnatul ). ), fără să arate motivele în scris. Prin apărător oral s-a solicitat să se admită cererea de rejudecare a cauzei, anularea hotărârii instanței de fond în baza căreia inculpatul a fost condamnat, să se constate că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, cu înlăturarea prevederilor art. 75 Cod penal pentru cele două infracțiuni. Se susține că inculpatul și-a recunoscut vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal și solicită reținerea circumstanțelor atenuante, în sensul reducerii pedepsei și deducerea perioadelor de arest în vederea extrădării acesteia. Se mai solicită prin apărător în baza art. 10 lit. g încetarea procesului penal și schimbarea încadrării juridice în fapta prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, potrivit dispozițiilor art. 371 și 378 Cod procedură penală, curtea de apel constată că apelul declarat de condamnatul ). ) este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Procedura rejudecării cauzei după extrădarea condamnatului este o procedură specială menită să asigure garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea judecății.
După admiterea în principiu a cererii, instanța în mod obligatoriu trebuie să-l audieze pe inculpat și poate dispune, dacă găsește necesar, administrarea din nou a probelor care au fost efectuate în cursul judecății și de asemenea, va putea administra alte probe noi cerute de condamnat în raport de caracterul pertinent și concludent al acestora.
Dacă din probele administrate rezultă că hotărârea pronunțată în prima judecată este netemeinică sau nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs și pronunță o nouă hotărâre potrivit disp. art. 345- 353 Cod procedură penală.
Dacă în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat de inculpat, instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, respinge cererea de rejudecare.
În mod corect instanța de fond a reținut că după administrarea probelor nu s-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția inculpatului.
Reținând aceeași stare de fapt cât și vinovăția inculpatului, faptele fiind reținute în mod corect, săvârșite de inculpat din moment ce a cunoscut că numitul exercita violențe asupra victimei în prezența lui, violențe al căror rezultat l-au acceptat și ceilalți participanți.
În mod corect s-a reținut că starea de fapt nu s-a schimbat și că condamnatul în noaptea de 7/8 aprilie 1990 împreună cu alți coinculpați a comis infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei. În data de 7 aprilie 1990 inculpatul împreună cu un alt coinculpat l-a căutat pe martorul pe care l-a rugat ca în acea seară să-i transporte cu autoturismul până într-un sat de lângă orașul. Ajuns în satul, în dreptul unei case, inculpatul împreună cu un alt coinculpat a spus că pleacă la casa respectivă în recunoaștere. După ce s-a constatat că bătrânii au 2 câini, inculpatul și-a exprimat părerea că ar fi bine să amâne executarea acțiunii pentru altă dată când va aduce otravă pentru câini. După ce coinculpatul a pătruns în casă pe un geam lateral, toți ceilalți inculpați cu ciorapi pe față și mănuși pe mâini au intrat într-o cameră care avea geam spre curtea interioară luminată. Coinculpatul s-a luptat cu cei 2 bătrâni care se aflau în cameră iar pentru că victima era destul de robustă a fost nevoie de intervenția tuturor. În timp ce se lupta cu victima, ceilalți căutau bani în dulap. Între timp victima nu mai spunea nimic, fiind imobilizată prin legarea mâinilor și la gură de ceilalți coinculpați. Victima nu și-a mai revenit și inculpatul le-a spus coinculpaților să plece și au părăsit imobilul pe acel geam. Coinculpatul, audiat în prezentul apel a recunoscut aspectul că el și s-au uitat în încăpere după bani, în rest și-a schimbat declarația. Declarația acestuia este subiectivă în condițiile în care, în plus, el împreună cu condamnatul și ceilalți participanți au mai comis un furt la M și tâlhărie la S
Față de cele de mai sus, curtea apreciază că probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei nu pot înlătura starea de fapt și nici vinovăția inculpatului reținută în cursul primei judecăți, astfel că în baza art. 552/1 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală s-a respins corect cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul ). ).
Susținerile apărării nu au temei întrucât există infracțiunea de tâlhărie săvârșită potrivit alin. 1 în forma de bază, dar aceasta nu mai există față de cealaltă persoană imobilizată și decedată, față de care trebuie să se rețină alin. 3 al infracțiunii de tâlhărie.
Având în vedere că cererea de rejudecare după extrădare s-a respins ca neîntemeiată, instanța nu va putea reține prescripția răspunderii penale deoarece hotărârea de condamnare nu a fost anulată, condamnarea definitivă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului intervenind înainte de împlinirea termenului de prescripție. Având în vedere și motivația Tribunalului Bihor pe care instanța de apel și-o însușește, apar vădit ca neîntemeiate și nerelevante cererile inculpatului pentru achitare, încetarea procesului penal în caz de prescripție și înlăturarea circumstanței agravante de la art. 75 lit. a Cod penal, ce putea fi invocată în căile de atac, în sens contrar, prezenta procedură specială deschizând calea unui nou control judiciar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ceea ce e inadmisibil și incompatibil cu rațiunile ce reglementează instituția rejudecării după extrădare.
Pentru considerentele arătate, apelul declarat de către condamnatul ). ) urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în apel și primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de condamnat ( fost ), fiul lui și al lui, născut la 22 aprilie 1968 împotriva sentinței penale nr.312 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu condamnatul din Penitenciarul Oradea.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.: - 26.01.2009
Tehnored. - 4 ex. - 26.01.2009
Jud. fond:
1 com. - ( fost )
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Soane Laura
