Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 59/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR, 59/A/2009
Ședința publică din 23.06.2009
Completul compus din
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpatul domiciliat în O, str. -, nr.1, -,.10, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 330 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor, având ca obiect rejudecarea după extrădare, potrivit art.522/1 Cod procedură penală,după casare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul apelant personal, asistat de avocatul ales, angajat în cauză, în baza împuternicirii avocațiale din 17.02.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet Individual, precum și martora lipsă fiind partea civilă intimată - SRL O și martorul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai, după care;
Sub prestare de jurământ se audiază martora, declarația dată fiind separat atașată la dosarul cauzei,
Avocatul inculpatului arată că martora este plecată din țară și se va prezenta la termenul următor, întrucât a fost în imposibilitatea de a lua legătura cu martora cât timp nu a avut nici un act oficial.
Inculpatul apelant arată de asemenea că a luat legătura cu martora iar aceasta nu se poate prezenta în instanță decât în luna octombrie pentru că de la locul de muncă se fac concedieri și nu dorește să fie concediată.
Instanța constată că se află în imposibilitatea de a audia martora astfel că în baza art. 327 Cod procedură penală se dă citire declarației martorei.
Avocatul inculpatului recurent arată că a solicitat o expertiză în cauză.
Procurorul solicită a se reveni asupra martorului încuviințat, de asemenea arată că, a formulat concluzii cu privire la expertiza solicitată, și arată că solicită respingerea acesteia pentru că aspectele ce se solicită a fi lămurite prin aceasta au fost deja lămurite.
Instanța respinge expertize solicitată, considerând-o irelevantă în cauză.
Procurorul, avocatul inculpatului apelant, inculpatul apelant, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 377 alin 1 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra apelului.
Procurorul susține apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, și pronunțarea unei noi hotărâri noi, temeinice și legale, de respingere pe fond a cererii de extrădare formulate de inculpatului apelant. Arată că, menține concluziile formulate în cauză anterior casării cu trimitere spre rejudecare, în sensul că se raliază la opinia colegului său care a arătat că, se află în prezența unei cereri de rejudecare după extrădare care nu este o cale extraordinară de atac și care nu în orice condiții dă dreptul unei persoane judecate și condamnate în lipsă, la rejudecarea cauzei. A nu respecta condițiile legale ar însemna că în orice condiții, să se procedeze la rejudecare unei cauze, anulând hotărâri judecătorești definitive, încălcându-se, astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești de condamnare anterior pronunțate în cauză. Rejudecarea după extrădare este un drept conferit persoanelor condamnate pentru respectarea dreptului la apărare și pentru a garanta desfășurarea unui proces echitabil. În ceea ce privește prezenta cauză, în primă instanță și apel a fost audiat inculpatul și martori. Din probele administrate în cauză apreciază că, nu s-a schimbat cu nimic starea de fapt avută în vedere inițial la condamnarea inculpatului, de asemenea vinovăția acestuia nu a suferit nici un fel de modificări și în aceste condiții, din probe nerezultând nici un altfel de elemente care să justifice reținerea anumitor circumstanțe în favoarea inculpatului care să poată duce la reindividualizarea pedepsei, apreciază că, în acest context nu se poate ajunge la o concluzie diametral opusă motiv pentru care se impune admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și pe cale de consecință desființarea acelei hotărâri prin care a fost admisă cererea de rejudecare, s-a reindividualizat pedeapsa inculpatului și s-a ajuns la concluzia că anumite fapte sunt pre scrise. Toace acestea așa cum a arătat pentru motivele susținute și pentru faptul că s-a adus atingere autorității de lucru judecat. Hotărârile anterior pronunțate în cauză trebuie să rămână în picioare ca legale și temeinice. Susține doar acest motive de apel.
Avocat inculpatului apelant arată că Parchetul este reprezentantul Statului dar este inadmisibil să ignori hotărârile adoptate de Înalta Curte. În susținerea apărării a se reține că primele hotărâri adoptate de instanța din O din punctul său de vedere au fost legale și temeinice iar Înalta Curte de Casație și justiție a dispus admiterea recursului Parchetului și condamnarea la o pedeapsă absolut discutabilă. Pentru că acest lucru s-a întâmplat în urmă cu ani de zile Înalta Curte de Casație și justiție și-a schimbat în mod frecvent punctul de vedere. Consideră că în urma intrării în Europa instanțele din România trebuie să adopte o poziție asemănătoare cu cea din Europa, astfel că nu înțelege reprezentanții statului român care adoptă poziții contrare. Solicită respingerea apelului declarat de parchet. În apărarea inculpatului, arată că, în raport de probele administrate, nu se va putea ajunge la concluzia că inculpatul este vinovat astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, solicită achitarea inculpatului întrucât există un dubiu care nu-i poate profita decât inculpatului. În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție indiferent de poziția în care inculpatul își prezintă punctul de vedere și își apără interesele acestea primează. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanțele pot să reindividualizeze pedepsele și chiar să le înlăture. Prin prisma poziției adoptate de Înalta Curte de Casație și Justiție hotărârea Tribunalului este una conjuncturală. În subsidiar solicită respingerea apelului și menținerea soluției atacate, depune la dosar practică judiciară.
