Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 288/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 328/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 288
Ședința publică de la 23 FEBRUARIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSURILOR declarate de inculpații - și împotriva încheierii din data de 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La prima strigare cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați - și, personal,aflați în stare de libertate, reprezentați juridic de avocat apărător din oficiu, avocat, cu delegație de asistență juridică obligatorie, depusă la dosar. Se prezintă interpret de limba,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat colaborator al apărătorului ales al recurenților - inculpați, avocat, și solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se prezenta apărătorul ales al inculpaților; la întrebarea instanței, avocat colaborator precizează că apărătorul ales se va prezenta în instanță și va depune la dosar și delegația avocațială, insă la acest moment se află în imposibilitate de prezentare, fiind angajată intr-un alt dosar ce se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se legitimează recurenții - inculpați - - cu Carte rezidență seria - nr. 02203 (CNP -) și - cu seria - nr. - (CNP -).
Recurentul - inculpat precizează că cunoaște limba română, și nu are nevoie de interpret.
Recurenții - inculpați confirmă faptul că au apărător ales, și nu sunt de acord cu desemnarea unui apărător din oficiu care să le apere interesele în acest proces; solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se prezenta apărătorul ce l-au angajat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii.
Curtea, după deliberare, dispună lăsarea cauzei la a doua strigare, punând totodată în vedere recurenților - inculpați să ia legătura cu apărătorul ales, în cauză nefiind depusă nici împuternicire avocațială, și, cu atât mai puțin, o cerere de lăsarea a cauzei la a doua strigare, pentru imposibilitate de prezentare.
La a doua strigare a cauzei,la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați - și, personal, aflați în stare de libertate, reprezentați juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
De asemenea, a răspuns avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar, pentru intimații - inculpați - și
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar, pentru recurenții - inculpați - și, solicită instanței să ia act că delegația sa a încetat, față de prezența apărătorului ales al recurenților - inculpați, la acest termen de judecată.
Curtea, atrage atenția apărătorului ales al recurenților - inculpați cu privire la faptul că interpretul de limba s-a prezentat la prima oră în instanță, iar onorariul ce se impune acordat acestuia pentru prestația în fața instanței se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
Apărătorul ales al recurenților - inculpațiînvederează instanței că a fost angajată într-un alt dosar, ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta fiind motivul imposibilității sale de prezentare la prima strigare a cauzei; cu privire la onorariul interpretului de limbă precizează că, dacă instanța va dispune, acesta va fi suportat de către inculpați.
Reprezentantul Ministrului Public, în raport de obiectul cauzei, respectiv luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, apreciază că se impune audierea acestora, dacă sunt de acord să dea declarații în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al recurenților - inculpațise opune audierii inculpaților la acest termen, acesta fiind unul dintre motivele prezentului recurs; apreciază că audierea inculpaților nu se poate realiza direct în faza de judecată a recursului, în condițiile în care, prin cererile formulate de apărare, privind nelegalitatea, se critică încălcarea dispozițiilor art. 143 Cpp, care prevăd că, luarea măsurii arestării preventive se ia numai după ascultarea inculpaților.
Față de aceste considerente, solicită instanței să ia act de poziția procesuală exprimată la acest termen de apărare, în sensul că se opune ascultării inculpaților, direct în calea de atac. Depune la dosar motivele de recurs, pe care le susține și oral.
Astfel, critică încheierea recurată pe motive de nelegalitate; primul motivul de recurs invocat este vizează încălcarea cerințelor esențiale ale art. 145 alin. 1 Cpp.
Solicită instanței să constate nulitatea încheierii pronunțată la 05.02.2009, prin care Tribunalul Bucureștia luat măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi țara, cu încălcarea exigențelor art. 145 alin.1 Cpp, text de lege care trimite la art.143 Cpp și care prevede, la alin.1, că orice măsură preventivă se ia de către instanța de judecată, inclusiv măsurile restrictive de libertate, numai după ascultarea inculpatului.
Pe cale de consecință, apreciază că încheierea recurată este lovită de nulitate, pentru acest prim motiv de recurs.
Al doilea motiv pentru care apreciază că este lovită de nulitate încheierea instanței de fond, este acela că nu s-a verificat legala sesizare, potrivit art. 300 Cpp.
