Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(268/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 292
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 685 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 48/A din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și critică hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, solicită a se avea în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, iar prejudiciul a fost recuperat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor recurate și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,consideră că pedeapsa aplicată inculpatului - stabilită la limita minimă - este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurarea că fapta a fost comisă în condițiile aplicări art. 37 lit. a Cod penal. Ca efect al aplicării art. 83 Cod penal s-a stabilit pentru executare o pedeapsă rezultantă de 6 ani. Față de datele din fișa de cazier judiciar,de limitele de pedeapsă și de activitatea infracțională apreciază că au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 și pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.685 din 4.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut în data de 27.03.1984 în B, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 a Judecătoriei sector 3 B, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2007, și cumulează aritmetic acesta pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 864alin. 1 raportat la art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.726/12.06.2008 a Tribunalului București - secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2008, și cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare
În baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse rezultante aplicate prin prezenta, de 4 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal și art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore a inculpatului începând de la 06.05.2006, ora 2115(dedusă prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 a Judecătoriei sector 3 B), durata reținerii de la 22.06.2005, ora 17 la data de 23.06.2005, ora 1700(dedusă prin sentința penală nr. 726/12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a Ii-a Penală ), precum și durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză de la data 08.08.2008 la zi.
In temeiul art.350 alin. l Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul infracțional fiind recuperat în natură prin restituirea bunului sustras.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 50 lei, provenită din vânzarea telefonului mobil aparținând părții vătămate.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data 07.08.2008, în jurul orelor 1815, partea vătămată a părăsit domiciliul său situat B,-, - 27 și s-a deplasat spre autovehiculul proprietatea sa pe care îl parcase în zonă, iar când a ajuns lângă autovehicul partea vătămată a scos telefonul său mobil marca "" pentru a apela o persoană, moment în care de acesta s-a apropiat inculpatul. Văzând telefonul mobil, inculpatul a luat decizia de a i-1 sustrage, sens în care s-a apropiat de partea vătămată cerându-i să îi dea telefonul pentru a apela o altă persoană, iar partea vătămată cunoscându-1 pe inculpat a acceptat să i-1 înmâneze. După ce a intrat în posesia telefonului, inculpatul nu a apelat nici o persoană, însă imediat s-a îndepărtat în fugă fără a-i restitui părții vătămate bunul său. A doua zi, în incinta Pieței " ", inculpatul a vândut telefonul mobil martorului cu suma de 50 lei. Bunul a fost recuperat și restituit părții vătămate pe bază de dovadă scrisă.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, numai în măsura în care aceste mijloace de probă se coroborează cu celelalte administrate în cauză, precum și procesul - verbal întocmit în data de 07.08.2008 cu prilejul indicării de către partea vătămată a locului și modului de săvârșire a faptei; procesul - verbal întocmit în data de 07.08.2008 cu prilejul indicării de către partea vătămată a locului și modului de săvârșire a faptei; procesul - verbal întocmit de către organele de poliție cu prilejul identificării cumpărătorului telefonului sustras de către inculpat; declarațiile martorului; proces-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii de pe planșa foto; proces - verbal întocmit cu prilejul recunoașterii inculpatului din grup de persoane; declarațiile inculpatului; dovadă de restituire a bunului sustras.
Astfel, prin plângerea penală formulată și declarațiile date în cursul urmăriri penale, partea vătămată a arătat că în data de 07.08.2008, în jurul orei 1815, plecat de la domiciliul situat în B,- sector 2, îndreptându-se spre autoturismul său ce era parcat în zonă, iar când a ajuns lângă autovehicul, l-a observat pe inculpatul îndreptându-se spre el. în acele împrejurări partea vătămată și-a scos telefonul mobil marca "" pentru a apela o persoană, moment în care inculpatul s-ar fi apropiat de aceasta și i-a smuls telefonul mobil din mână, după care a fugit în direcția străzii. A mai arătat partea vătămată că a încercat să alerge după inculpat, însă nu a reușit să îl ajungă, și că îl cunoaște pe inculpat din cartierul în care locuiește.