Procurorul în ceea ce privește apelul inculpatului solicită respingerea acestuia.
Instanța în baza art. 377 al. 4 Cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului apelant care arată că de 2 ani este liber, și-a obținut diploma de, este student și nu a primit nici măcar o amendă. Consideră că s-a integrat și solicită să rămână în libertate. Are aceleași concluzii ca și apărătorul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 330 din 15 noiembrie 2007, Pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 522 ind.1 pr.penală s-a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 6.06.1974, deținut în PRMS
În baza art. 406 pr.penală s-au anulat hotărârile penale pronunțate în cauză, respectiv, sentința penală nr.87 pronunțată la 29.03.1999 de către Tribunalul Bihor, decizia penală nr. 269 pronunțată la 21 decembrie 2000 de Curtea de Apel Oradea și Decizia penală nr. 3316 pronunțată la 7 iulie 2003 de către Curtea Supremă de Justiție.
În baza art. 26 rap. la 215 al.2 și 3 cod penal, cu aplic. art. 74 lit.b,c cod penal și cu referire la art. 76 lit.c cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data 6 iunie 1974 în O, cetățean român, studii 11 clase, administrator al SRL O, -2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 289 al.1 cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 291 cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.
În baza art. 86 ind.1 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86 ind.2 cod penal. Inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind.3 litera a-d cod penal și i s-a atras atenția asupra disp.art. 86 ind.4 cod penal.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 180/29.05.2007 emis în baza 130/2007 Tribunalului Bihor.
S-a mai constatat că prejudiciul cauzat părții civile - SRL Oaf ost integral recuperat și că este soluționată latura civilă a cauzei în ceea ce privește măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.
În baza art. 445 pr.penală s-au anulat înscrisurile ce conțin operațiuni false,
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a constatat că, la data de 8.05.2006. pe rolul Tribunalului Bihora fost înregistrată cererea de rejudecare a cauzei în baza art 522/1 pr.pen. formulată de către condamnatul deținut în Penitenciarul Oradea.
În motivarea cererii sale condamnatul petent a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune, faptă prev. și ped de art 26 raportat la art 215 al. 2 și 3 pen, și sunt incidente dispozițiile art 522/1 pr.pen. fiind condamnat în contumacie pentru prima dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, a fost extrădat din Ungaria în baza sent. pen. din 4.04.2006 a Judecătoriei Budapesta.
Tribunalul Bihor prin sp.nr.42 pronunțată la 22.02.2007. a respins cererea de admisibilitate în principiu a rejudecării după extrădare a cauzei privindu-l pe condamnat, pe considerentul că, atâta timp cât a fost prezent la termenele de judecată acordate de instanța de fond, nu se poate susține că ar fi fost judecat și condamnat în lipsă în sensul prev. de art 522/1 pr.pen.
Prin dec. pen. nr. 67 pronunțată la 30.05.2007. Curtea de Apel Oradeaa admis apelul declarat de condamnat dispunând rejudecarea cauzei de aceeași instanță, pe considerentul că, sunt îndeplinite condițiile necesare admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare.
În considerentele deciziei date în apel s-a precizat că rejudecarea cauzei după extrădare este o nouă procedură specială care asigură celui condamnat ș extrădat, dreptul la un proces echitabil conform jurisprudenței CEDO, acordând posibilitatea acestuia de a fi audiat și a-și face apărările necesare - indiferent de faza procesuală - fond sau căi de atac-.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin dec. pen. nr. 3878/2007 s-a pronunțat în sensul respingerii acestuia, ca nefondat, menținând decizia recurată în totalitate.
În motivarea soluției, Înalta Curtea apreciat că sunt legale și temeinice considerentele expuse în decizia atacată, apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme instanțele s-au pronunțat asupra temeiniciei acuzației în materie penală fără ca petentul să fie audiat.
În acest context s-a reluat procedura în fața instanței de fond, care în condițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală a admis cererea condamnatului de rejudecare după extrădare.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor si inculpatul.