Și cel de-al treilea motiv de recurs, vizând încălcarea art. 136 Cpp, vizează tot nelegalitatea încheierii instanței de fond
Curtea, după deliberare, apreciază că nu se impune audierea inculpaților, în raport de obiectul cererii deduse judecății, măsura supusă controlului instanței de recurs și motivelor de recurs invocate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurenților - inculpați,așa cum a precizat și anterior, trei sunt motivele de recurs pe care le invocă, în baza cărora solicită să se constate nelegalitatea și, pe cale de consecință, nulitatea parțială a încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, prin care s-a dispus luarea măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi țara.
Solicită instanței să constate că această măsură nu poate intra în puterea lucrului judecat, nu poate căpăta eficiență juridică, în raport de modalitatea concretă în care a fost dispusă, cu încălcarea exigențelor textelor din procedura penală, care prevăd felul în care se dispune această măsură.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea în partea a încheierii instanței de fond, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,unde, dacă se va aprecia necesar, măsura va fi reluată în discuție, cu respectarea cerințelor legale.
Primul motiv de nelegalitate este acela că, instanța nu avea competența pentru a dispune o astfel de măsură; potrivit art. 300 Cpp, la primul termen cu procedura legal îndeplinită, instanța verifică legala sesizare, și numai o instanță ce a fost legal sesizată poate să dispună măsuri în dosar.
Așa cum se poate constata dosarul este complex, cu elemente de extraneitate, și nici una din faptele reținute în sarcina inculpaților nu a fost săvârșită pe teritoriul României, motiv pentru care, una dintre cererile ce le va formula instanței de fond, va fi aceea de a constata că nu este competentă să soluționeze această cauză, în raport de faptul că nu există nici una dintre cerințele codului penal care să angreneze exigența teritorialității, sau aplicării legii penale, cu element de extraneitate. Această chestiune o va invoca în fața instanței de fond, insă, solicită instanței de recurs să constate că, înainte de orice dispoziție, instanța Tribunalului București trebuia să aștepte punerea în discuție a disp. art.300 Cpp, privind legala investire, și doar în măsura in care constata că este legal sesizată, putea să treacă și să dispună alte măsuri în dosar.
A doua cerință ce nu a fost îndeplinită, și care lovește hotărârea instanței cu nulitate, constă în neîndeplinirea cerințelor art. 145 alin. 1 teza finală, care prevăd că măsura obligării de a nu părăsi localitatea, poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 alin. 1 Cpp.; solicită instanței de recurs să constate că nu este realizată nici una din cele două exigențe cerute de lege.
A treia critică de nelegalitate vizează neîndeplinirea cerinței art. 136 alin.1 Cpp, text ce prevede condițiile generale pe care le are în vedere magistratul - judecător atunci când dispune o măsură, fie privativă, fie restrictivă de libertate, și anume existența unor elemente din care să rezulte că inculpatul, dacă nu se ia față de el această măsură, s-ar putea sustrage de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
În consecință, față de toate aceste elemente, apreciază că măsura luată de către instanța de fond a fost dispună cu respectarea temeiurilor legale, și fără să se verifice elementele preliminare ale investirii, aspecte față de care se impune admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierii recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea rediscutării acestei măsuri, după îndeplinirea exigențelor legale.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, într-adevăr, dispozițiile art.145 ind.1 Cpp fac trimitere la dispozițiile art.145 Cpp, iar acestea din urmă prevăd că măsura obligării de a nu părăsi țara se ia cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 alin. 1 Cpp.
Instanța de fond, deși inculpații au fost prezenți la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive, nu a procedat la audierea acestora, așa cum prevede dispoziția legală la care se face trimitere; deși avea această obligație, respectiv aceea de a proceda la audierea inculpaților anterior luării măsurii preventive, instanța nu a procedat în acest fel.
Față de aceste considerente, apreciază că, sub acest aspect, se impune admiterea recursurilor declarate de către inculpați, casarea în parte a încheierii recurate, și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru a se rejudeca măsura obligării de a nu părăsi țara, prin prisma dispozițiilor art.145 ind.1 Cpp, raportat la art.145 Cpp
În ceea ce privește împrejurarea că instanța nu a verificat dispozițiile referitoare la sesizare, legea nu stabilește nici un moment la care instanța ar putea să ia în discuție măsura obligării de a nu părăsi țara, deci nu condiționează luarea în discuție a acestei măsuri, de vreun moment procesual; ceea ce era esențial, era ca acea cauză să fie dedusă judecății, ori instanța era deja sesizată cu rechizitoriu.
Sub acest aspect, apreciază că susținerile sunt neîntemeiate.