Fiind audiat atât în cursul urmăriri penale cât și de către instanță, inculpatul a negat că data de 07.08.2008, în jurul orelor 1800- 1830, ar fi smuls un telefon mobil din mâna părții vătămate, însă a recunoscut că în data respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată, vecin de-al său din zona, pe-, în fața blocului nr. T 26, sector 2, iar cu această ocazie partea vătămată i-a spus inculpatului că și-a cumpărat un telefon mai performant și un. A mai arătat că i-a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a se uita la el, după care, profitând de neatenția părții vătămate care se îndepărtase aproximativ 1 metru, a dorit să "facă o glumă", sens în care s-a ascuns după un autovehicul parcat în zonă. Constatând după câteva minute că partea vătămată părăsise zona, la rândul său a plecat spre locuința sa situată în Cartierul, iar a doua zi, în jurul orelor 1100- 1200, s-a deplasat în zona Pieței unde a vândut telefonul mobil sustras de la partea vătămată în schimbul sumei de 50 lei.
Întrucât partea vătămată și inculpatul au avut poziții procesuale diferite cu privire la modalitatea în care inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, pentru lămurirea contradicțiilor din declarațiile părților, în data de 08.08.2008 organele de poliție din cadrul Secției 7 au efectuat o confruntare între partea vătămată și inculpat, prilej cu care ambele părți și-au menținut declarațiile date anterior în cauză, partea vătămată afirmând că inculpatul i-a smuls telefonul mobil din mână, iar inculpatul arătând că telefonul mobil i-a fost dat de bună voie.
Susținerile părții vătămate potrivit cărora inculpatul i-ar fi smuls din mână telefonul mobil, nu au fost susținute de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, din ansamblul materialului probator reieșind că inculpatul, după ce a luat decizia de aod eposeda pe partea vătămată de telefonul său mobil, și profitând de faptul că aceasta îl cunoștea, i-a cerut lui telefonul său mobil cu intenția vădită de a nu-1 restitui, iar după ce a intrat în posesia bunului, profitând de neatenția părții vătămate, s-a îndepărtat în fugă păstrând pentru sine bunul sustras. Prin urmare, instanța a înlăturat în parte susținerile părții vătămate, având în vedere la reținerea situației de fapt doar declarațiile care s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
De asemenea, vinovăția inculpatului a reieșit și din declarația martorului, care a declarat că în data de 08.08.2008, în jurul orelor 1100, în timp ce se afla pe o alee situată între Magazinul și Primăria sector 2 B, un individ cu vârsta de aproximativ 20-25 de ani, recunoscut ulterior în persoana inculpatului, i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca "", pe care l-a cumpărat de la acesta cu suma de 45 lei. Ulterior, martorul a pus la opoziția organelor de poliție un telefonul mobil marca "", proprietatea părții vătămate, telefon ce a fost restituit pe bază de dovadă scrisă.
Sub aspectul laturii penale se impune a fi făcute unele aprecieri cu privire la elementul material al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, inculpatul a susținut că era cunoscut de către partea vătămată, că a intrat în posesia telefonului mobil aparținând acesteia cu acceptul său, iar "în glumă" și fără a-și manifesta intenția expresă de a sustrage telefonul mobil, "s-a ascuns" de partea vătămată, iar întrucât acesta s-a îndepărtat a rămas în posesia telefonului mobil. Prin aceste susțineri, chiar dacă nu a invocat în mod expres, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, în realitate, faptele sale nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat ci poate a unei alte infracțiuni, respectiv de abuz de încredere, sau că acestea nu ar fi fost săvârșite cu vinovăție.
Astfel, întrucât din dosar nu transpar elemente proprii infracțiunii de abuz de încredere, instanța din oficiu nu a procedat la punerea în discuție a unei eventuale schimbări a încadrării juridice a faptei, însă pe de altă parte nici nu poate trece cu vederea apărările inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 213 Cod penal, infracțiunea de abuz de încredere constă în "însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de-al restitui".