In motivele scrise, si prin intermediul reprezentantului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicita admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si pe cale de consecință a se respinge cererea de rejudecare in fond, deoarece, câtă vreme instanța, in urma readministrării probelor, a ajuns la aceeași concluzie, respectiv că vinovăția inculpatului este dovedita nu putea purcede la reindividualizarea pedepsei si la schimbarea modalității de executare, pentru că astfel a modificat nelegal o pedeapsa intrată in puterea lucrului judecat.
Pe același considerent, se afirmă că instanța in situația rejudecării cauzei după extrădare, nu putea constata, ulterior pronunțării unei hotărâri definitive, că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat sunt prescrise, pe motiv că s-au împlinit termenele de prescripție speciala in privința unor infracțiuni, deoarece a judeca in acest fel, ar însemna a trece peste puterea lucrului judecat.
Inculpatul, prin motivele scrise, și prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii, si in principal achitarea sa in baza art. 10 lit. b Cod procedura penala, iar in subsidiar a solicitat achitarea sa in baza art. 10 lit. d Cod procedura penală. În cazul în care se va menține condamnarea sa, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal. În motivarea apelului se arată că între - SA și firmele aparținând lui s-au desfășurat relații comerciale anterior acestui incident apreciat ca fiind circumscris sferei penalului. Arată că întotdeauna relațiile comerciale dintre aceste firme au fost corecte, iar faptul că la un moment dat nu a fost achitat prețul pentru o anumită cantitate produse, nu înseamnă că s-a produs vreo înșelăciune. Se mai arată că în, situația, în care se va aprecia că există infracțiunea de înșelăciune, din probele administrate, rezultă că aceasta a fost săvârșită de către celălalt inculpat, respectiv Pe de altă parte se susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.
Prin decizia penală nr. 40/A/2008 a Curții de Apel Oradeas -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de condamnatul și s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, respingându-se, în fond, cererea e rejudecare după extrădare formulată de condamnatul.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradeaa reținut că în mod greșit prima instanță a admis cererea de extrădare și a dispus reindividualizarea pedepsei, atâta timp cât, din probele administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să permită o asemenea reducere a pedepsei sau o altă stare de fapt decât cea reținută în cursul primei judecăți. Cât privește apelul declarat de inculpat pentru aceleași considerente s-a respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care, prin motivele scrise și oral, prin intermediul apărătorului său, a susținut în esență următoarele: - greșita încadrare juridică dată faptei de atestare în fals a plății și ridicării de sume de bani de la Banca Comercială "Transilvania" în zilele de 9 și 11 septembrie 1998, invocând în drept cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 Cod procedură penală; - condamnarea inculpatului pentru complicitate la înșelăciune, printr-o gravă eroare de fapt, caz de casare prev. de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală; - și în fine în subsidiar, cazul prev. de art. 385 ind. 9 alin. 1, pct. 14 Cod procedură penală constând în greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel.
Prin dec. pen. nr. 2962/24.09.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție B, a admis recursul condamnatului împotriva deciziei penale nr. 40 din 30.04.2008 a Curții de Apel Oradea, a casat decizia penală menționată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru Cauze cu minori.
Pentru a pronunța această hotărârea Înalta curtea reținut că, procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul, instanța de apel a încălcat prevederile imperative ce se cuprind în dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004, care garantează dreptul la un proces echitabil și persoanelor extrădate ce au fost condamnate - în lipsă-, cu atât mai mult, pentru prima dată în recurs, așa cum s-a procedat și în privința persoanei condamnate.
Raportându-se în considerente și dispozitiv - numai la prevederile art. 522 ind. 1 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de apel, voit sau nu, ignoră dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 care erau de strictă și imediată aplicare având în vedere procedura specială ce era ocazionată tocmai de extrădarea condamnatului și de judecarea și condamnarea sa în lipsă.
În acest context se impune ca instanța de apel să observe că cererea condamnatului viza un aspect legat de cooperarea judiciară internațională în materie penală, domeniu de activitate reglementat printr-o lege specială, respectiv, Legea nr. 302/2004 adoptată ulterior modificării aduse codului d e procedură penală prin legea nr. 281/2003 și care a introdus secțiunea IV (art. 522 ind. 1 Cod procedură penală.)
Ca un prim efect al extrădării în România, prin art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004 se reglementează expres și imperativ obligația rejudecării extrădatului, cu respectarea dispozițiilor art. 34 alin. 1 și desigur a celorlalte condiții impuse de text.
Observând condițiile impuse de acest text, respectiv, condamnarea persoanei extrădate în lipsă și existența unei cereri de rejudecare formulată de acesta, în contextul prevederilor art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, instanța de apel trebuia și era obligată să constate că procedura rejudecării după extrădare este obligatorie în cauză, în raport de prevederile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004 și de îndeplinirea condițiilor din acest text.