S-a făcut referire și la celelalte condiții prev. de art.143 Cpp, dispoziții care, în opinia acuzării, vizează temeinicia întrucât, în afara audierii inculpaților, legea mai prevede existența în cauza a probelor și indiciilor temeinice; apreciază că sub acest aspect măsura este temeinică, întrucât există probe și indicii temeinice, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond, că au fost respectate disp. art.136 Cpp, măsura impunându-se pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere că inculpații sunt cetățeni străini, cu domiciliul în străinătate.
Apreciază ca primează motivul invocat anterior de către apărare, respectiv neaudierea inculpaților, sens în care solicită admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul - inculpat -, având cuvântul, prin intermediul translatorului de limbă, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită instanței să constate că de 10 luni se află în stare de libertate, și nici un moment nu a intenționat să părăsească teritoriul României. Precizează că este nevinovat, și dorește să dovedească acest fapt.
Recurentul -inculpat, având cuvântul, de asemenea, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că în cele 10 luni. De când este în stare de libertate, a fost plecat de mai multe ori din țară, însă a revenit de fiecare dată și s-a prezentat în instanță, dorind sa-și dovedească nevinovăția.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 05.02.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus față de inculpații -, -,în temeiul art.145 Cod procedură penală măsura preventivă de a nu părăsi țara; în temeiul art.1451alin.2 rap. la art.145 alin.1 Cod procedură penală a stabilit în sarcina inculpaților următoarele obligații:
-să se prezente la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați,
-să se prezente la organul de poliție desemnat cu supravegherea, din raza de domiciliu a fiecărui inculpat, conform programului de supraveghere stabilit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată,
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-în baza art.1451alin.2 Cod procedură penală rap. la art.45 alin.12Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri obligația de a nu lua legătura cu martorii, și.
-în baza art.1451alin.2 Cod procedură penală rap. la art.145 alin.22Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor stabilite se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.398/P/2006 inculpații au trimiși în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, după cum urmează:
--, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 pct.1 și 3 din Legea nr.39/2003, a două infracțiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.6 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.75 lit.a Cod penal; -, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 pct.1 și 3 din Legea nr.3, a unei infracțiuni de complicitate la organizarea, conducerea și finanțarea traficului internațional de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 și rap. la art.3 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.4 Cod penal și a trei infracțiuni de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.4 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și art.75 lit.a Cod penal; - -, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 pct.1 și 3 din Legea nr.39/2003, a unei, infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.6 Cod penal combinat cu art.2 lit.c pct.2 din Legea nr.39/2003 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.75 lit.a Cod penal; -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri are risc prev. de art.2 alin.1 și 2, art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.33 lit.a Cod penal.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpaților a constatat în aceea că inculpații inculpatul -, în perioada 23.03.2004 - 14.12.2007, împreună cu inculpatul a inițiat, constituit un grup infracțional organizat, la care ulterior au aderat inculpatul și alte persoane, între care sunt numiții, și alții, organizație criminală specializată în traficul internațional de stupefiante, aceștia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autoritățile judiciare competente din Ungaria, Bulgaria și Turcia.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că în perioada 23.03.2004- I4.12.2007, împreună cu inculpatul - a inițiat, constituit un grup infracțional organizat, la care ulterior au aderat inculpatul și alte persoane, între care sunt numiții, și alții, organizație criminală specializată în traficul internațional de stupefiante, aceștia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autoritățile judiciare competente din Ungaria, Bulgaria și Turcia.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că în perioada iunie 2007- 14.12.2007, a aderat la un grup infracțional organizat care a fost inițial constituit de inculpații - și, la care ulterior au aderat și alte persoane, între care și numiții, organizație criminală specializată în traficul internațional de stupefiante, aceștia efectuând trei transporturi de droguri de mare risc, estimate la aproximativ 100 kg heroină, capturile de droguri fiind efectuate de autoritățile, judiciare competente din Ungaria, Bulgaria și Turcia.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că acesta a transportat la începutul anului 2004 din Turcia până la intrarea în Ungaria cantitatea de 10,5 kg heroină și a introdus precum și a scos în/din România această cantitate de droguri, cu care a fost depistat la data de 23.04.2004 de autoritățile ungare din Punctul Vamal, droguri ce erau ascunse în autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare B-33-, condus de acesta.