Prin urmare, pentru existența infracțiunii de abuz de încredere, în ceea ce privește elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni, pe de o parte inculpatul ar fi trebuit să aibă un titlu legitim în baza căruia să dețină un bun mobil al altuia, iar pe de altă parte să manifeste un act de însușire pe nedrept a unui bun mobil al altuia, de dispunere pe nedrept de acesta sau refuzul de a-l restitui.
Analizând lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul nu a posedat în nici un moment vreun titlu legitim în baza căruia să dețină bunurile părții vătămate, ci dimpotrivă, acesta a intrat în posesia bunului părții vătămate prin inducerea în eroare a acesteia, sub pretextul că ar dori să apeleze o persoană și profitând poate de credulitatea sau neatenția părții vătămate. Astfel, pentru existența infracțiunii de abuz de încredere trebuie să ne aflăm în prezența unui raport juridic patrimonial, în baza căruia se transmite conștient detenția unui bun cu obligația corelativă a restituirii, fiind de menționat în acest sens gajul, împrumutul etc. In cauza de față nu ne aflăm în prezența ipotezei arătate anterior (a unui raport juridic patrimonial liber consimțit), ci dimpotrivă, având în vedere intenția de a sustrage bunul altuia și maniera premeditată în care a acționat inculpatul, acesta nu a angajat un raport juridic cu partea vătămată în baza căruia aceasta să-i transmită bunul său. Am fi fost în prezența unui asemenea raport juridic numai în condițiile în care ambele părți, respectiv inculpatul și părțile vătămate, ar fi cunoscut de la bun început care sunt intențiile, scopurile, drepturile și obligațiile izvorâte din acest raport.
Prin urmare, scopul real al faptelor inculpatului ce nu au fost nicicum cunoscute de către partea vătămată, și anume de a-și însuși bunul părții vătămate, precum și mobilul acestora, sunt de natură să anihileze deplin ipoteza existenței unui raport juridic patrimonial între părți, raport care numai în condiții firești ar fi fost natură a atrage incidența prevederilor art. 213 Cod penal.
Față de considerentele ce preced, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului care în data de 03.04.2008, în jurul orei 18 - 1830, în timp ce se afla pe-, în fața blocului nr. T 26, sector 2, i-a sustras părții vătămate un telefon mobil marca, în valoare de apox. 700 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Infracțiunea de furt calificat a fost săvârșite cu intenție directă, conform art.19 alin. l pct. l lit. a Cod penal, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, acest aspect reieșind din modalitatea premeditată în care a acționat acesta, respectiv reperarea de bunuri în vederea sustragerii lor, abordarea părții vătămate sub un pretext mincinos - dorința de a apela o altă persoană, urmate de sustragerea bunului și vinderea acestuia în vederea obținerii unor sume de bani.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei, din analizarea fișei de cazier a inculpatului, instanța constată că acesta, anterior, a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere - pe un termen de încercare de 6 ani, prin sentința penală nr. 726/12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II - a Penală, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2008, și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei - pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 Judecătoriei sector 3 B, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2007. Totodată, se reține că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății la data de 07.08.2008, deci în cursul termenelor de încercare stabilite prin sentințele arătate anterior, această împrejurare fiind de natură a atrage incidența prev. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - în loc public, scopul comiterii faptei - obținerea de bunuri în vederea cumpărării ulterioare de substanțe stupefiante, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată prin condamnări pentru săvârșirea unor fapte penale de același gen, persoana inculpatului - nu are loc de muncă, atitudinea sinceră a acestuia manifestată pe parcursul întregului proces penal, dar și faptul că suspendarea condiționată a pedepselor ce i-au
fost aplicate anterior nu și-a atins scopurile de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, față de toate considerentele exprimate anterior, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare, în consecință, în baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 a Judecătoriei sector 3 B, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2007, și a cumulat aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pentru același considerent, în baza art. 864alin. 1 rap. la art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 726/12.06.2008 a Tribunalului București - secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2008 și va cumula aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare
În baza art. 36 alin. 2, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a contopit cele două pedepse rezultante aplicate prin prezenta, de 4 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului Totodată, această pedeapsă poate constitui pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și să se preocupe de asigurarea unui loc de muncă și obținerea unor venituri prin muncă cinstită.