Cât privește concursul între două norme procesual penale4 din care una i9mpune rejudecarea după extrădare (art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004) iar alta era facultativă cu privire la același aspect (art. 522 ind. 1 Cod procedură penală), instanța de apel putea soluționa acest conflict, fie în temeiul regulii ce vizează sfera de aplicare a unei norme procesual penal și potrivit căreia norma specifică care reglementează situații particulare este întotdeauna - derogatorie de la norma generală, când reglementează aceeași materie.
Dar având în vedere data la care a fost modificată norma generală procesuală penală și introduse dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală respectiv prin Legea 281/2003 și data adoptării Legii nr. 302/2004 problema ar putea fi tratată și potrivit principiului aplicării legii procesuale în timp.
Dar, oricum ar fi rezolvată această problemă sau interpretate aceste dispoziții legale, este evident că în scopul desfășurării unui proces echitabil de natură a asigura pe de o parte, apărarea ordinii de drept, iar pe de altă parte, apărarea drepturilor și libertăților unei persoane se impuneau a fi respectate dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004, care obligau la rejudecarea cauzei după extrădare, atâta timp cât, persoana extrădată fusese judecată și condamnată în lipsă.
Și este evident, în raport de natura acestor dispoziții imperative că instanța de apel nu avea motive legale și nici latitudinea de a proceda la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, cu atât mai mult cu cât, în contextul discutat, dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală nu indicau decât procedura ce trebuia urmată în cazul rejudecării după extrădare și care nu are în vedere decât o fază a rejudecării potrivit art. 405-408 Cod procedură penală.
În fine, procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, instanța de apel a încălcat nu numai prevederile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004, a contravenit deciziei nr. 3878 din 15 august 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție care, cu autoritate de lucru judecat a stabilit că, în cauză, se impune rejudecarea după extrădare având în vedere că prevederile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004 - lege specială în condamnarea în lipsă a condamnatului și că în toate cazurile de extrădare, Ministerul Justiției se angajează la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.
Cu aceeași autoritate s-a mai reținut că, dacă în fața primei instanțe, condamnatul a fost prezent, judecata în apel și recurs s-a făcut în lipsa sa, iar dreptul la un proces echitabil este încălcat atunci când instanța se pronunță asupra acuzației în materie penală, considerându-l vinovat, fără ca acesta să fie ascultat.
Soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală și prin prisma încălcării art. 6 alin. 2 din Codul d e procedură penală prevederi potrivit cărora în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Ori, instanța de apel procedând la respingerea rejudecării după extrădare, cu încălcarea legii a respins - tot astfel - și apelul declarat de persoana condamnată.
Instanța de apel nu a răspuns multiplelor criti9ci- formulate de condamnat ce priveau fondul cauzei - deși avea această obligație potrivit art. 378 alin. 3 Codul d e procedură penală și deși avea atribuții de devoluare a fondului și obligația ascultării persoanei condamnate în contextul dispozițiilor art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, nu s-a conformat acestor dispoziții imperative.
Desigur instanța de apel încălcând aceste prevederi imperative nu a putut asigura recurentului dreptul la exercitarea unei căi de atac efective, încălcându-i drepturi procesuale care-i garantau dreptul la apărare și la un proces echitabil în sensul dispozițiilor interne și internaționale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat - în sensul legii - Asupra unor cereri esențiale pentru recurent de natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția procesului - ceea ce face în cauză incident cazul de casare înscris în art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Așa fiind, În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală se va proceda la admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
Procedând la judecarea după casare, instanța de apel a dispus ascultarea persoanei condamnate, precum și administrarea oricăror probe dacă găsește necesar în contextul rejudecării - după extrădare în apel - în raport de susținerile și motivele de apel invocate și examinate
Pentru aceste considerente motivele de recurs ce vizează nevinovăția susținute de recurent nu vor mai fi analizate în cuprinsul acestei hotărâri, urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei în apel.
În urma rejudecării cauzei în apel, ca urmare a casării deciziei penale nr. 40/30.04.2008 a Curții de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin intermediul reprezentantului său, a susținut apelul declarat în cauză, prin care solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, și pronunțarea unei noi hotărâri, de respingere pe fond a cererii de extrădare formulată de inculpatul apelant, arătând că menține concluziile formulate în cauză, anterior casării cu trimitere spre rejudecare, respectiv susține că cererea de rejudecare după extrădare nu este o cale extraordinară de atac și care nu dă dreptul unei persoane judecate și condamnate, în lipsă, în orice condiții, la rejudecarea cauzei, în caz contrar s-ar ajunge la anularea unor hotărâri judecătorești definitive, cu încălcarea autorității de lucru judecat. Se arată că rejudecarea după extrădare este un drept conferit persoanelor condamnate pentru respectarea dreptului la apărare și pentru garantarea desfășurării unui proces echitabil.