Instanța de fond a constatat din oficiu, că se impune luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara deoarece în privința fiecăruia sunt întrunite exigențele art.143 alin.1 Cod procedură penală ce rezultă din materialul probator administrat faza urmăririi penale, și în special procesele - verbale de redare în scris comunicări lor telefonice interceptate în cauză, mențiunile proceselor - verbale percheziție domiciliară, declarațiile martorilor sub acoperire cu nume de cod, și ale martorilor,, ale numiților, actele de cercetare penală efectuate în cadrul comisiilor rogatorii dispuse către autoritățile judiciare din Turcia, Ungaria și Bulgaria, cu privire la inculpați, și declarațiile date de aceștia în cadrul comisiilor rogatorii.
Relevante sunt și declarațiile martorului cu privire la achiziționarea de către inculpatul prin intermediul inculpatului a autoturismului marca Mercedes 200D ce a fost ulterior utilizat de către inculpați pentru transportul de heroină, prin introducerea drogurilor într-un locaș special amenajat în rezervor, cantități ce au fost depistate de către autoritățile vamale din Ungaria la data de 23.03.2004.
Apărările inculpatului, în sensul că deplasările efectuate cu acest autoturism au fost făcute pentru efectuarea reparațiilor necesare, iar alimentarea autoturismului cu combustibil la cantități mai mici decât capacitatea rezervorului s-ar fi făcut întrucât autoturismul nu indica exact nivelul de umplere cu combustibil a rezervorului sunt vădit nesincere și lipsite de credibilitate, în cursul controlului efectuat la autoturism de către autoritățile ungare la momentul trecerii frontierei rezultând că rezervorul acestuia prezenta urme de transformări la care s-au făcut suduri, iar în portbagaj era un miros puternic de motorină, pentru cazul în care ar fi folosit un câine dresat, acesta să nu semnaleze existența narcoticului în rezervor.
Tribunalul a avut în vedere și mențiunile raportului de expertiză tehnică auto efectuat de autoritățile bulgare cu privire la autoturismul marca Opel Vectra cu număr înmatriculare B-33- cu ajutorul căruia inculpații - și au introdus efectuat un transport de heroină din Turcia, transport depistat de autoritățile bulgare la data de 19.02.2005, din care rezultă că acest autoturism a fost modificat în vederea acestei activități infracționale, raportul de expertiză fizico-chimică efectuate asupra substanței găsite în rezervor confirmând faptul că această substanță este heroină.
Probele administrate în cauză au relevat de asemenea că numitul care conducea acest autoturism făcea parte din grupul constituit din cei patru inculpați, iar acest transport s-a făcut la indicațiile și sub supravegherea inculpaților și -, acesta din urmă însoțind transportul în alt autoturism, din procesele verbale privitoare la conținutul cartelelor telefonice folosite de inculpați și de conducătorul autoturismului reieșind că aceștia păstrau permanent legătura telefonic, existența acestei legături reieșind și declarațiile numitului, în fața autorităților judiciare bulgare, la 25.02.2005, în care acesta relatează că mașina pe care o conducea a primit-o de la inculpatul, iar acesta împreună cu inculpatul - sunt implicați în traficul de droguri, acesta din urmă fiind conducătorul rețelei.
În ceea ce privește transportul de droguri efectuat în data de 14.12.2007 de inculpații -, și, de 55,457kg heroină, capturate de autoritățile turce, indicii temenice și concludente în sensul săvârșirii acestei fapte rezultă din procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate imediat anterior acestei capturi de către inculpatul - cu ceilalți membri ai grupării infracționale, procese - verbale coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a apreciat că luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara se justifică din prisma dispozițiilor art.136 Cod procedură penală, corespunzând scopului procesului penal, și asigurând condițiile bunei administrări a cauzei.
Luarea acestei măsuri se justifică prin prisma gravității concrete deosebit de ridicate a activității infracționale desfășurate de inculpați, gravitate relevată de modalitatea extrem de laborioasă în care a fost stabilită gruparea infracțională, au fost realizate transporturile de droguri, în condiții în care, la o vigilență mai redusă a autorităților judiciare ar fi permis inculpaților să continue și în prezent această activitate, cantitățile mari ce erau transportate în acest mod, perioada îndelungată de timp, din 2004 până în 2007, în care s-a desfășurat activitatea infracțională, elemente la care se adaugă gravitatea generică a infracțiunii de trafic de droguri, relevată de consecințele grave pe care consumul acestor substanțe îl are asupra cumpărătorilor lor, în general persoane tinere, amploarea notabilă pe care acest fenomen a căpătat-o în special pe raza municipiului B, manifestându-se ca un adevărat flagel, condiții în care se impune din partea autorităților judiciare o atitudine fermă în vederea diminuării acestui fenomen.