În temeiul art. 71 Cod penal și art. 3 din Primul protocol adițional a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Astfel, în temeiul art. 71.pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, instanța i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Nu îi va interzice acestuia dreptul de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunțată de în data de 06.10.2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii, prevederi incidente în baza art.20 din Constituția României. Art. 3 din Protocolul 1 ce garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.
În ce privește dreptul de a participa în calitate de alegător, instanța nu a considerat că pedeapsa interzicerii exercițiului acestuia este justificată în cauza de față de un scop legitim, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, aceasta nefiind aptă să atragă o nedemnitate a acestora de a participa la viața socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, mai ales în condițiile în care statul obligația pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deținuți.
În ce privește cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat și care în cuprinsul art. 64 alin. l lit. a pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcții elective publice, instanța apreciază că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar și de facto cu executarea pedepsei penale în regim de penitenciar.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art.64 alin. 1 lit. a și b, instanța a interzis exercițiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art.71 alin. 2 Cod penal, având în vedere că aceste dispoziții nu contravin, conform art. 20 din Constituția României altor dispoziții din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Instanța nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c pen. având în vedere că infracțiunile nu au fost săvârșite de către acesta folosindu-se de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășoară și nici exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cp. întrucât săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa nu relevă un comportament care să vatăme interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza Sabou și Pârcălab vs. România), contravenind altfel art.8 al. l din
În temeiul art. 88 Cod penal și art. 36 alin. 3 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore a inculpatului începând de la 06.05.2006, ora 2115(dedusă prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 a Judecătoriei sector 3 B), durata reținerii de la 22.06.2005, ora 1700Ia data de 23.06.2005, ora 1700(dedusă prin sentința penală nr. 726/12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală), precum și durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză de la data 08.08.2008 Ia zi.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul infracțional fiind recuperat în natură prin restituirea bunului sustras.
Întrucât provine din comiterea unei infracțiuni, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 50 lei, provenită din vânzarea telefonului mobil aparținând părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond prin reducerea cuantumului acestuia.
Prin decizia penală nr.48/A din 19.01.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale 685/04.11.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 2
desființat, în parte sentința penală atacată și în fond, rejudecând, repus în individualitatea lor pedepsele aplicate în prezenta cauză, prin sentința penală 692/21.06.2007 a Judecătoriei sectorului 3 și sentința penală 726/12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală.
În baza art.85 Cod penal fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 692/21.06.2007, pronunțată de Judecătoria sectorului 3, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2007 (fapta din 06.05.2006).
În baza art.33 lit. a și art.34 alin. l lit. Cod penal s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 726/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2008 (fapta din 22.06.2005), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
În baza art.86/4 alin. l Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și dispune executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză - de 3 ani închisoare, inculpatul având de executat în total 6 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.88 Cod penal a fost dedusă durata perioadei executate și a prevenției astfel: reținerea de o zi - 06.05.2006 (din sentința penală nr. 692/2007), reținerea de o zi - 22.06.2005 (din sentința penală nr. 726/2008) și de la 08.08.2008 la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, constată dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în mod judicios, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite (de furt calificat din loc public), datele personale ale inculpatului (recidivist postcondamnatoriu) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal.
Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate față de perseverența infracțională a inculpatului (care este recidivist, condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, ceea ce denotă perseverență și specializare infracțională ce se impun a fi sancționate astfel încât pedeapsa să-și poată atinge scopul preventiv și educativ).