Ori, în prezenta cauză, în primă instanță și apel, a fost audiat inculpatul și martori, iar din probele administrate în cauză nu s-a schimbat cu nimic starea de fapt avută în vedere inițial la condamnarea inculpatului, iar din probe nu a rezultat nici un element care să justifice reținerea anumitor circumstanțe în favoarea inculpatului care să poată duce la reindividualizarea pedepsei, apreciind că, în acest context, se impune admiterea apelului Parchetului și desființarea hotărârii atacate.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului său, și pronunțarea în favoarea inculpatului, a unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât ar exista un dubiu care nu-i poate profita decât inculpatului. În subsidiar solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Bihor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev de art.378 Cod procedură penală, Curtea va reține că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
Astfel, apreciem criticile Parchetului, ca fiind neîntemeiate, și acesta prin prisma considerentelor deciziei penale nr, 2962/24 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție B unde se arată că dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2004 impune rejudecarea cauzei după extrădare, atâta timp cât persoana judecată fusese judecată și condamnată în lipsă. Totodată se arată că, instanța de apel nu avea motive legale și nici latitudinea de a proceda la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, cu atât mai mult cu cât, în contextul discutat, dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod procedură penală nu indicat decât procedura ce trebuia urmată în cazul rejudecării după extrădare și care nu are în vedere decât o fază a rejudecării potrivit art. 405-408 Cod procedură penală.
În fine, procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, instanța de apel a încălcat nu numai prevederile art. 72 al. 2 din Legea 302/2004, dar a contravenit și deciziei nr. 3878/15 august 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție care, cu autoritate de lucru judecat a stabilit, că, în cauză, se impune rejudecarea după extrădare, având în vedere că prevederile art. 72 alin. 2 din Legea 302/2007 - lege specială în materie, a condiționat rejudecarea la cerere a cauzei, doar de condamnarea în lipsă a condamnatului și că în toate cazurile de extrădare, Ministerul Justiției se angajează la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.
Față de aceste considerente și văzând și dispozițiile art. 385 ind. 18 Cod procedură penală unde se arată că "instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului", apreciem că apelul Parchetului este neîntemeiat, instanța de apel nemaiputând pronunța încă o dată, aceeași soluție, de respingere în fond, a cererii de rejudecare după extrădare, formulată de inculpatul.
De asemenea referitor la criticile formulate de inculpatul, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Susținerile inculpatului, în sensul că nu i se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, trebuind a fi achitat fie potrivit art. 10 lit. c, fie potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b sau d Cod procedură penală sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În mod corect și judicios, a reținut instanța de fond, făcând trimitere la considerentele deciziei penale 3316/7 iulie 2003a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și că nu se poate susține că activitatea desfășurată de acesta s-ar circumscrie relațiilor comerciale întrucât acesta s-a angajat în obligații contractuale care într-adevăr nu au fost respectate și nicidecum sferei ilicitului penal. Pe de altă parte din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul reprezentantul - Com SRL în dauna părții vătămate - SRL, iar această infracțiune are întrunită atât latura obiectivă cât și latura subiectivă.
Astfel, ideea intrării inculpatului e în afaceri a aparținut inculpatului. În acest sens, eae xplicat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății modul în care a ajuns în România și cum a devenit administrator de firmă la propunerea lui care l-a ajutat să cumpere societatea - SRL aleasă din publicațiile în ziare iar ulterior să facă acte deoarece nu cunoștea limba română. Inculpatul a avut o atitudine nesinceră și refractară și doar în măsura punerii în fața unor acte și dovezi din care rezulta că el personal este implicat a făcut declarații, urmărind de fiecare dată să crea impresia că nu a profitat de pe urma afacerii derulate de inculpatul
Astfel la 29.01.1999. asistat de avocat a declarat că la sfârșitul lunii iulie 1999 s-a întâlnit întâmplător cu e și a aflat de la acesta că are societate comercială în O care se ocupă printre altele de comercializarea produselor petroliere precum și că vrea să se stabilească în România.
A fost interesat de cele spuse de pentru că acesta i-a relatat că urma să obțină licența de import și să aducă carburanți din Ucraina și voia și el să stabilească relații comerciale prin intermediul lui în Ucraina și.