Toți cei patru inculpați au avut o poziție procesuală nesinceră în cursul urmăririi penale, iar inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Luarea acestei măsuri urmărește ocrotirea ordinii publice și, având în vedere natura acesteia, faptul că nu are un caracter privativ de libertate (de altfel pe parcursul urmăririi penale s-a luat față de inculpați măsura arestului preventiv revocată însă pe parcursul urmăririi penale de instanțele de control judiciar) limitând inculpaților doar posibilitatea de a părăsi teritoriul țării, astfel încât ingerința adusă dreptului de deplasare al acestora este întru totul justificată și proporțională cu scopul urmărit.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții - inculpați critică încheierea pentru nelegalitate motivat de faptul că la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu s-au respectat cerințele art.1451rap. la art.145 alin.1și art.143 Cod procedură penală în sensul că inculpații nu au fost audiați în această calitate de către instanță, drepturile procesuale ale acestora fiind nesocotite.
O altă critică privind nelegalitatea măsurii se referă la faptul că instanța nu a verificat regularitatea sesizării, cum impune art.300 Cod procedură penală, ceea ce o împiedica să ia orice altă măsură procesuală.
Inculpații invocă și netemeinicia măsurii dispuse întrucât nu este justificată măsura preventivă luată față de aceștia, în cauză neexistând elemente că inculpații s-ar sustrage procesului penal.
Curtea, examinând potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală recursurile inculpaților se constată că acestea sunt întemeiate.
Din lucrările dosarului rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu în stare de libertate, iar măsura preventivă criticată a fost dispusă din oficiu de către instanță pentru considerațiunile arătate în încheiere. Chiar dacă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara reglementată de art.1451Cod procedură penală este o măsură neprivativă de libertate (dar cu impunerea față de inculpat a unor obligații prevăzute de lege) dintre cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală, la luarea acesteia trebuie respectate aceleași garanții procesuale ca în cazul oricărei măsuri preventive.
Art.1451alin.2 Cod procedură penală prevede că disp. art.145 Cod procedură penală se aplică în mod corespunzător, iar acest din urmă text prevede la alin.1 că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se i-a de instanță în cursul judecății "numai dacă sunt întrunite condițiile" prevăzute de art.143 alin.1 Cod procedură penală. Ori art.143 alin.1 Cod procedură penală prevede dincolo de orice îndoială că o măsură preventivă se poate dispune numai după ascultarea inculpatului în prezența apărătorului și dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Reiese că obligația principală a instanței atunci când dispune o măsură preventivă este aceea de a asculta pe inculpat în prezența avocatului său, împrejurare în care inculpatul poate uza de dreptul la tăcere stipulat în art.70 Cod procedură penală, dar în această situație instanța a respectat dreptul la apărare al inculpatului și i-a asigurat garanții procesuale pentru un proces echitabil.
Ori în cauză instanța nu a ascultat pe inculpați, deși aceștia au fost asistați de apărător ales, punând în discuție din oficiu luarea măsurii preventive prev. de art.1451Cod procedură penală. Nerespectarea acestei obligații procesuale conduce la constatarea nulității încheierii prin care s-a dispus măsura recurată, această nulitate fiind printre cele prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală și care nu poate fi acoperită în nici un mod, impunându-se desființarea actului procesual ce o consfințește. Numai astfel se asigură inculpaților garanțiile procesuale pentru un proces echitabil.
Această nelegalitate constatată conduce ea singură la casarea încheierii, situație în care celelalte critici invocate nu vor mai fi examinate, dar cel puțin una dintre ele (nerespectarea art.300 Cod procedură penală) nici nu poate face obiectul judecății recursului, întrucât excede cadrului procesual al examinării legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse.
Așa fiind, urmează a admite recursurile inculpaților potrivit art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, a casa parțial încheierea recurată, cauza urmând a fi trimisă la aceeași instanță pentru rejudecare cu respectarea garanțiilor procesuale ale inculpaților.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală și art.192 alin.6 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații - și împotriva încheierii din 05.02.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare, cu privire la măsura preventivă luată față de cei doi inculpați, la aceeași instanță respectiv Tribunalul București.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă, în echivalentul a 5 ore, se suportă din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. -
Dact./13.03.2009
Ex.3
Red. / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