Gradul de pericol social concret pentru ordinea publică este confirmat și de împrejurarea că inculpatul a beneficiat anterior de două suspendări ale executării pedepselor și totuși a continuat activitatea infracțională.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 692/21.06.2007 a Judecătoriei sectorului 3, definitivă prin neapelare la 24.07.2007, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 06.05.2006) cu suspendarea condiționată a executării, iar prin sentința penală nr. 726/12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II- penală, definitivă prin neapelare la 24.06.2008, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării ei (fapta din 22.06.2005).
Tribunalul a constatat incidente dispozițiile art.85 Cod penal, infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat de judecătorie fiind săvârșită înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de tribunal, ceea ce atrage anularea suspendării condiționate și contopirea celor două pedepse aplicate anterior inculpatului întrucât faptele sunt concurente.
Reținând că fapta dedusă judecății (07.08.2008) s-a săvârșit în termenul de încercare ai suspendării sub supraveghere, în stare de recidivă postcondamnatorie, tribunalul a dispus revocarea doar a acestei suspendări și executarea pedepsei rezultante pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Prin urmare, numai sub acest aspect sentința penală apelată este criticabilă, iar în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul declarat de inculpat, va desființa în parte hotărârea instanței de fond și rejudecând, va repune în individualitatea lor toate pedepsele aplicate inculpatului.
În baza art.85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 692/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 și în baza art.33 lit. a și art.34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 726/2008 a Tribunalului București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării ei.
În baza art.86 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total inculpatul având de executat 6 ani închisoare.
Constatând că nu s-au schimbat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a menținut starea de arest și în baza art.88 Cp va deduce durata reținerii și arestării preventive astfel: o zi - 06.05.2006, o zi - 22.06.2005 și de la 08.08.2008 la zi.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului și solicitând redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că a recunoscut și a regretat fapta comisă, iar prejudiciul a fost recuperat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond stabilit situația de fapt constând în aceea că, la data de 03.04.2008, în jurul orelor 18.00-18.30, recurentul inculpat, în timp ce se afla pe-, în fața blocului nr. sector 2, i-a sustras părții vătămate un telefon mobil marca, în valoare de aproximativ 700 lei.
Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal din 7.08.2008 întocmit cu prilejul indicării de către partea vătămată a locului și modului de săvârșire a faptei, procesul-verbal întocmit cu prilejul identificării cumpărătorului telefonului sustras, declarațiile inculpatului și ale martorului, procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii de pe planșa foto, procesul-verbal întocmit cu prilejul recunoașterii inculpatului din grup de persoane și dovada de restituire a bunului sustras.
În mod legal, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de inculpat în dispozițiile art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, însă, față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, pe un termen de încercare de 6 ani, aplicată prin sentința penală nr.726 din 12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin neapelare, la data de 24.06.2008.
În mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, reținând gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea - în loc public -, scopul comiterii faptei, respectiv, obținerea de bunuri în vederea cumpărării de substanțe stupefiante, persoana și conduita inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat, anterior, pentru comiterea de fapte similare contra patrimoniului, dovedind, astfel, perseverență, pe cale infracțională, în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni și beneficiind de clemență prin condamnarea sa cu suspendarea condiționată a executării, nu are un loc de muncă și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, în conformitate cu scopul acesteia prevăzut de art.52 Cod penal, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, iar reducerea cuantumului acestuia, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, nu se justifică, față de criteriile reținute în paragraful anterior.
Deasemenea, Curtea constată că instanța de apel a făcut, în mod corect, aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, anulând suspendarea condiționată executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.692 din 21.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat fiind săvârșită înainte de pronunțarea sentinței penale nr.726 din 12.06.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.38516alin.2 Cod procedură penală raportat la art.381 alin.1 teza finală Cod procedură penală va deduce prevenția la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.685 din 04.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.48/A din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului justiției.
Deduce reținerea, pe timp de 24 de ore, din datele de 22.06.2005 și 06.05.2006, precum și prevenția de la 08.08.2008 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
-
Red.
Dact. AL 2 ex./09.03.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