La 2.02.1999.confruntat cu inculpatul e atunci când ultimul a explicat condițiile în care a ajuns să dețină o firmă și că a fost trimis de la - SRL ca să cumpere 36.000 litri motorină pe care i-a plătit cu bani dați de,acesta a refuzat să răspundă la întrebare invocând lipsa apărătorului.
Inculpatul confruntat cu G director de desfacere la - SRL O, nu a contestat faptul că s-a interesat de condițiile în care ar putea cumpăra carburanți luând chiar și ofertă de prețuri și că după câteva zile însoțit de inculpatul s-a prezentat la - SRL și deoarece nu putea vorbi bine românește, au discutat condițiile de achiziționare a cantității de 36.000 litri benzină.
Nu a negat nici faptul că transportul de la depozitul s-a făcut cu o cisternă care îi aparținea.
Inculpatul la recunoscut că toate transporturile de benzină și motorină de la depozitul din la rezervoarele sale s-au făcut cu cisterne, care-i aparțineau sau le avea închiriate din Ungaria, având șoferi unguri.
Inculpatul a susținut că după prima livrare nu a făcut nici un act de dispoziție în legătură cu carburantul care a rămas în rezervoarele de la depozitul inculpatului și că nu a înregistrat actele în contabilitate.
La propunerea lui care s-a oferit să vândă benzina achiziționată cu 100 lei în plus față de prețul de livrare și să împartă câștigul, s-a deplasat din nou la - SRL și a cerut să i se livreze cantități mai mari de benzină și motorină circa 3-5 cisterne. Deoarece prima plată a făcut-o prompt, directorul a acceptat să primească un bilet la ordin, scadent la 15.09.1998. cu condiția să fie girat de inculpatul.
Acel bilet la ordin a fost predat lui care s-a prezentat personal la directorul de vânzări, martorul G, căruia l-a predat și acesta fără să verifice dacă datele de identitate corespund l-a primit.
Acesta a fost momentul în care cei doi inculpați au reușit să convingă societatea parte civilă că sunt comercianți serioși și că vor achita costul carburanților livrați.
Toate cantitatea a fost livrată în trei tranșe - prima 2-3.09. - 71.000 litri motorină, a doua tranșă în 5.09. - 36.000 litri, iar a treia tranșă 10.09. - 71.100 litri benzină, au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de 613.539.110 lei.
Marfa livrată de - SRL a fost transportată cu mijloacele de transport ale - SRL al cărei administrator era inculpatul și a fost depozitată în rezervoarele închiriate de aceeași societate.
Această cantitate de benzină și motorină nu s-a aflat niciodată la dispoziția inculpatului iar inculpatul pentru a fi apărat de eventualele acuze a simulat cumpărarea a aproximativ 100.000 litri benzină și motorină.
Pentru ca aparența de legalitate să fie creată s-a deplasat împreună cu inculpatul și cu contabila firmei - SRL martora R la Banca Transilvania unde a deschis cont pentru - Com SRL O și prin operațiuni care s-au efectuat numai scriptic, au intrat și au ieșit în și din contul - Com SRL O 193.675.680 lei la 9.09.1998. și 147.599.683 lei la 11.09.1998.
În legătură cu acest moment este de observat că în declarația dată la 2.02.1999, la procuror, inculpatul a declarat inițial că ordinele de plată au fost semnate și depuse de el, la Banca Transilvania și că nu a fost însoțit niciodată la această bancă de inculpatul. în fața declarațiilor inculpatului și martorei, a revenit și a declarat că cele două cereri către Banca Transilvania făcute de la 9.11. și 11.11.1998. prin care cerea să i se elibereze în numerar sumele de 147.599.683 lei la și 193.675.680au fost făcute de el și a făcut acest lucru rugat de care l-a însoțit la banca.
Din toate aceste declarații, interogatorii și confruntări, coroborate cu actele la care s-a făcut referire, rezultă că inculpatul deși putea să cumpere direct prin firma sa " " SRL carburanți de la Firma " " SRL, l-a implicat pe inculpatul e, cetățean străin, a cărui afaceri le-a programat și condus el, făcând în așa fel ca să evidențieze o afacere în pierdere pentru inculpatul în fața autorităților fiscale.
Deși prin declarația martorului G și a inculpatului s-a făcut dovada că livrarea de carburanți s-a făcut numai în urma garantării de către inc. - acesta fiind persoana care a prezentat bilanțul la ordin cu mențiunea pe verso a apărării, inculpatul a negat acest lucru acceptând doar că el a fost cel care a înaintat biletul la ordin la rugămintea lui dar nu l-a semnat pentru girant.
După ce s-a văzu în posesia cantității de circa 160.000 benzină i-a dat inc., 32.000.0000 lei și i-a cerut să plece din țară dacă vrea să nu aibă probleme.
Pe lângă faptul că inc. a făcut operațiuni fictive prin care să creeze aparența de legalitate a cumpărării de către - " SRL a unor cantități de carburanți pentru care a și achitat către - Com SRL O, 341.275.363 lei la 9 și 11.09.1998. pentru restul carburanților care deși au rămas în rezervoarele sale a susținut fără a putea produce dovezi, că din dispoziția lui, a predat carburanții unei firme din județul S
Așa fiind, instanțele deși au reținut corect desfășurarea acțiunilor întreprinse de inculpați, nu au acordat semnificație - absurdității interpunerii unui terț - în raporturile comerciale pe care - SRL( terț) le putea desfășura cu - SRL, mai ales că prin aceasta nu se obținea nici un câștig.
Se impune observația că această întrepunere privește o societate - Com SRL, care nu poseda mijloace de transport, nu avea rezervoare de depozitare și care a folosit mijloacele de care dispunea societatea inculpatului atât mijloace de transport cât și de depozitare.
Așa cu declarat martorii și inculpatul, toate activitățile societății - Com SRL au fost desfășurate de inculpatul, el l-a însoțit pe inc. la - SRL, el a fost cel care a dus ordinul de plată cu mențiunea girării, chiar dacă nu el este cel care a executat semnătura datele buletinului sunt ale lui, tot el l-a dus pe la Banca Transilvania unde i-a deschis cont și unde s-au efectuat acele operațiuni de " inginerie financiară" cu sume care s-au rulat prin conturi fără a fi efectiv depuse sau ridicate.
Din rapoartele de constatare tehnico științifică rezultă că toate cererile adresate BRD, Transilvania, biletul la ordin emis la 13.08.1998. pe numele - Com SRL precum și facturile acestei societăți au fost scrise de inculpatul.
. a declarat la 29.01.1999. că nu știe cine a ridicat cantitățile de carburant de la - SRL și nici cui au fost vândute dar că a întocmit facturi pentru acele cantități către - SRL, însă nu a urmărit ce s-a întâmplat și nici dacă s-a încasat contravaloarea carburantului vândut.
Inculpatul a mai adăugat că după ce a fost dus a doua oară la bancă de inc., și-a dat seama că ceva nu este în regulă că acesta nu lucrează corect, presupunere care i s-a adeverit deoarece inculpatul i-a dat 32.000.000 lei și i-a cerut să plece din țară accentuând că o să aibă probleme o lungă perioadă de timp dacă nu face acest lucru.
Din declarațiile martorilor și a inculpatul rezultă că activitatea infracțională a fost concepută de inculpatul acesta folosindu-l pe căruia i-a creat imaginea de comerciant serios și credibil de produse petroliere. In acest fel a reușit inducerea în eroare a civile p. care dacă ar fi cunoscut adevărate situație a - Com SRL nu ar fi acceptat să livreze fără plată sau garanții serioase aproape 160.0000 li carburanți.
De menționat, că, cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare a fost audiat inculpatul (inclusiv de instanța de apel, fila 26) ocazie cu care inculpatul arată că-și menține poziția avută în vedere cu prilejul soluționării cauzei pe fond, respectiv existența unei stări de fapt, proprii unor relații de afaceri și nu a unei infracțiuni.
Declarația inculpatului este însă combătută prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
În acest sens reaudiat fiind, martorul (fila 18 dosar - a Tribunalului Bihor ), arată că ". aduc aminte că inculpatul administra o societate comercială care se numea cred- SRL (societate administrată de fapt de inculpatul ), și de regulă venea la sediul societății noastre personal, pentru a încheia afaceri. că raporturi directe și personal cu inculpatul avea G, șeful departamentului produse petroliere din cadrul -. Plata știu că se făcea cu bilete la ordinpe care le aducea inculpatul și le completaneexistând probleme cu privire la plăți.". totodată martorul susține că-și menține întru totul declarația dată în cursul procesului inițial, ori în declarație din cursul urmăririi penale fila 156-157 dosar urmărire penală, același martor afirmă că ".după alte câteva zile, și au venit și au solicitat de la - SRL o cantitate mai M de produse petroliere cu plata prin bilet la ordin. Nici de această dată nu am participat la discuție dar fiind în aceeași încăpere îmi amintesc că, G le-a spus celor doi că - SRL este o firmă mai nouă, darcă acceptă biletul de ordin dacă este girat de.Nu am cunoștință despre completarea biletului la ordin, doarverbal a spus că girează pentru.". (De menționat că inculpatul nu recunoaște acest aspect, respectiv că ar fi girat acel bilet la ordin). Martorul G reaudiat de instanța de apel cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare (fila 64) arată că ". citindu-mi-se o parte din declarația pe care am dat-o în cursul urmăririi penale filele 152-153, vreau să menționez că este întru totul adevărat cele relatate acolo, dar datorită trecerii timpului acum nu-mi amintesc toate detaliile. . amintesc însă că inculpatul a venit cu acel pe care l-a recomandat ca fiind o cunoștință. . amintesc de asemeneacă inculpatul a vorbit cu mine și mi-a spus și verbal că girează pentru plata acestui bilet la ordin eliberat de firma -.. amintesc de asemenea că personal inculpatul mi-a adus acel bilet la ordin." Totodată martora (fila 73 dosar apel) reaudiată fiind cu ocazia rejudecării după extrădare arată că ".Nu-mi amintesc cu exactitate dar cred că în data de 09.09.1998 când numita s-a prezentat la ghișeul băncii unde lucram eu, acesta mi-a prezentat suma de bani pe care vroia s-o depună în numerar, dar eu nu am procedat la numărarea ei. Arat aceste lucruri după ce mi s-a citit o parte din declarația pe care eu am dat-o în data de 05.02.1999 (fila 241 dosar urmărire penală).
Ca urmare, în acest context, apreciem că această interpretare a probațiunii efectuată de instanța de fond, atestă fără dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată apreciem că fiind neîntemeiate și criticile formulate de Parchet, referitor la imposibilitatea reducerii pedepsei, schimbării modalității de executare a acesteia sau constatarea prescripției răspunderii penale, cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare, pe motiv că s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, și că potrivit dispozițiilor art. 522 ind. 1 Cod procedură penală se poate modifica soluția pronunțată numai în situația în care în urma readministrării probelor s-ar ajunge la o soluție diametral opusă, ceea ce nu este cazul în speța dată.
Instanța apreciază însă, că scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului său la apărare. Deci, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată finalizată cu o nouă hotărâre, cu consecințe în ce privește situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică sau chiar tratamentul sancționator.
În acest sens, chiar dată art. 522 ind. 1 Cod procedură penală face trimitere la dispozițiile legale aplicabile în materia revizuirii, această referire este una limitată procedura de rejudecare și la soluțiile care pot fi date la finalizarea acesteia.
Cu alte cuvinte, deși sunt în parte identice revizuirea și rejudecarea, în caz de extrădare au o finalitate distinctă: dacă revizuirea implică înlăturarea unor erori esențiale asupra faptelor reținute într-o hotărâre definitivă (în esență, a condamnării unei persoane nevinovate sau a achitării dispuse în mod neîntemeiat) rejudecarea în caz de extrădare are în vedere dreptul persoanei care a fost judecată și condamnată în lipsă de a-și exercita dreptul la apărare într-un nou ciclu procesual.
În lipsa unei dispoziții legal în sens contrar, rezultă că rejudecarea în caz de extrădare nu se va limita la înlăturarea unei grave erori de fapt, constând în eventuala condamnare a unei persoane nevinovate, ci va putea avea afecte inclusiv în privința individualizării pedepsei, în măsura în care probatoriul administrat cu ocazia rejudecării va conduce la o altă concluzie decât cea stabilită în această privință în primul ciclu procesual.
În concluzie, chiar dacă situația de fapt și vinovăția inculpatului rămâne aceeași în urma probatoriului administrat cu ocazia rejudecării, cererea inculpatului va putea fi admisă exclusiv cu privire la individualizarea pedepsei.
Ori, în speță, apreciem că în mod corect, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b și c Cod penal, constând în recuperarea integrală de către inculpat a prejudiciului cauzat părții vătămate, faptul că inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare, dar și timpul scurs de la data comiterii faptei și până în prezent, (respectiv 11 ani), cu consecința reducerii pedepsei și a schimbării modalității de executare a acesteia din privare de libertate în suspendare sub supraveghere, scopul preventiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Pentru toate considerentele arătate anterior, respectiv rejudecarea cauzei sub toate aspectele, apreciem de asemenea că, că în mod corect și judicios, instanța de fond a constatat și prescrierea răspunderii penale a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual și cea de instigare la uz de fals, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.
Față de cele ce preced, instanța în baza art. 379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 330 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o va menține în întregime.
Suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
Respinge ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 330 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care o menține în întregime.
Suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER
Red. jud,
În concept 07.07.2009
Red. dec.
Tehnored. Gref.
10.07.2009/2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Rus Claudia
